126,480 matches
-
difuzat un film greu de digerat: Catifeaua albastră, filmul lui David Lynch din 1986. Pentru fanii regizorului, acesta ar putea părea lungmetrajul cel mai simplu, în coerența sa, și cel mai convențional (cu sfârșit fericit), din filmografia sa. Ceea ce nu înseamnă că filmul nu e complex, accesibil multor tipuri de interpretări. Acțiunea se petrece în idilicul orășel Lumberton. Tânărul Jeffrey (Kyle MacLachlan) găsește urechea tăiată a unui om aruncată într-un câmp. Poliția nu reușește să descopere prea multe așa că Jeffrey
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
speciale în trei din cele patru secțiuni ale cărții). Dar, trebuie să observăm, E. Lovinescu a avut întotdeauna o problemă (sau chiar mai multe) cu omul și scriitorul Camil Petrescu, înțeles puțin mai târziu decât primele lui manifestări - ceea ce nu înseamnă că nu l-a interesat. Dimpotrivă. Amândoi au fost foarte sensibili unul la reacțiile celuilalt. Între ei era o relație mult mai complexă decât antipatia. A fost o ingratitudine răspunsul violent al lui Camil Petrescu? În principiu - nu, dar prin
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
fi stat în altă parte decât în acest regim superficial al atacării vieții particulare și a aspectului fizic al adversarului. Ar fi fost Camil Petrescu mai puțin ingrat dacă ar fi răspuns direct la observațiile portretistului său? Dar asta ar însemna să subestimăm furia unui scriitor jignit, nervozitate imposibil de zăgăzuit în fraze onorabile. În răspunsul său, Camil Petrescu depășește cu prea puțin cadrul limitat al Memoriilor, deși se străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
are gust estetic, nu are talent - și deci părerile lui nici nu ar trebui să conteze. Ca un corolar, Camil Petrescu încearcă să demonstreze că E. Lovinescu nu are receptivitate estetică, facultate esențială pentru un critic (p. 98) - ceea ce ar însemna că E. Lovinescu nu are tocmai vocație de critic, fiind mai degrabă istoric literar, "menit să devină, fără îndoială, un emerit savant, profesor universitar, academician" (p. 98-99). Criticul E. Lovinescu nu poate fi însă desființat atât de ușor, cum ar
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
pe loc pe insul cutezător. Neputând face aceasta, îl calomniază pe omul scrisului, îl atacă în fel și chip... Nu sunt ei capabili,... de fapt nici pomeneală... să fi auzit ei de André Gide, care spunea că a fi scriitor, înseamnă a fi oarecum ne-onest... în sensul, estetic, firește, că scriitorul, în operele sale, amestecă dinadins ori în mod necesar planurile, ficțiunea și realitatea, susținând ceva uneori inventat, spre a face și mai credibil un lucru din realitate, ce poate
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
nici un lider român nu va mai trebui să se găsească în fața unor asemenea decizii, cum am fost eu în luna august, acum 60 de ani. Niciodată de acum încolo nu va mai trebui ca vreun lider român să învețe ce înseamnă ca soarta țării noastre să fie decisă în spatele scenei, în tratate secrete făcute fără să fim informați sau consultați. Mici sau mari, sărace sau bogate, statele Europei trebuie să învețe să se respecte între ele". Astfel vorbește un Rege, răspunzător
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public, panoul publicitar, semnul grafic, mediile și, de ce nu, însăși capacitatea noastră fabulatorie. Venirea comuniștilor la putere a însemnat, înainte de naționalizare, înainte de exproprieri, înainte chiar de inaugurerea marilor șantiere și lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că și-au asumat anumite responsabilități publice
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
naționalizare, înainte de exproprieri, înainte chiar de inaugurerea marilor șantiere și lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că și-au asumat anumite responsabilități publice, a însemnat, așadar, un război crunt împotriva imaginilor, a insemnelor, a reprezentărilor de tot felul. Cu alte cuvinte, un război împotriva statuilor. O întreagă lume de imagini și de forme a fost dizlocată, compromisă și, finalmente, aneantizată, pentru a fi înlocuită cu
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
