85,475 matches
-
care controlează forul legislativ! Abia în această perspectivă se observă cât de nefastă este acțiunea PUR: ea are singura menire de a-i readuce pe pesedei la conducerea țării în interval de câteva luni. Or, dacă acest lucru se va întâmpla, nici una din inițiativele lui Băsescu privind stârpirea corupției, reforma sistemului fiscal, reducerea impozitelor nu va mai fi posibilă. E greu de spus că Alianța D. A. posedă forța și mai ales ingeniozitatea de a contrabalansa aceste manevre pe cât de grosolane, pe
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
cu Beckett), că într-un roman ca Murphy există citate, pasaje întregi din Biblie, din texte de teologie, de filozofie, și că a scrie e de fapt a face un colaj. Și mi-am dat seama că la fel se întîmplă și-n pictură, și-n muzică. Asculți o simfonie de Mahler și descoperi sonorități din Beethoven. Nu există de fapt originalitate. Vezi un tablou celebru de Picasso, Domnișoarele din Avignon, de pildă, și recunoști o lume întreagă de pictori. E
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
deportată, am suferit enorm: eram copil și rămăsesem singur. Într-o noapte, pe cînd aveam vreo 20 de ani, i-am zis lui Dumnezeu: "Dă-mi un semn! Dacă-mi dai un semn, o să cred în Tine!". Nu s-a întîmplat nimic și-am hotărît că Beckett avea dreptate: "Cel care crede în Dumnezeu e cel care se simte singur.". - Dar să ceri o dovadă nu e un semn de vanitate? - Se prea poate. Numai că în acel moment am decis
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
să dai azi un decret, iar mâine să-l revoci ? Eu îți repet, mă: trebuie să ai un caracter de comunist adevărat și o mentalitate pe care să o fi durut în paișpte - scuză-mă - de tot ce s-a întâmplat la Timișoara exact în urmă cu 15 ani... Eu, în orice caz, n-aș fi fost în stare și de aceea mă simt impresionat. Profund. Da', ți-am spus: socrii sunt plecați, iar nevastă-mea ștrincănește, așa că poți veni să
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
Ploiești. Îmi făcusem un costum nou, verde închis - mie nu-mi place verdele! - cu fustă lungă, strîmtă, cu nasturi pe-o parte, nostimă, și cu un ilic. Pentru Crăciun. L-am inaugurat atunci. La prînz am primit telefon că se întîmplă ceva la C.C. și să venim urgent în București. Am lăsat mașina, pe care o cam șterpelisem, și am plecat fugind spre stația lui 331. În autobuz, nimeni nu vorbea, dar nu părea nimic suspect. Traversam orașul și mă întrebam
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
la Torino? Încercați asta acasă! Cred că e prima dată când pe o copertă de carte din România e reprodusă o pictură de Christian Schad (1894-1982), un pictor german foarte interesant, din păcate puțin cunoscut la noi. La fel se întâmpla acum câțiva ani și cu Monsu Desiderio pus pe coperta Orbitoarelor. Mircea Cărtărescu nu e indiferent la aceste detalii, prin urmare, alegerea lui Schad poate avea semnificația ei. Autoportret cu model este numele întreg al tabloului pe care Schad l-
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
eficiența mecanismelor democrației. "De ce să-mi pierd vremea la vot, că ăștia oricum or să mă fure!" - aceasta este propoziția pe care-am auzit-o în campania electorală cel mai frecvent. E greu să-i contrazici după ceea ce s-a întâmplat la 28 noiembrie. Ar fi însă o tragedie națională ca această mentalitate de învinși încă înainte de a intra pe teren să persiste. Și probabil că ea va deveni modelul comportamental al viitorilor ani. O vorbă iresponsabilă, dar extrem de populară, afirmă
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
și tematice aflate în umbră, realizând implicit un obiectiv de "arheologie literară". Romanul lui Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ne apare cu totul stingher în 1705, anul elaborării lui, urmat de o pauză de 140 de ani. Nimic semnificativ nu se întâmplă în istoria genului la noi până la 1848. Pașoptismul a adus și în acest domeniu o deschidere europeană a gustului public. Ion Ghica și Mihail Kogălniceanu sunt pionierii notorii ai romanului românesc (există și câțiva anonimi), cu încercări neterminate datate 1848
