3,412 matches
-
moral. Pentru Seneca „fericirea este de a avea un suflet liber, educat, echilibrat, neinfluențat de teamă și dorințe, pentru care singurul bun este onestitatea și singurul rău dezonoarea”. Binele, adevăul și frumosul sunt cele trei valori fundamentale care contribuie la Întemeierea fericirii. Dar dintre toate aceste virtuți, cel care contribuie cel mai mult la armonia sufletului este Binele suveran - Summum bonum esse concordiam, spune Seneca. Cine sunt fericiții? La această Întrebare răspunsul lui Seneca Îl Întâlnește pe Socrate. Fericit este numai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
destinului” este o etapă, o perspectivă deschisă către „trecerea dincolo de existență”. Destinul nu este Închidere, ci perspectiva deschiderii către transcendent. Acesta este scopul cetății În viața omului. Destinul cetății este determinat de „factorul uman” care stă la temelia acesteia. Mitul Întemeierii cetății este legat de sacrificiul unui erou, care, prin gestul său, face un transfer pozitiv al propriilor sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
incarnează. Ea nu poate fi altceva sau altfel decât este Însăși persoana. De aceea, ea va Împărtăși destinul acesteia. Ca și omul, cetatea există prin valorile sufletești și morale care stau la baza ei. Orice cetate are un moment de Întemeiere, de naștere și un moment de distrugere, de moarte. Prin aceasta, ea repetă forma de existență umană. Dar așa cum omul refuză ideea morții, ca proces de distrugere al ființei sale sufletești, și În cazul cetății, lucrurile se repetă. Moartea, perisabilul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mauvaise conscience. Aubier, Paris. 52. Jaspers, K. Philosophie. Springer, Berlin, 1986. 53. Jaspers, K. Psychologie der Weltanschauungen Springer, Berlin, 1960. 54. Jaspers, K. La culpabilité allemande. Ed. du Minuit, Paris, 1948. 55. Kant, I. Anthropologie. Paris, 1863. 56. Kant, I. Întemeierea metafizicii moravurilor - Critica rațiunii practice. Ed. Științifică, București, 1972. 57. Kotarbinski, T. Meditații despre viața demnă. Ed. Științifică, București, 1970. 58. Lavelle, L. De l’être. F. Alcan, Paris, 1932. 59. Lavelle, L. Le moi et son destin. F. Aubier
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
societatea secretă „Frăția”, având ca deviză „Dreptate, Frăție”. Călătorește prin provinciile românești, în căutarea vestigiilor istorice, și leagă prietenii cu moldovenii V. Alecsandri, C. Negri, M. Kogălniceanu și cu ardeleanul G. Barițiu. Cu studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum (1844), prima sa colaborare la revista ieșeană „Propășirea”, se afirmă ca unul dintre cei mai competenți istorici ai românilor, apreciat de Gh. Asachi, M. Kogălniceanu, I. Heliade-Rădulescu. În 1845, în Asociația literară, este ales secretar, împreună cu
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
această variată folosire a timpurilor verbale, narațiunea capătă o perspectivă, o pluralitate de planuri în adâncime. [...] Exemplul lui Bălcescu ne autorizează a vorbi despre o tehnică a basoreliefului în povestirea istorică. TUDOR VIANU SCRIERI: Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum, Iași, 1844; Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, București, 1845; Drepturile românilor către Înalta Poartă, București, [1848]; Question économique des Principautés Danubiennes, Paris, 1850; Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, îngr. și pref. A. I. Odobescu, București, 1878
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de catarge, O, 1985, 26; Constanța Buzea, Șase ipostaze ale aceluiași izvor, AFT, 1985, 8; Octavian Doclin, Poetul în valea miracolelor, „Semenicul”, 1997, 1-2; Ionel Bota, Fals tratat despre „întemeierea” melancoliei. Eseu asupra poeziei lui Iosif Băcilă, Reșița, 2002. O.B.
