3,269 matches
-
examinarea, la nivelul colectivității, a alternativelor posibile în vederea alegerii uneia dintre ele. Soluțiile se impun oarecum de la sine, fie pentru că sunt singurele care au putut fi imaginate, fie pentru că reprezintă efectul unui șir de evenimente mai mult sau mai puțin întâmplătoare. Să luăm cazul „alegerii” creștinismului ca religie universală de către o largă populație dinperimetrul Imperiului Roman. Alegerea nu a fost făcută neapărat pentru că creștinismul ar fi reprezentat efectiv o soluție mai bună decât religiile care îi erau pe atunci concurente (lucru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fapt, ne putem pune mai multe întrebări: de ce normele de căsătorie, considerate obligatorii de către respectiva colectivitate, nu sunt respectate? ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obligatorii de către respectiva colectivitate, nu sunt respectate? ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt care ar face dezirabilă respectarea sa integrală; pe de altă parte însă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere. Soluțiile formulate sunt adesea rodul întâmplării. Din mulțimea soluțiilor posibile poate fi descoperită întâmplător o soluție sau alta; dintre soluțiile formulate, în condițiile în care nu există criterii clare de evaluare, poate fi aleasă una sau alta, în funcție de criterii întâmplătoare, inclusiv de preferințele subiective și prejudecățile persoanelor antrenate în actul deciziei. Rolul factorilor exteriori este mare în acest caz. Dezvoltarea științelor este ilustrativă pentru această idee. Se pare că în primele faze ale dezvoltării științelor, rolul „întâmplărilor fericite” este mult
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare, o creștere interioară
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare, o creștere interioară ce poate fi determinată prin termenul de evoluție. Legile specifice științelor evoluției se referă în mod special la caracterul necesar al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicat: este pur accident, întâmplare. În orice caz, succesiunea în timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar celălalt, efectul. Relația
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
leagă stările, evenimentele discrete între ele. Explicația structurală este fundată pe o schemă deterministă sistematică. Obiectul de cercetare este un sistem. El reprezintă o pluralitate de elemente interdependente. Un sistem se caracterizează printr-o interdependență ordonată, și nu prin una întâmplătoare. Dacă unul dintre elementele sale componente se modifică, toate celelalte se vor modifica într-un mod determinat. În acest sens, Jean Piaget definea structura ca fiind legea de transformare a unui sistem (Popper, 1972). Un sistem nu este deci o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceasta întreaga mulțime a stărilor posibile ale sistemului. În timp, sistemul ia mai multe stări. Ele sunt repetări ale aceleiași structuri. O stare nu este neapărat determinată de starea anterioară. Nu există nici o lege a succesiunii stărilor. Ea este absolut întâmplătoare și neinteresantă. Istoria nu este deloc o condiție a explicării. În Tropicele triste, Lévi-Strauss face următoarea reflexie asupra mulțimii culturilor pe care le prezintă societatea umană în cursul istoriei sale: toate culturile ar putea fi organizate sub forma unui tabel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prima cale este probabil să se realizeze; dacă, dimpotrivă, procesul debutează în condiții sociale caracterizate printr-un nivel scăzut de organizare, cea de a doua cale este mai probabilă. Gradul inițial de organizare este, în raport cu procesul ca atare, o condiție întâmplătoare. Avem aici un caz tipic de eveniment care este generator de structură. S-ar putea specula chiar mai departe. Presupunem o situație inițială, în care, din punct de vedere teoretic, există șanse egale ca procesul de evoluție să o ia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
psihologică a puterilor și limitelor aparatului nostru perceptiv și mental. Probleme legate de atenție și selecție nu există pentru un Dumnezeu omniscient sau chiar pentru un computer ale cărui inputuri sunt deja schematizate într-un mod înalt definit”. Nu este întâmplătoare, din acest motiv, dezvoltarea rapidă în ultimii ani a psihologiei cognitive. Mai mult. Procesele cognitive intuitive, caracteristice decidenților reali, nu mai sunt privite ca exerciții de cunoaștere primitive în raport cu cele ale calculatorului, întruchiparea perfectă a raționalității computaționale, ci dimpotrivă. Calculatorul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemă, ci a reprezentat un comportament întâmplător în raport cu aceasta. Efectul ei nu este estimat printr-o analiză cognitivă (efectele complexe ale plimbării asupra organismului), ci printr-un feedback material: am experiența relaxării. Dacă o asemenea experiență se repetă în mod întâmplător, ea se poate fixa. De câte ori voi avea o stare de tensiune (problema), spontan va apărea tentația de a ieși la plimbare. Ceea ce în sociologie se numește mecanism spontan reprezintă cel mai adesea un mecanism de tip cibernetic. Desigur, în cazul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor. Ce metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii întâmplătoare. Alegerea întâmplătoare acordă fiecărei alternative o șansă egală de a fi aleasă, fapt care corespunde situației reale: ele sunt egale pentru decident. Dacă sunt la o răscruce de drumuri și habar nu am care dintre drumuri este cel mai bun
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii întâmplătoare. Alegerea întâmplătoare acordă fiecărei alternative o șansă egală de a fi aleasă, fapt care corespunde situației reale: ele sunt egale pentru decident. Dacă sunt la o răscruce de drumuri și habar nu am care dintre drumuri este cel mai bun, e absolut
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
