1,425 matches
-
strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de sunt posibile toate astea? Te-ai întrebat vreodată ce îl face pe un ticălos însetat de sânge ca Slobodan Miloșevici să se ducă la Dayton și să participe la unul din amărâtele voastre de tratate de pace? Te-ai întrebat? Păi, îți spun eu. Nemernicii descreierați ca mine și ca prietenii mei mascați de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mijloace rituale actul exemplar al Creației. Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă. Spaima dinaintea "Haosului" care înconjoară lumea sa locuită corespunde spaimei în fața neantului. Spațiul necunoscut care se întinde dincolo de "lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-a fost încă proiectată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmărit de amintirea acestui Timp mitic, și de ce se străduia periodic să se întoarcă la el: in illo tempore, zeii ajunseseră la apogeul puterii. Cosmogonia este manifestarea divină supremă, gestul exemplar de putere, de îndestulare, de creativitate. Omul religios este însetat de real și încearcă prin toate mijloacele care îi stau la îndemînă să se așeze la izvorul realității primordiale, când lumea era in statu nascendi. Regenerarea prin întoarcerea la Timpul originar Toate aceste lucruri s-ar cuveni dezvoltate, dar nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cele mai importante conferințe ale sale, căci aici își expune cu destulă franchețe opiniile antimarxiste și tot aici încearcă să precizeze atitudinea catolicismului față de problemele sociale contemporane. "Nenumărate sunt masele lucrătorilor, ale căror suflete se agită revoltate, înfometați fiind și însetați de dreptate". Și acești lucrători trec alături de Biserica Creștină sau se îndreaptă împotriva ei, "ca și cum distrugând în lume izvorul ordinii și al virtuții, s-ar asigura cucerirea Dreptății și a Păcii". Toate cuceririle proletariatului, dobândite fără să țină seamă de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În stare de alertă, așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă văzuse, era singură acasă așa că vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe jos, din satele vecine, numai pentru a putea să-mi văd părinții și să-i ajut cu ceva. Au fost cazuri când, de dorul lor, chiar și noaptea mersesem pe jos, acei kilometri, pentru a ajunge acasă. Mă duceam însetată de vorbele părinților, căutam să stau cât mai mult cu ei, să mă bucur și să-i bucur, să le aud vorba sfătoasă și să le văd bucuria din ochii lor. Totuși, tânără fiind, eu nu pătrundeam sensul a toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu voia să aibă de-a face cu New Yorkul. Petrecuse deja șase ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
au revenit la ipostaza inițială, normală, a omului care se întâlnește pentru prima oară cu omul. și iar și-au sărit, unul altuia, de gât, s-au strâns de umeri, de mijloc, de alte părți ale trupurilor lor tinere, vânjoase, însetate de viață și de dragoste. Apoi s-au apucat de palme și au intrat dincolo de primii lăstari ai pădurii tinere. Acolo s-au iubit ca nebunii. Au ieșit, și-au netezit hainele și au pornit, într-o uitare de sine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese în fața ușii începură să împrăștie insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vom pune mîna de îndată ce vom lua puterea. - Ca să fiu îngăduitor, planul dumitale care ignoră natura omenească mi se pare utopic. Îmbîcsit de nepăsare pentru tot ce este uman, e de fapt monstruos. Mi se pare înspăimîntătoare alianța lui cu generozitatea. Însetat de putere și atras de foloase personale, individul va fi zelos atîta timp cît puterea e suportabilă pentru cei din aparat. Organizarea aparatului creează ierarhii iar ierarhiile nasc despotism. E omenească tendința de a fi șef. În egalitatea economică pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și spiritul lui Îndrăzneț. Scria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
poveștile, 25 de bani foaia, 5 lei caietul. Cam atâta costau și BPT-urile cărora le dusese atât de mult dorul Într-o vreme. Bani mulți pentru niște copii de țăran, Însă Leac nu și-a pierdut cititorii. Ba, pervers Însetat de glorie și bani, a căutat să-și facă oferta și mai atractivă: a Început să scrie istorii pornografice În care personajele erau propriii lui prieteni. Personalizate, povestirile lui au avut și mai mare trecere. Băieții, care renunțaseră o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după ’50, ea a fost angajată la muzeu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lor acvilin ! Avea dreptate cinicul pastor, sever cu cei ce acceptă riscul doar pentru a fi mai repede învinși și scoși din luptă, pe care îi ironiza, și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de clipa ultimă, vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub izbitura elastică, scrîșnetul osului lovit de lemn răsună cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se „reeduca" în lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții întorcându-se încet de la mormântul lor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zece ani de temniță, a murit la Miercurea Ciuc. Am primit de la cucernicia sa, în acea noapte, împărtășanie sub formă de bucățele de prescură pe care le voi duce la Aiud și, înmulțite cu pâine, preoții de acolo vor împărtăși mulți însetați de trupul și sângele Domnului Iisus Hristos, care așteaptă să-și liniștească sufletul. Părintele Nil era încălzit de pe drum, iar în cameră era multă nădușeală și lipsă de aer, lucru pentru care și-a dezbrăcat sutana. Rămânea într-o cămașă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care nu e greu să pătrunzi, dar, "dacă te-a pus naiba și ai intrat, e aproape imposibil să mai ieși", l-a avertizat doctorul Luca pe Julius, explicîndu-i că nucleul feminin organizat de consoarta sa "are ceva de sectă însetată de adepți". Una din aceste femei singure e o văduvă de pe strada Cămătarilor. A fost frumoasă, probabil, în tinerețe, dar acum are un fund uriaș, ca Venerele din epoca de piatră. Alta a fost măritată cu un comerciant de dulciuri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu fotografia mea pe copertă? Cred că acesta este visul oricărui scriitor. Și întrucât se întâmplă destul de rar chiar și în viața celebrităților literare, imaginați-vă cu cât mai prețios i s-a părut unui tânăr scriitor necunoscut, ca mine, însetat de orice fel de dovadă a faptului că opera lui s-a impus în conștiința publică. Cronicile scurte și reverențioase din ziare și din revistele literare - pe care le învățasem, în unele cazuri, pe dinafară - erau nesmenificative, păleau în fața acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin. Deși era conștient că îl reprezenta pe împăratul Otho, Antonius nu putea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce se desprind din vârful dealurilor sau strângând la piept fl orile ce-i răsăreau la tot pasul în cale, harnicul școlar al lice ului «Codreanu» din Bârlad își făurește un suflet însetat de dragostea de țară, de frumusețea limbii și a versului românesc. În serile sale de tainică reverie, școlarul ultimului an de lic eu, acela care biruise prin muncă aprigă, prin voință neînfrânată, fiind în fruntea promoției, visa, înjgheba planuri de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]