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
pentru o activitate cu caracter de „luminare”, susținând adecvat un anume tip de acțiuni: organizarea de conferințe, prelegeri populare, serbări, reuniuni, expoziții etnografice, industriale și agricole, înființarea unei biblioteci centrale la Sibiu, a unor biblioteci și cămine culturale la sate, întemeierea de școli (între care școala civilă de fete, deschisă la Sibiu în 1886, precum și un număr important de școli țărănești), universități populare, editarea de manuale, inițierea unor cursuri de alfabetizare, de educație practică, economică ș.a.m.d. În 1905, a
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
general va deveni (1935-1938). În 1938 este judecat pentru tendință de organizare „bolșevică” a Epitropiei, pentru ca în 1951 să compară în fața instanței, acuzat de colaborare cu vechiul regim. Îndepărtat din învățământ, B. va lucra, după „reabilitare”, ca muzeograf, contribuind la întemeierea Muzeului de istorie clinică medicală și a Muzeului de istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
patriotică - un episod preluat din D. Cantemir, consacrat ulterior de D. Bolintineanu. Într-o epocă de mitizări romantice, A. tinde spre crearea unei mitologii naționale (în registru poetic și fantezist), unind zeități eline și tradiții populare românești. Mitul etnogenezei, al întemeierii neamului, din Dochia și Traian (transpus destul de prozaic, dar cu euritmii populare), trimite la sacrificiul simbolic al fiicei lui Decebal pe muntele sacru Pion (Ceahlău). În Turnul lui But, una dintre cele mai valoroase balade ale lui A., sunt asimilate
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
fel de obiecte asupra subiectului. Anumite justificări obiective dobândesc valențe pozitive sau negative corespunzătoare sau nu necesităților specifice de hrană, cunoaștere, contemplare artistică, mișcare etc. Valența se modifică în funcție de dinamica satisfacerii trebuințelor, deci reprezintă starea tonusului afectiv bazat pe o întemeiere obiectiv-subiectivă. VALGUS (latinism) - Devierea unui membru sau segment de membru în afara axului longitudinal normal al corpului; de exemplu, genu valgum, diformitate a genunchiului, constând în devierea gambei în afară față de axa femurului. VALIDARE (de la valida < fr. valider, lat. validare) - Operație
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
acestuia, căruia i se șoptise la ureche propunerea, la întâlnirea de la Erfurt. Atunci, și după aceea, Alexandru a dat-o cotită. De ce? Poate doar el știa. Se pare că, recepționând refuzul, Napoleon și-a orientat privirile în altă direcție. Presiunea întemeierii unei familii care să asigure perpetuarea dinastiei la tronul Franței îl apăsa tot mai tare pe împărat. Josefina avea un fecior, dar acela nu era și al lui Napoleon. Iar feciorii și nepoții Bonaparte se dovedeau incapabili să continue lucrarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
interesat de câteva asociații, lucru nou pe acolo. Am vizitat două-trei conace. Totul era foarte matrimonial. Sub influența acelei stațiuni estivale vechi, aristocratice, de secol nouăsprezece, Julie și cu mine ne purtam și noi În stilul epocii vechi. Vorbeam de Întemeierea unui cămin, chiar dacă nu ne culcaserăm niciodată Împreună. Deși, desigur, n-am pomenit deloc de dragoste sau de căsătorie. Numai de plăți În avans. Dar pe drumul de Întoarcere spre Berlin, o spaimă familiară a coborât asupra mea. Fredonând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
astfel. Aici au fost colonizați tătari refugiați din Crimeea în timpul războiului din 1853-1856. După 1856, favorizat de construcția căii ferate Constanța-Cernavodă, gara din Medgidia fiind inaugurată la 4 octombrie 1860, orașul a prosperat. De altfel, la doar câteva luni de la întemeiere avea aproximativ 15-20 000 de locuitori, o parte considerabilă a acestora fiind păstori mocani veniți din nordul Dunării 579. În anul 1860 s-a construit moscheea Abdul-Medgid, una dinre cele mai frumoase din Dobrogea. În 1872 populația românească din Medgidia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să fie programul de perspectivă în ceea ce privește Dobrogea. În acest sens, făcea precizarea că "guvernul crede că această lege aprobată și pusă în lucrare cu inteligență și energie va fi mănoasă în rezultate binefăcătoare pentru noua noastră provincie. Pe lângă acaestă lege, întemeierea școalelor în toate orașele și satele din Dobrogea, activarea și înmulțirea căilor de comunicațiune, punerea în lucrare a legiuirei care declară orașele Tulcea și Constanța porturi france și, în fine, legarea căiei ferate Cernavodă-Constanța cu rețeaua căilor ferate din România
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
astfel. Aici au fost colonizați tătari refugiați din Crimeea în timpul războiului din 1853-1856. După 1856, favorizat de construcția căii ferate Constanța-Cernavodă, gara din Medgidia fiind inaugurată la 4 octombrie 1860, orașul a prosperat. De altfel, la doar câteva luni de la întemeiere avea aproximativ 15-20 000 de locuitori, o parte considerabilă a acestora fiind păstori mocani veniți din nordul Dunării 1393. În anul 1860 s-a construit moscheea Abdul-Medgid, una dintre cele mai frumoase din Dobrogea. În 1872 populația românească din Medgidia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