lacrima. Că la vârful său s-a adunat întreaga murdărie a cincisprezece ani de mârșăvii, pentru Ion Ilici n-are nici o importanță! În realitate, Iliescu nu și-a asumat nimic. A rosti o vorbă fără a suporta consecințele faptelor tale înseamnă, în cel mai bun caz, cinism. Precedentul stabilit este deosebit de periculos. După această logică, oricine omoară un om n-are decât să apară la televizor și să spună că-și asumă răspunderea, și cu asta basta! Ai fost prins jefuind
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
-șef a lui Vasile Pușcaș nu indică o dorință radicală de schimbare. O astfel de măsură ar fi trebuit evitată cu orice preț, oricât de mare ar fi fost dorința de "continuitate" a Bruxelles-ului. A-l păstra pe Pușcaș înseamnă a menține procesul integrării în cea mai deasă dintre cețurile posibile. Cu toate acestea, Băsescu nu va fi omul care să tolereze jocurile de glezne ale băieților de la "Antena 1". Or, dacă o va face, căderea sa va fi iminentă
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
speranță că vor beneficia pe parcurs de sprijinul celor care acum îl joacă-n foi de viță e, uman, naivitate și, politic, imbecilitate. Pesedeii sunt nu doar stăpânii mecanismelor administrative de la suprafață, dar mai ales ale celor din subterană. Ceea ce înseamnă că a-ți face iluzii în legătură cu intențiile lor echivalează cu a înainta în pas de marș spre adâncimile sufocante ale mlaștinii. Lecția de eleganță predată de Băsescu lui Năstase în văzul națiunii n-a folosit la nimic. Vadim, omul care
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
a pierdut prin meandrele Institutului Francez - caseta împrumutată lor s-a întors sub forma unei înregistrări de muzică) care se întretaie a luat naștere acest interviu. - V-a fost greu să-ncepeți să publicați în America? - Dacă ești publicat nu înseamnă că te și citește cineva. Cînd am început eu să scriu, era o perioadă bună pentru scriitorii debutanți, o perioadă a experimentelor în care editurile vînau nume noi, încercări noi. Iar eu trecusem prin travaliul unui doctorat Beckett, Beckett pe
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
din tipar ultima carte a lui Stephen King, iar cărțile lui Federman sînt împinse mai în spate. Și dacă nu se vînd în ritmul cărților lui King, în cîteva zile sînt returnate editorului: "Am avut Federman, dar nu mai avem." - Înseamnă că nu vă place Stephen King? - A, nu!!! Știți ce se-ntîmplă? Editorul îi dă dinainte trei milioane de dolari pentru un nou roman. Și de ce numai lui? Să se împartă, să zicem, două milioane de dolari la șase tineri autori care
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
limbă între paranteze, pentru mine. Am scris în franceză mult mai tîrziu, mai ales că trăind printre oameni care nu știau limba asta, era redus la muțenie. Iar în momentul cînd am început să scriu, am realizat că a scrie înseamnă pentru mine și a vorbi. De a vorbi celuilalt - ție îți vorbesc cînd mă citești. Am scris undeva că forța lui Federman stă în faptul că nu se înțelege pe sine însuși și nici nu va fi vreodată înțeles, și
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
scriu altceva. În fiecare moment inventez un gen. Iar cînd am observat că ceea ce fac eu e un melanj de de toate, de la proză la critică, i-am inventat și un nume: critificțiunea, ficțiunea care-și cuprinde propria critică. - Ce înseamnă playgiarism? - Am descoperit, citind, și mai ales citind Beckett (mi-am dat doctoratul cu Beckett), că într-un roman ca Murphy există citate, pasaje întregi din Biblie, din texte de teologie, de filozofie, și că a scrie e de fapt
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
Eliade) - mi se pare a fi tușa definitivă a Portretului scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană a istoriei ca "teatru de proastă factură" și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne Ionesco îi opune Ťlumea împlinităť dinainte de cădere, care nu poate fi regăsită decât prin har". Portretul lui Eugčne Ionesco, purtând semnătura lui Marie-France Ionesco, va figura de acum
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
