2,199 matches
-
zicea bogdaproste că găsise unde să-și odihnească oasele. Iarna scotea dintr-o magazie sania jupânului, îi ungea tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vrut să-l oprească. Cioclii apucară coșciugul: unul de un capăt, altul de celălalt și coborîf ă încet scările. Fratele mortului dădu de perete poarta casei, înfruntînd privirile dușmănoase de-afară. Mulțimea încremenită până atunci începu să se miște. Morții înspăimîntă întotdeauna pe cei vii, amintindu-le viitorul, și o secundă cele câteva femei mai din apropierea curții fură gata-gata să-și facă cruce, dar o ură veche, strânsă de ani de zile, le înțepeni manile și așa Înghețate. Bărbații priveau sicriul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar fi dormit. O durere ascuțită de dinți îl făcu să se perpelească încă mult timp. Au ațipit târziu. La miezul nopții, auziră iar lacătul. Săriră buimaci și înspăimîntați în sus. - Tot așa, Paraschive! spuse repede ăl bătrân. Dacă nu ne dovedesc, n-au ce ne face... Ucenicul simți o mândrie care-i umplea pieptul și parcă rănile nu-l mai durură. De acum putea să spună că e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
depărtare se simțeau mirosul ascuțit de gunoaie și miresmele vechi ale gropii. Țiganca rîse: - Nu te cred. Acolo ar fi răsturnat-o. I-ar fi mușcat gura și-ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi în rai. Patologia se ocupă de stările geniale ale naturii. Sănătatea este o absență de intensitate. Teama de boli nu consistă decât în tulburarea ce-o simțim în fața unei plenitudini pentru care n-am fost pregătiți și care ne înspăimîntă, fiindcă nu sîntem obișnuiți decât cu prezența neutră a echilibrului, pe când boala este o forță mărită de vecinătatea nimicului. Tot ce nu-i muzical e aparență, eroare sau păcat. O! dacă aburii muririi s-ar înălța melodic spre cer și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lunecând într-o icoană, din omul ce erai, plămădit dintr-o carne infinit muritoare. Să nu devii pentru nimeni exemplu de pefecțiune; distruge-n tine tot ce-i chip și dâră de urmat. Oamenii să-nvețe de la tine să se înspăimînte de căile omului. Acesta-i rostul suferinței tale. Mintea - smulsă din rădăcini - a rămas singură cu ea însăși. Toate întrebările se reduc la atît: cum poți să nu fii cel mai nefericit? Ce nu atinge boala e vulgar și ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și înăbușite, a unui timp fără istorie. O mie de ani într-o monotonie subistorică, o mie de ani ca o multiplicare monstruoasă a unui moment, a unui singur moment! Spectacolul invariabil al persecuției îmi dă fiori reci; căci mă înspăimîntă o dramă cu un singur motiv. Aceeași lipsă de libertate și în celelalte provincii; numai că variațiile peisajului dau iluzia unui joc istoric. Îmi place-n clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora lunecând spre depărtările neamului și să mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din sânge, cât și din gânduri. România are enorm de învățat de la Rusia. Supremația noastră spirituală și politică în sud-estul Europei trebuie să ne fie obsesia politică de fiecare zi. De vom continua să ne izolăm în mediocritatea noastră, o să înspăimîntăm lumea cu atâta ratare. Pluralismul balcanic nu poate duce la nimic. Fără un centru de gravitate care să cadă într-o țară cu un destin politic în ascensiune, divergența acestor state gelatinoase va da naștere la fricțiuni nesemnificative. Numai o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate straturile populației evreiești, proces cu urmări firești În starea de sănătate a evreilor. Acest fapt și-a pus pecetea pe dinamica ulterioară socială, spirituală, politică a colectivității evreiești, care se prezenta la Începutul perioadei cercetate ca o populație traumatizată, Înspăimântată de un trecut Însângerat, dar mai ales de posibilitatea revenirii acestui trecut, dominată de un puternic sentiment de insecuritate și de neîncredere În mediul social Înconjurător, sensibilizată la un antisemitism real sau virtual, lipsită de mijloace de existență și fără
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