digului portului, cuprindea un text comemorativ incluzând următoarea mențiune: "Înmulțind căile de comunicație și rețeaua căilor ferate, unind cele două țărmuri ale Dunării prin podul de la Fetești-Cernavodă, luat-am hotărârea ca aceste temeinice și nepieritoare lucrări să fie desăvârșite prin întemeierea unui port la țărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai depărtate comerțul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominațiune a strămoșilor noștri romani și unde și-a sfârșit zilele marele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
tentații de a trișa. În magma acestei cărți, Al. Poamă strecoară, cu suplețe pedagogică, un excelent îndreptar etic pentru tot ce efectul coroziv al existenței a diminuat (uneori înlăturând total) din structura ființei noastre primare. În plan estetic, rezultatul acestei întemeieri se poate percepe ca obiectivat de imploziile ce le declanșează în sensibilitatea noastră. Ansamblul volumului propune un alt orizont, suprapus morfologiei lumii reale și deosebit de esențial de acesta prin faptul de a fi creat o structură unică, un nou și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și scrieți o scrisoare bunicilor despre o zi deosebită din viața voastră. 3. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 4. Construiți enunțuri în care să introduceți formele verbului ” a lua” la persoana I singular și plural. „Epoca întemeierii orașului Iași, ca și a mai tuturor orașelor vechi din lume, se pierde în noaptea vremurilor. Nimeni și nimic nu ne poate spune cu siguranță când și prin ce împrejurare s-a fundat, întemeiat și mărit această politie; dacă ea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de deal sau la un capăt de pădure, dintr-un cort un sat, dintr-un sat un oraș... poziția sau așezarea Iașului au contribuit mult, negreșit și ele la lipsa dovezilor mai sigure ce ne-ar putea vorbi de epoca întemeierii sau de vechimea însăși a localității; căci din câte se știe, vechiul târg era așezat la poalele pădurosului Copou, a cărui margine sudică forma un mic promotoriu, sau mai bine zis o insulă în mijlocul unor mari pâraie, iazuri sau mlaștini
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar un lemn care nu putrezește, își caută un meșter iscusit, ca să facă un idol care să nu se clatine. 21. "Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?" 22. El șade deasupra cercului pămîntului, și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o măhramă subțire, și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el. 23. El preface într-o nimica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
reflectă în experiența unei opoziții între spațiul sacru, singurul care este real, care există cu adevărat, și restul spațiului, adică întinderea informă care-l înconjoară. Trebuie spus că experiența religioasă a spațiului neomogen este primordială și poate fi omologată unei "întemeieri a Lumii". Nu este nicidecum vorba de o speculație teoretică, ci de o experiență religioasă primară, anterioară oricărei reflecții asupra Lumii. Constituirea Lumii este posibilă datorită rupturii produse în spațiu, care dezvăluie "punctul fix", axul central al oricărei orientări viitoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ne vom mărgini deocamdată să comparăm cele două experiențe: cea a spațiului sacru și cea a spațiului profan. Implicațiile celei dintâi sânt după cum s-a văzut, dezvăluirea unui spațiu sacru care permite dobândirea unui "punct fix", orientarea în haosul omogen, "întemeierea Lumii" și trăirea reală. Dimpotrivă, experiența profană menține omogenitatea și deci relativitatea spațiului. Orientarea adevărată dispare, deoarece "punctul fix" nu mai are un statut ontologic unic, apărând și dispărând în funcție de nevoile zilnice. De fapt, nu mai există nici un fel de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se găsea în mijlocul unui orbis terrarum. S-a arătat că idei asemănătoare explică structura satelor și a orașelor germanice.20 În contexte culturale extrem de variate, găsim mereu aceeași schemă cosmologică și același scenariu ritual: așezarea într-un teritoriu echivalează cu întemeierea unei lumi. Cetate - Cosmos Dacă este adevărat că "lumea noastră" este un Cosmos, orice atac din afară ar putea-o preface din nou în "Haos". Și dacă "lumea noastră" a fost întemeiată prin imitarea lucrării exemplare a zeilor, cosmogonia, adversarii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trăiește cu comportamentul omului religios față de spațiul sacru ca să ne dăm seama imediat de deosebirea de structură dintre ele. Dacă ar fi să prezentăm pe scurt rezultatul a ceea ce am arătat până acum, am spune că experiența spațiului sacru permite "întemeierea Lumii": acolo unde sacrul se manifestă în spațiu, se dezvăluie realul, și Lumea începe să existe. Însă ivirea sacrului nu proiectează doar un punct fix în mijlocul fluidității amorfe a spațiului profan, un "Centru" în "Haos": ea produce de asemenea o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]