2,073 matches
-
nu s-o facem pe artiștii. Cântam pe două și trei voci. Afonii tăceau și ascultau, sper, cu plăcere. Al meu prieten cânta și el. Avea un glas bunișor, și în timpul cântecului tremura din cap și din mărul lui Adam, înroșindu-se de atâta efort depus. Mă întreba mereu: "Tu pe care-o ții?" Adică ce voce vreau să cânt, prima, a doua, a treia. I-am spus întâi că țin vocea a doua. Am început cântecul și s-a luat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu vin de acasă, făcut de mâna lui, și acum avea scuipat la furcă, cum se zice. Amurgea, soarele se lăsa binișor în zarea din fața noastră; apoi ne mai salută o dată, ca de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai mult caras. De acum ne gândeam să strângem și să plecăm spre gară. În stânga moșului, la distanță mare, cârdul de gâște ieșise din apă, și agale, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crăci. Proptit o clipă, copacul se clătină. Morarul încerca să-i abată tăria împingându-l la mal. Abia atunci începu adevărata luptă cu puhoiul care, izbind, se trăgea spre gaura căscată în opust. încordate, vinele pocneau iar grumazul omului se înroșise. încet-încet, apa se dovedea mai tare. Morarul cercă să îndrepte trunchiul de-a lungul sforului, să-l poată scăpa prin strungă; dacă puterea copacului ar fi venit de-a curmezișul, izbitura ar fi rupt opustul și l-ar fi prăvălit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
broboadei pe sâni, nevasta aducea sprintenă sloii de ceară. îi scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să-l abată de la calea împărăției veșnice a lui Dumnezeu, cu promisiunea unor locuri și hărți false de pe pământ, când adevărata fericire nu poate exista decât după moarte, prin dobândirea vieții veșnice și unirea cu Duhul Sfânt. Eu m-am înroșit până în vârful urechilor și i-am spus că îmi voi da de acum toată silința să urmez numai calea lui Dumnezeu, dar să aibă bunătatea să-mi indice ce anume să fac pentru ca nu cumva să mă mai abat fără
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
optzeci de kilometri depărtare, firele viermilor de mătase luau culoarea sângelui. ― I-am văzut sângerând, ca picioarele lui Hristos Însuși, spunea tot Euphrosyne, iar după mulți ani fiica ei, amintindu-și, se apleca În lumina slabă ca să vadă dacă se Înroșise vreo gogoașă. Trase afară o tavă și o scutură, apoi trase alta. Exact În acel moment simți cum i se oprește inima, cum i se strânge ca un ghem și Începe s-o izbească dinăuntru. Scăpă tava din mână, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să stăm cu Sourmelina. ― N-o să fie frumos În America, insistă Desdemona, scuturând din cap. N-ar trebui să crezi scrisorile linei. Exagerează. ― Câtă vreme suntem Împreună, totul o să fie bine. O privi ca În noaptea dinainte și Desdemona se Înroși. Încercă să o cuprindă cu brațul, dar ea Îl opri. ― Uite. Dedesubt, momentan fumul se subțiase. Se vedeau drumurile Înțesate cu refugiați: un șuvoi de căruțe, care, bivoli, catâri și oameni grăbindu-se să iasă din oraș. ― De unde putem lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe chei, o căută pe Desdemona. ― Uite ce-am găsit, spuse el, fluturând banii. Cred că i-a scăpat cineva. Acum putem să luăm un vapor. Desdemona țipă și Îl Îmbrățișă. Îl sărută direct pe buze. Apoi se trase Înapoi, Înroșindu-se, și se Întoarse spre apă. ― Ascultă, zise ea, iar a Început muzica la englezii ăia. Se referea la orchestra de pe Iron Duke. În fiecare seară, când ofițerii luau masa, formația Începea să cânte pe puntea vasului. Acorduri din Vivaldi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
greu. Spatele ei de culoarea mierii - sau a piersicii - se Îngusta spre talie Într-un fel În care al meu nu o făcea. Ici și colo avea pete mici și albe, de la crema anti-pistrui. Acolo unde frecam, pielea i se Înroșea. Eram conștientă de sângele de dedesubt, care curgea pe rutele sale. Subsuorile Îi erau aspre ca limba unei pisici. Sub ele i se umflau marginile sânilor, turtiți de saltea. ― Bine, am spus după mult timp. E rândul meu. Dar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
platonică pe care o văzuse vreodată. — Minunat! zise Charlie, Îndepărtându-se de Desert Rose. Dexteritatea mâinii tale e fenomenală! Literele au ieșit perfect! Kitty putea să bage mâna-n foc că temperatura corpului prietenei sale crescuse și că i se Înroșiseră obrajii. Apoi Charlie trecu la chinezul care, simțind cât Îi plăcea acestuia să-și Împărtășească altora cunoștințele, se prefăcu a avea nevoie de ajutor. Desert Rose privi cu atenție, apoi Îi șopti lui Kitty: — Șase litere. Am numărat. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oral a lui Hugh Grant - toată i se iviră brusc În minte lui Kitty. — Ce dracu’ ai zis? țipă blonda sexy de pe ecran, iar liceanul Îi răspunse: Nu e frumos să mă lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase. — Trebuie să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea de la soare și se decolora încet, aproape că dispăruse, iar avionul încă se mai auzea sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