România comunistătc "Aliya În România comunistă" Izvorul principal de frământări, suferințe, dar și speranțe pentru populația evreiască din România postbelică a fost emigrarea În xe "Israel"Israel. Înfricoșați, pe de-o parte, de trecutul apropiat - atrocitățile Holocaustului -, pe de alta, Înspăimântați de „Înnoirile revoluționare” ale României comuniste, Încurajați de apariția statului xe "Israel"Israel, evreii români vor găsi un răspuns situației deosebit de complexe În care se găseau prin plecarea spre noul stat. Problematica deosebit de complexă a noului stat, cât și cea
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
îndrăzneață. Pentru fiecare dintre ei, masa este mulțimea dezlănțuită, pradă instinctului, fără conștiință, fără conducător, lipsită de orice disciplină, adică exact așa cum o vede înțeleptul ori cum și-o închipuie fiecare dintre noi pe baricade. Acest monstru enorm, isteric, gălăgios, înspăimîntă: S-ar spune, scria Freud, că e suficient ca un număr imens, ca mii de oameni să se afle laolaltă pentru ca toate cîștigurile morale ale fiecăruia-n parte să dispară, în locul lor rămînînd doar cele mai primitive atitudini psihice, cele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în cazuri extreme, de maladie mentală demonstrată. Și nici atunci nu avem cum ști precis dacă avem de-a face cu o "nebunie" veritabilă sau cu un stereotip care ne permite să ne sustragem de la ceea ce ne scapă și ne înspăimîntă. E mult prea ușor să lipește eticheta de "isterie", "nebunie colectivă" pe comportamentele bizare sau excesive ale unei mulțimi înfierbîntaților care urmăresc un meci de fotbal, panicii provocate de o catastrofă, mișcărilor dezordonate ale unei mase închise într-un spațiu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
172. Numai că Le Bon nu vede un obstacol în acest conservatorism, ci o șansă. El poate împiedica producerea revoluției iminente. Iată care ar fi teza lui. Nu e cazul să le luăm în serios, nu trebuie să ne lăsăm înspăimîntați de aceste mulțimi pe care le vedem urcînd pe baricade și agitînd drapele roșii, de aceste mulțimi pe care le auzim strigînd sloganuri revoluționare. În realitate, ele sînt măcinate de dorința de întoarcere la străfundurile arhaice. Răspunzînd acestei dorințe, animîndu-le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce le-a împins dintotdeauna să venereze și să se supună. Ele sînt ca un om care, pentru o vreme, renunță la băutură sau la droguri. Nu îi este frică să reînceapă să bea sau să se drogheze, ci e înspăimîntat de pofta de a bea, de dorința de a se droga. Este speriat că o astfel de dorință l-ar arunca din nou în brațele viciului său, iar împotriva acestei dorințe este cu totul fără apărare. Iată de ce mijloacele pur
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
concret, această noțiune e și ea bine cunoscută în contestul iubirii sexuale. Ea acoperă și sintetizează toate aceste varietăți care sînt iubirea de sine, iubirea pentru copii, iubirea pentru cei apropiați, pentru propriile noastre idei și așa mai departe. Cuvîntul înspăimîntă, la fel și faptul pe care-l desemnează. Mai ales cînd e vorba de a exprima natura legăturilor care unesc indivizii în cadrul unei mulțimi, precum și liantul raporturilor sociale. Se știe că Tarde a avut o aceeași intuiție. Și el vedea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stare de intimidare și de constrângere, de teamă și insecuritate, o psihoză de teroare", termenul teroare semnificând o stare de mare teamă. El derivă din verbul latin terrere care înseamnă a tremura sau a cauza tremuratul, iar verbul deterrere a înspăimânta. Termenii teroare și terorism au apărut în perioada 1793 1798 în contextul Revoluției franceze, în cursul căreia, pentru a se putea impune, conducătorii revoluționari au recurs în mod sistematic la metode bazate pe teroare. Având drept obiective intimidarea și constrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a mărturisit că și-a adunat personalul și le-a spus oamenilor că, din acel moment, nu mai aveau voie să vină la el cu vreo problemă decât dacă găseau și o soluție. „Mulți dintre subalterni au fost șocați și Înspăimântați de regula mea”, a recunoscut el. Apoi a continuat mărturisindu-mi că, la Început, rezultatele nu erau deloc Încurajatoare. „Am sesizat imediat că numărul Întrebărilor care-mi erau adresate a scăzut dramatic”, mi-a spus. „Sperasem că vor medita la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ca