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Din studio suntem anunțați cu un ton frisonabil: -Reporterul nostru știe mai multe despre. Ixule, ești în direct. Iar Ixul nu știe nimic în plus, dar promite că va reveni, iar când revine e la fel. Seară de seară se întâmplă ca Esca (Pro Tv), Stoicescu și Mândruță (Antena 1) sau Războiu și Constantin (TVR1), să insiste cu întrebări la care se răspunde aiurea, fiindcă și întrebările sunt așa, adică la care un întrebat, om normal fiind, nu prea are ce
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
gustului unor elite. Niciodată însă această creație nu a fost excomunicată din cetate și înlocuită cvasi-total cu divertismentul ori, foarte răzleț, cu valorile trecutului. Muzica savantă n-a murit încă, dar se află într-o comă profundă. Și cum se întîmplă de obicei, în ultimele clipe de viață are loc developarea filmului întregii existențe. De aici și pînă la muzica totală (ori globalismul sonor actual) nu mai e decît un pas. Un pas ce riscă să ocrotească germenele derutei și al
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
adunare de fantome reunite în jurul lui Eugenio Barba, un Barba care, dimpotrivă, îmi apărea ca dublul lui Dorian Gray. Această energie insolentă, această lumină orbitoare, această constantă provocare se vor nărui oare vreodată, dându-și la iveală fisurile, cum se întâmplă în ultimele pagini ale romanului lui Wilde? Fascinația pe care continuă să o exercite nu vine și ea tot de aici? Niște supraviețuitori se confruntă cu un prieten apropiat, fremătând de viața pe care ei nu o mai au! Iar
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
întrebat care dintre cei doi era îndrăgostit... Acum, dacă mă gîndesc mai bine, cred că amîndoi erau. Lui Maigret nu-i păsa de asta. - Eu aș vrea să știu, doamnă... Stați puțin... Aș vrea să-mi înțelegeți ideea... Rar se întîmplă ca doi tineri de aceeași vîrstă, proveniți aproape din același mediu, să aibă aceeași vitalitate.... aceeași tărie de caracter, dacă vreți... Unul dintre ei e totdeauna înaintea celuilalt... Să spunem că totdeauna există un șef... Numai puțin.... În acest caz
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
și provoacă numeroase accidente. Urmează reportajul filmat unde o voce de bărbat ne spune că mașinile sunt conduse de copii de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat și săteanul confirmă că se mai întâmplă ca tineri minori, de "14-17 ani" să conducă mașinile părinților. În fine, este intervievat și polițistul secției din acel sat dacă s-au înregistrat accidente rutiere în ultima vreme și polițistul evocă un accident relativ recent produs de un tânăr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
Nu. Pentru o majoritate covârșitoare a românilor, mesajul lui Iliescu era de altă natură: că lucrurile vor rămâne cum au fost, că schimbările nu-i vor afecta și că nu-i va obliga nimeni să lucreze pe rupte, așa cum se întâmplă în societățile normale. Da, din acest punct de vedere, Iliescu a mințit prin omisiune. Adică n-a spus tot adevărul. Pe de o parte, a păstrat societatea românească în starea de încremenire, sărăcie și dezolare din vremea comunismului. Pe de
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
că ziua de 28 noiembrie ne-a scos, pentru multă vreme, din rîndul popoarelor credibile. în nici o altă țară ex-comunistă, de la Polonia și Ungaria la Cehia și Buglaria, nu s-au mai comis, după 1989, fraude electorale. Ceea ce s-a întîmplat la 28 noiembrie ne plasează din nou în zona tulbure și sordidă a țărilor dubioase. Fără voia noastră, facem parte de acum încolo, cu drepturi depline, din același grup cu Belarus (unde un președinte se autoproclamă învingător cu 99% din
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
contribuție, jalnică, la cunoașterea de către noile generații a tragicului episod comunist din istoria României. Totodată, el poate deveni un subiect de reflecție pentru acei intelectuali care nu fac decât să se studieze cu încântare în oglindă, insensibili la ceea ce se întâmplă în jurul lor și îndeosebi la rușinoasa amnezie colectivă de care se lasă cuprinsă, ca sub influența unui narcotic, societatea românească.