clasă au răsunat chicoteli, și ce chicoteli!, privirile noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-a răspuns sever stai jos, dragă, io nu ofer definiții pentru măscări. Nicoleta se înroșise ca un gogoșar, ochii puțin strabici licăreau triumfător și căutau ochii mei prezbiți, comparația cu gogoșarul ducea vrând-nevrând cu gândul la murături, murăturile inspirau un subsol de bloc, întunericul de-acolo avea gustul unui sărut, iar sărutul acela, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin, să priceapă că doar o mână pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea. De cruci săpate în lemn în grădinile din spatele blocurilor care se înroșesc pe scoarța copacului ori de câte ori se ivește un pericol cum ar fi Șchiopu Bărbosu gata să te prigonească cu găleți cu apă rece pentru îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului lui. De astfel de miracole care te anunță ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-aș încumeta la așa ceva. Oricine știe, puteți să-l întrebați și pe Coșuță, că pe tovarășa Stănescu nu e bine s-o contrazici. De parcă ar fi cineva în așa hal de nebun încât să-și dorească să i se înroșească urechile de la atâta smucit ori să i se umfle degetele de la atâtea rigle de treizeci de centimetri care lovesc peste ele. Ca să nu mai pun la socoteală palmele peste față, trasul de păr, pusul la colț și statul pe vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deschiseseră aripile străvezii și micuțe și începuseră să zboare într-un roi bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de promisiunea făcută, să dau o fugă până la cruce și, în loc să trec țanțoș și sfidător prin fața ei (ca în toate acele luni în care simțeam că am un jurământ de respectat), să rămân acolo până ce ea va binevoi să se înroșească sau nu. Nu era chiar așa mare scofală. În fond, după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat brin brațele femeilor, fata Îl apostrofă. „Trebue să te grăbești... Timpul trece...” Tony Pavone se Înroși până În vârful nasului. Îi era rușine de el, de situația umilitoare În care Îl azvârlise năzdrăvanul lui Șef de Șantier, de fata de alături care nu avea vină.Reuși totuși, să bolborosească unele cuvinte de scuză „Îmi pare rău domnișoară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le iei În brațe, să le pipăi, sărutându-le...! Iar În momentul când, În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit, Îi făcu să Înghită În sec, muți de uimire...! Câteva zile, avură timp să colinde orașul, avizi de a vedea, de a memora totul...! Trăiau un vis frumos, un vis ce niciodată nu și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi pună un lighenuș pe scăunel. Îmi dă vreo două batiste. Sunt rufe pe care le spăl eu singură. Îmi pune apă și «Alba», și apa începe să miroasă frumos și se face albastră. Eu frec batistele de mi se înroșesc pumnii. Frec și șosetele păpușii. La vârfuri și la călcâie, pentru că acolo se murdăresc mai tare.“ Mâncare însă nu știu să fac. Scot sâmburii vișinelor de dulceață și-mi pătez invariabil rochițele. Frământ aluatul pentru fursecuri, dar prăjiturile mele ies
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
tocmai pentru că taie scurt singurul moment care explica filmul și care îl muta în zona filosofică, existențială, tralala. Șeriful vorbește cu soția sa, care nu spune multe, ci își ocrotește soțul din ochii ei albaștri. După ce filmul desfășurase un cearșaf înroșit de secvențe violente, după ce șeriful, obosit de atâta vărsare de sânge, își vizitează Obi Wan Kenobi-ul, maestrul, plângându-se de halul în care a ajuns țara, finalul metabolizează thrillerul nedând nici un verdict. Dacă există un verdict, el se resoarbe în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
scrie Cartea, mi-aș fi lăsat 24 jupuită pielea de pe mine, și în pielea mea vie, cu capilare și rețele nervoase și glomerule sudoripare, aș fi legat volumul atotcuprinzător. Seri întregi, pe când pereții camerei mele din Ștefan cel Mare se înroșeau de amurg, mă ghemuiam sub cearșaful umed și, în imaginație, răsfoiam iar paginile orbitoare. închipuiam tabele de corespondență care ar fi unit constelațiile de pe boltă cu florile de mină din adâncul pământului, organele corpului omenesc cu numele luxuriante din Almanahul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham lăsat mai moale?" "Nuu, că aia era foarte tare!" "O fi vreun picior, bătu-l-ar sfîntul?" Nu, că aia n-atingea pămîntul!" în fine, Lulu, ridicat în picioare, conchidea înroșindu-se de efort: "Frunză verde-a bobului / Era aia calului/ Și calul, băiat deștept,/Se bătea cu ea pe piept!" Să fi fost cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știau. "Mă-ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa până când unul dintre ei se enerva și putea ieși cîte-o încăierare. De-o-dată îi vedeai că se înroșesc și tremură de furie. Până la urmă se apucau de păr și se tăvăleau penibil pe jos. Se despărțeau roșii, gâfâind și lăcrimând, iar apoi fiecare se lăuda că l-a aranjat pe celălalt. De obicei, când se saturau de bancuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]