dragostea de Dumnezeu să se nască din cele contrare poftei trupești, încât dacă aceasta e însoțită de moleșeală și de revărsare moleșitoare, care slăbănogește, apoi semnul dragostei de Dumnezeu e bărbăția înfricoșătoare și neînfricată. Căci numai când mânia bărbătească înspăimântă și pune pe fugă gândul plăcerii apare frumusețea curată a sufletului”1. În planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea dorinței rămâne decisivă pentru ca istoria să devină preludiul comuniunii eshatologice. Dincolo, unde sinteza transcendentală a universaliilor unește binele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spre izvorul de Început (senzația primă)”, despre care vorbește Voronca, intră În același sistem de coordonate: „Dincolo de Înregistrările trecute sau prezente, senzația, prinsă stea În cleștele poemului actual, Înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”. Sau: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, Înspăimîntă sau calmează. Imaginile se Îmbulzesc nu În comparații sterpe, ci În asociații-fulgere, frunziș În noapte. // Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare” - pentru a ajunge la această definiție sintetică a „poeziei noi”, drept
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei Întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus În termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l Întrețină: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește, zgîrie, Înspăimîntă sau calmează. Imaginile se Îmbulzesc nu În comparații sterpe, ci În asociații-fulgere, frunziș În noapte. Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că În același articol, doar cu cîteva pasaje
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Panksepp, J., „Toward a General Psychobiological Theory of Emotions”, The Behavioral and Brain Sciences, nr. 5, 1977, pp. 407-467. Panksepp, J., „Les circuits des émotions”, Les Emotions, Science et Vie, nr. 168, ediție specială, 1989, pp. 58-67. 84. Ce ne înspăimântă și ce ne face să plângem? Neurobiologia și chimia emoțiilor... Sistemul de comandă al fricii (angoasă, anxietate etc.) poate fi declanșat în egală măsură de stimulări intracerebrale, dând naștere, de exemplu, fricii de șoarece în cazul pisicii. Se pare că
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Limba singură unește, Întărește și define națiunea; ocupați-vă de dînsa mai nainte de toate și nu veți face prin aceasta decît cea mai fundamentală politică, veți pune fundamentele naționalității”. Însă, Încă o dată, a scrie (a crea o limbă) nu Înspăimîntă pe Ion Heliade Rădulescu. Nu se simte la el nici o șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timpul rău m-a Împiedicat să mă instalez la Passy”... Aceluiași Bengescu Îi dă vești În 1888, de la Mircești, despre lupta În plină vară Împotriva „timpului rău care s-a dezlănțuit de cincisprezece zile pe meleagurile noastre...” Nu numai iarna Înspăimîntă, va să zică, pe Alecsandri, ci orice modificare anormală a vremii. Teama de umezeală este tot atît de mare ca și teama de ger. CÎnd se anunță o schimbare În bine a vremii, Alecsandri se grăbește s-o comunice. Scrisorile către Ion
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
doarme-un cîne; pe sus zboară un vultan, Și o turmă de oi blînde pasc pe valul lui Traian! Pustietatea ce „În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare” reprezintă un imens spațiu deschis și, În fața lui, imaginația poetică se Înspăimîntă. Nu „se-nveselește”, Încă o dată, pentru că, fără hotare, pustietatea (cîmpia) este altă imagine a haosului. Iar față de haosul materiei, Alecsandri are cea mai hotărîtă oroare. Însă oroarea se dovedește și aici fecundă. Ea naște insecuritatea, și insecuritatea se Închide (sau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann Îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, Într-adevăr, Înțeleasă ca o boală a sufletului: o boală Însă fecundă, creatoare, căci ea permite omului medieval dominat de interdicții și Înspăimîntat de destin să ia act de condiția lui (și să-și descopere, astfel, personalitatea) și, totodată, să trezească În el dorința de a se exprima prin poezie. „Dragostea - observă Denis de Rougemont - este cel mai bun conductor și totodată, cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]