iar unele vicii sunt ridicate la rangul de virtute; de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei comune; de posibilitatea ca mulți neisprăviți să treacă drept oameni deștepți, așa cum, prin compensație (?), o seamă de oameni remarcabili pot trece drept neisprăviți; de legea grație căreia apar mulți chemați, dar puțini
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
căuta să afirmăm lucruri extraordinare, simțite și judecate, la a emite blocuri de prejudecăți, în mare parte premeditate, suită de accidente menite să demoralizeze confortul facil, la un confort ușor ce vizează preîntâmpinarea accidentelor. În fine, de la originalitatea care nu înseamnă implicit incorectitudine, la incorectitudinea care indică nemijlocit originalitatea. 10. Varietatea sangvină atrage, culturalmente, exhibarea unei retorici raționale, logice, cea melancolică inflamează zonele crepusculare, tainice, dar și resorturile pasionale, ardente; specia colerică favorizează desfrâul, profuziunea, iar cea flegmatică divertismentul, deriziunea și
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
și pe dincolo. Nu a fost. Uite: s-a ținut de cuvântul pe care și l-a dat, adică să-și elibereze ortacul cu care a făcut și a dres... Nici nu se putea treabă mai faină în ziua aniversării... Înseamnă că domnul președinte are un caracter de fier și alte metale, datorită căruia i se rupe de tot și de toate, mă! E un tip formidabil! Nimeni nu ar fi fost în stare de un așa gest. Iacă-tă: vin Sfintele
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
în cartea sa Puterile imaginii că, fără îndoială, Vermeer era claustrat în mediul domestic din cauza sănătății sale fragile. Or, pictorul interpretat de Colin Firth pare sănătos tun. Oricum, afirmația e discutabilă: dacă Vermeer preferă să picteze scene interioare, asta nu înseamnă că el nu ieșea din casă. Același critic susține, din nou fără îndoială, că modelul care a pozat pentru Fata cu cercel de perlă era una dintre fiicele sale. Aș mai vrea să contracarez o critică adusă filmului, și anume
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
a o ajuta. Oricum, scenariul acestui film n-are nimic spectaculos, nici ca acțiune, nici ca replici memorabile, actorii se exprimă mai mult prin mimică și prin limbajul corpului (iar muzica empatetică le susține efortul), decât prin cuvinte. Ceea ce nu înseamnă că prestația actoricească e de slabă calitate, ci contrariul.
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
îi văd pe mulți tăcînd, înfricoșați. Din nou ca înainte. De ce? Prin trenuri lumea îmi face semn să tac, că se aude ce vorbesc, amici doctori sau profesori din provincie și din București îmi spun că habar n-am ce înseamnă persecuția politică directă, condiționările de tot felul, umilințele, lecțiile primite de la niște neicanimeni, cabinete închise, nepromovări pentru că nu aderă. Asist neputincioasă la spectacolul grandios al oportunismului și al oportuniștilor, al mediocrității absolute, al ticăloșiei. Imaginația mi-a fost îngenuncheată. Ca
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
îngenuncheată. Ca și tranziția, la noi totul este original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele erau mai clare, conținutul lor, mai cunoscut. Înainte, orice formă de rezistență însemna un pericol real pentru tine sau pentru familie. Însemna moartea sau spălarea pe creier, teroarea zilnică, înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o zdravăn, la propriu
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele erau mai clare, conținutul lor, mai cunoscut. Înainte, orice formă de rezistență însemna un pericol real pentru tine sau pentru familie. Însemna moartea sau spălarea pe creier, teroarea zilnică, înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o zdravăn, la propriu. Și totuși. Ca peste tot în societate, și în
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
participare afectivă. E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca un stîrv căruia i s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei idei, ceea ce înseamnă că patosul, mai înainte de a fi al ideii plecate în lume, trebuie să fi fost al autorului care și-a pus sufletul în ea. Drama noastră e că mai toți autorii români ce cochetează cu lumea ideilor și a speculației
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]