1,931 matches
-
cum crezi că se cheamă poziția dușmănoasă pă care s-a situat la politică unchiul pă care partidul ți-l dă acuma să-l duci acolo unde îi este locul? Nisip ridică din umeri, privind nedumerit fața maiorului. Goncea se înroșise. Căscase gura trăgând puternic aer. - Nu vă enervați, încercă să zâmbească vinovat inginerul. Mai putem aștepta. Cum am stat atâția ani fără unchiul, mai putem aștepta, până-l găsesc. Zău, nu vă enervați. - Ce să găsească dom’le. Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre, se întindea aproape pe toată lățimea centurii. Parcă trecuse prin ea o lacrimă de metal topit. - Ce s-o mai fac și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmăream cu Prea Sfântul la televizor evenimentele din Capitală. Și-mi spuneam că a sosit momentul ca și la noi în oraș să începă o revoluție profundă. Cu dreptatea care am așteptat-o cu toți și cu martiri care să înroșească de glorie paginile istoriei pe care le vom scrie. Fiți bineveniți!“ Ridică mâinile neputincios, bombându-și pieptul. „E datoria voastră sfântă s-o faceți! Mă predau în mâinile voastre. Viața mea v-o încredințez! Conștiința mea de creator devotat poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața mea era un trup îmbrăcat în haine cafenii, o pereche de pantaloni mulați, un lănțișor trecut în jurul brâului, un buric, și deasupra o bluză de culoare ceva mai deschisă decât pantalonii. A venit. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară va descrie cercuri largi și din ce în ce mai joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea - Frank îl luă deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi, în drumul spre reporter, care fusese invitat să ia loc, transmise soldaților tot pe șoptite ordinul proaspăt primit. - Îl aranjăm după ce termină. Să pară un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și am vărsat-o pe jos. Am înaintat cu lumina în spate și cu ditamai silueta greoaie proiectată peste fată, acum eu eram vrăjitorul, și mai că nu-mi venea să cred, am spus ceva, un lucru care m-a înroșit, dar nu se vedea, aveam lumina în spate, și a fost bine, începutul a fost făcut, am uitat imediat ce-am spus, și am început să vorbim despre alte lucruri, tot așa de neimportante; era ca și cum ștergeam trecutul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată după mulți ani, sângele îi năvălea în obraz, fără să-l poată stăpâni, și înțelese că tocmai se înroșise. — E absurd! comentă el în șoaptă. Ridicol și absurd... Zgomotul încetă, dar femeia rămânea în aceeași poziție. „Își poate petrece viața în felul ăsta, gândi el. Începe să mă enerveze...“ — Vrei să mănânci? o întrebă cu voce tare și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în bucătărie. Dar, cel puțin, acestea nu contribuiau la muntele de gunoi care reprezenta patru la sută din totalul deșeurilor rezultate din gospodăriile din întreaga Anglie. Alice repeta aceste statistici ca pe o mantră în timp ce stătea, ca acum, cu mâinile înroșite în apa înghețată care se revărsa din bazinul WC-ului, privind cum emanațiile verzi erau dislocate de pe țesătura cenușie, primitivă pe care o avea în palme. Uneori, ca acum, era nevoie să tragi apa de mai mult de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plecați, soră Harris? Asistenta Harris și-a întors ochii fierți și ofensați în direcția lui. — Aș prefera să nu spun, domnule Fine. Oricum, nu în fața doamnei Fine. —De ce nu puteți să spuneți în fața mea? a întrebat Amanda. Hugo s-a înroșit până-n vârful urechilor. Of, Doamne! Ar fi trebuit să știe că, mai devreme sau mai târziu, Amanda avea să afle despre incidentul din camera copilului. Ar fi trebuit să-i spună imediat. Dar întreaga experiență fusese așa de groaznică, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mi-am închipuit că vii aici des. Laura i-a aruncat o privire nerăbdătoare. Nu cafeneaua, pentru numele lui Dumnezeu! Mă refeream la nenorocitul ăla de copil. După care și-a mușcat buza. Fața i se boțise și i se înroșise. Fir-ar al dracului! Nu se înșelase în privința problemei complicate. Of, de ce nu fugise atunci când avusese ocazia? Așezat pe scaunul minimalist din metal, Hugo a simțit mușchii fesieri încordându-i-se din cauza frustrării. —La ce te referi? a întrebat scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase aer în piept și îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un kilometru, iar el își spuse că va mai alerga o bucată de drum, până când plămânii vor bate cu pumnul în masă, apoi se va întoarce acasă și va face încă un duș, fierbinte, neapărat fierbinte, din acela care îți înroșește pielea (piele de rac, un pas înainte, doi înapoi), după care va desface, în sfârșit, prima cutie de bere și se va tolăni în fotoliu, așteptând-o pe Lucia. (Care Lucia, deșteptule, nu ți-am mai spus că Lucia nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a strecurat un bilețel în bancă, unde își ținea ghiozdanul. În recreație ea a găsit bilețelul și l-a citit: “eu o să mă însor cu tine și o să-ți fac mulți copii: o echipă de fotbal”. A zâmbit, s-a înroșit la față și nu a avut puterea să-l privească pe George în față până când au ieșit pe poarta școlii. În drum spre casă a mers alături de el fără să scoată un cuvânt. Era la sfârșitul lui octombrie, când se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu-și mai încapea în piele de bucurie când auzi aceste cuvinte din gura mamei sale, semn că o plăcea. - Nu îți mai dau drumul acasă, rămâi la mine, definitiv! Din seara asta ești nevasta mea! Frusina când auzi, se înroși la față și nu-i venea să creadă ce auzi din gura lor. Parcă se simțea păcălită și furată de acasă, obicei de pe vremea bunicilor. - Nu vă supărați, nu a fost vorba că rămân definitiv aici, când a venit Petre