calitate, justificat în condiții de incertitudine accentuată. La limita cunoștințelor, acolo unde au rămas în competiție doar alternativele între care nu mai pot face nici o discriminare, și aceasta este o situație mult mai frecventă decât suntem tentați să credem, alegerea întâmplătoare este o procedură la fel de rațională ca oricare alta. La limită, modelul analitic este reductibil la alegerea de tip întâmplător. Aflat în situația de a alege între mai multe alternative care i se par egale, decidentul, în virtutea cerințelor modelului analitic, va
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care nu mai pot face nici o discriminare, și aceasta este o situație mult mai frecventă decât suntem tentați să credem, alegerea întâmplătoare este o procedură la fel de rațională ca oricare alta. La limită, modelul analitic este reductibil la alegerea de tip întâmplător. Aflat în situația de a alege între mai multe alternative care i se par egale, decidentul, în virtutea cerințelor modelului analitic, va căuta să formuleze un criteriu cognitiv de alegere, fie el și provizoriu. Un asemenea criteriu, datorită incertitudinii, poate fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corecte, atunci răspunsul este negativ. Dacă soluțiile alternative vor avea pentru decident probabilități egale de a fi soluția cea mai bună (propoziția 2.5) și dacă, în aceste condiții, orice criteriu de alegere este la fel de bun și egal cu alegerea întâmplătoare (propoziția 2.6), decurge de aici că alegerea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul a reușit să o formuleze este la fel de bună ca alegerea oricărei soluții, utilizând orice criteriu, dintr-o mulțime de soluții alternative care par satisfăcătoare. „Prima soluție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
natura sa, poate fi interpretat ca o formă a strategiei satisfăcătorului. Mecanismele cibernetice adoptă și ele prima soluție experimentată și probată ca satisfăcătoare. În acest caz însă, soluția nueste rezultatul unei activități de cunoaștere, ci mai mult al unei variații întâmplătoare, iar adoptarea ei nu este efectul unei decizii, ci al fixării prin întărire. Atât strategia satisfăcătorului, cât și modelul cibernetic evită explorarea alternativelor și evaluarea lor. Mecanismele cibernetice pot însă experimenta diferite alternative care apar în mod întâmplător. Este probabil
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei variații întâmplătoare, iar adoptarea ei nu este efectul unei decizii, ci al fixării prin întărire. Atât strategia satisfăcătorului, cât și modelul cibernetic evită explorarea alternativelor și evaluarea lor. Mecanismele cibernetice pot însă experimenta diferite alternative care apar în mod întâmplător. Este probabil că va fi întărită și adoptată varianta ce funcționează mai eficace. În fine, este necesar să menționăm o variantă foarte importantă a strategiei satisfăcătorului și care reprezintă o situație intermediară între modelele decizionale și modelul cibernetic: adoptarea soluției
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine este dificil de suportat. Din acest motiv vom găsi o presiune constantă de absorbție artificială a incertitudinii. Aceasta poate avea loc pe două căi diferite: fie introducerea unor criterii de tip cognitiv, posibil ceva mai eficiente decât alegerea pur întâmplătoare, dar asociate cu un grad ridicat de incertitudine, fie recursul la criterii aleatorii mascate. Aceste criterii sunt prin conținutul lor tipic aleatorie (prin forma lor sugerează însă o alegere certă) operând astfel o reducere pronunțată a incertitudinii. În istoria umanității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime amorfă de elemente este interacțiunea constantă, legică, și nu întâmplătoare a elementelor sale. Sistemul are o structură, adică relațiile dintre elementele sale sunt constante. Fiecare element al vieții sociale are un loc și un rol precis în ansamblu (o funcționalitate determinată), aflându-se în relație determinată cu toate celelalte. Obiectivul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin grija poetului-operator, în obiecte estetice desăvârșite. De altfel, apropierea dintre poezie și gândirea alchimică este sugerată de chiar tehnica lirică a lui N., caracterizată prin „curgerea” parmenidiană a imaginilor, care se continuă una pe cealaltă în virtutea asociațiilor (doar) aparent întâmplătoare stârnite de cuvinte: „apele pieptenului cad în picături care/ se rotunjesc și devin obiecte // din aceste viori năvălesc armăsarii/ armăsarii lichizi pe care e bine să stai/ când la mâini degetele îți cresc ca niște unghii/ și unghiile ți se
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
pe viitor? Pot oare factorii care explică de ce România este în mod sistematic considerată favorită în întâlnirea cu Georgia să explice și de ce Italia este în mod sistematic considerată favorită față de România? Înțelegerea deplină cere cunoștințe mai profunde decât elementele întâmplătoare și pasagere. Este obligația noastră, ca specialiști în științe sociale, să privim dincolo de întâmplările zilnice și să căutăm modele stabile și factori determinanți. Dorim să ne prezentăm poziția cu claritate, să îi înțelegem sensurile și implicațiile largi și să fim
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mii de ani și s-a bazat întotdeauna pe o precizare riguroasă a problemei și pe o argumentare solidă pornind de la date. Efectul său a fost acela de a esențializa cunoașterea - de a concentra propunerile critice, de a înlocui observațiile întâmplătoare și disociate cu o înțelegere sistematică, și de a facilita învățarea incrementală, esențială unei culturi în plin avânt. Metodologia are în vedere modurile în care sunt acumulate cunoștințe, dar nu decide conținutul acelor cunoștințe. Scopul meu în aceste cursuri nu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
le privim. Trebuie să putem stabili faptul că privim un câine și să-l recunoaștem ca fiind același câine pe care l-am văzut uscat și atunci când îl vedem ieșind ud din apă. Simpla acumulare cantitativă a unor date senzoriale întâmplătoare, care se cumulează mereu și mereu, nu ne poate convinge de existența unei coerențe empirice implicite și nici nu ne poate ghida suficient pentru a putea stabili o astfel de coerență. Așadar, percepțiile senzoriale nu ne vorbesc ele însele direct
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]