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
se va auzi un nou bip", mithos.ro; "ziariștii din Buzău au primit Ťbip-ulť prietenesc prin care erau anunțați că e rost de-o știre", Evenimentul zilei = EZ 3742, 2004, 5), de genul neutru, cu pluralul caracteristic în -uri (,se întîmplă să scoată trei bipuri", lug.ro). În toate utilizările sale, cuvîntul poate să apară fie adaptat ortografiei românești (bip), fie cu forma de origine (beep); deocamdată sînt mai numeroase cazurile de conservare a scrierii din engleză, dar și forma adaptată
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
Doina Jela S-a întâmplat când mi-am scos troașele, ca să-mi mișc puțin picioarele amorțite de nemișcare. Voiam să-mi pun șoșonii, și-acolo, drept în mijlocul tălpii de piele: un cui. Am sărit din fotoliu, în fine, vreau să zic: aș fi sărit, dacă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să mă întorc în camera mea, mai ales că de vizavi, curioasa de Mirovna a deschis ușa ca să spioneze, iar
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
le-a surprins Remus Georgescu. În mod firesc, ar trebui ca sculpturile lui Peter Jecza să ne ridice prin vibrația lor sonoră aproape de muzica sferelor și de dilatarea ocultă a spațiului la Platon. Dar, fie că acest lucru se va întâmpla sau nu, de acum înainte sculpturile lui Jecza vor fi asociate în mod obligatoriu cu muzica lui Remus Georgescu, o mândră nuntire a două arte majore care ne va face să-i binecuvântăm pe ambii creatori în aceeași caldă rugăciune
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
cu vederea două-trei carențe: la scriitorii din exil, lipsesc din referințele critice trimiterile la receptarea în străinătate; dacă la fiecare sunt citate toate (sau aproape toate) titlurile cărților publicate în exil, la Norman Manea, printr-o excepție bizară, nu se întâmplă același lucru; la secțiunile de reviste, grupări sau concepte nu există nici o mențiune despre activitatea culturală din exil (chiar conceptul de exil lipsește). În sfârșit, să mai semnalez marea lacună a tuturor instrumentelor noastre de lucru: neglijarea Basarabiei literare. Dintre
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
fapt, nu că am merge prea departe cu ceva, dar nici nu ne clintim, de fapt, din locul, din cuibușorul nostru călduț. Sau dacă ne clintim, cumva, o facem totdeauna în direcția cea mai proastă, evident, mai comodă. Cum se întâmplă acum cu intrarea în Evropa... Cum ne cunoaștem fiecare unul pe altul și cu toții laolaltă, pe toți, cu siguranță că, în momentul în care vom da iarăși de greu, - și vom da! - vom cârti, ne vom văita din nou, ca
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
beneficiului progresiv pe care îl aduce plăcerea devoratoare a lecturii." Eu mă opresc sec doar la convenție: numai pe măsură ce este plătit, scriitorul produce textul. Povestea are și un deznodământ, numai că Bogdan Ghiu n-a mai urmărit ce s-a întâmplat cu romanul lui King față de care nu-și ascunde admirația. Urmarea era, de fapt, previzibilă. Aproape toți cititorii au plătit pentru primele trei capitole, după care textul n-a mai fost descărcat nici măcar de jumătatea dintre vizitatorii site-ului. Romanul
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
care e silit să trăiască îl deprimă, îl exasperează, câteodată izbucnind neputincios: Nici nu mai simt nici un îndemn spre nimic". Țărm târziu conține de asemenea însemnări de călătorie, una la Moscova, unde autorul face, cam exagerat, elogiul epocii Gorbaciov. Se întâmpla însă în 1985. El e încântat de civilitatea polițiștilor și a vameșilor, de buna, colegiala primire de la Uniunea Scriitorilor. Venit din bezna de acasă, aici este uluit de atâta lumină, de "curata orgie publicitară", sentiment pe care l-am încercat
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]