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
plecă într-un târziu să ducă vestea părinților că se însoară și o să se mute la Frusina. Părinții lui au fost foc și pară când au auzit. Tatăl lui pălise la față. Era sprijinul lor la bătrânețe. Mama lui se înroși la față de furie: - Bine, maică, de- aia te-am crescut noi, să te măriți în loc să te însori? Este de datoria soției să vină să stea cu bărbatul și socrii. Ea trebuie să fie supusă bărbatului, să îl urmeze. Ai grijă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-au întors bărbații să le încarce pe toate în a doua remorcă. Frusina îi dădu banii femeii pe ziua lucrată și, înainte să plece îi spuse: - Astăzi v-am văzut în porumb. De cât timp mă înșelați? Femeia se înroși la față și răspunse cu capul în jos: - Doar de două ori s-a întâmplat, acum și o dată când ați fost certată cu el. A venit la mine și mi-a spus că nu mai dormiți împreună și n-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un buchet de flori de câmp pe care îl ținea la spate. - Sărut mâna, Frusina, bună ziua, domnule primar! - Bună ziua domnule doctor, i se adresă primarul. Nu vam mai văzut pe la primărie de mult. Cu ce treburi pe la noi? Frusina se înroși. Alexandru se adresă primarului: - Am venit de data aceasta să o văd pe secretara dumneavoastră, am o treabă personală cu ea. Și vă rog să vă adresați la persoana a doua singular, cu mine, sunt ca și copilul dumneavoastră! - Bine
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să-l abată de la calea ÎmpărĂției veșnice a lui Dumnezeu, cu promisiunea unor locuri și hărți false de pe pământ, când adevărata fericire nu poate exista decât după moarte, prin dobândirea vieții veșnice și unirea cu Duhul Sfânt. Eu m-am Înroșit până În vârful urechilor și i-am spus că Îmi voi da de acum toată silința să urmez numai calea lui Dumnezeu, dar să aibă bunătatea să-mi indice ce anume să fac pentru ca nu cumva să mă mai abat fărĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să-l abată de la calea împărăției veșnice a lui Dumnezeu, cu promisiunea unor locuri și hărți false de pe pământ, când adevărata fericire nu poate exista decât după moarte, prin dobândirea vieții veșnice și unirea cu Duhul Sfânt. Eu m-am înroșit până în vârful urechilor și i-am spus că îmi voi da de acum toată silința să urmez numai calea lui Dumnezeu, dar să aibă bunătatea să-mi indice ce anume să fac pentru ca nu cumva să mă mai abat fără
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de Îndată, În cămăruța ei, de peste drum de școală, și, după ce a Încuiat cu grijă ușa, a trecut În fața oglinzii, și și-a tras chiloții, În jos, Întorcându-și-i, pe dos, și studiindu-și-i cu atenție. Apoi, rosti, Înroșindu-se, toată, ca un bujor dat, instantaneu, În floare: deci, este adevărat. Am ejaculat! Cât de puternic a putut să fie acest moment emotiv! Cât de puternic a putut să fie! O, Doamne, cât de puternic! Acest moment Îi va
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se tulbura mai ușor, de a resimți emoții mai des și mai intens decît alții, chiar și În situații sau Întîmplări care n-ar fi un motiv de reacție deosebită. Emotivii se tulbură pentru orice fleac, se irită și se Înroșesc la față. Această tendință de a avea reacții emoționale frecvente și puternice, Îi poate face pe emotivi să-și modifice mult starea de dispoziție pentru o bună perioadă de timp după o emoție mai intensă. ─ Lasă-mă te rog și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sînt pline! Molimă! Biserica doar se face că protestează, fățarnică și atinsă, la rîndul ei, de aceleași mizerii! Ascunsă după Isus! Care o va judeca!...»“ Călătorul era nebun! Ori Berg! Ultima parte a discursului parcă o ținuse Antonia! Berg se Înroșise, privea fix spre Thomas, care ascultase derutat; anticarul chiar redase, fie și aproximativ, tirada călătorului din tren sau Își strigase propriile convingeri, trecute, din precauție, În seama unui necunoscut și acela fictiv? Ori, perfid, doar Încercase să provoace? Berg nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tineri trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Cum doctorul Tomescu era deja un nume în lumea medicală a Craiovei, la ieșire a fost salutat de câteva persoane cărora le-a răspuns jovial, netrecând însă cu vederea reacția Iulianei, care se înroșise ca un copil prins asupra unei fapte nepermise. „Doamne, cuminte este fata asta! Încep să cred că pe ea nu a mai avut-o niciun bărbat. Așa se poartă. A roșit toată... Mă rog, la vârsta pe care o are
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]