8,381 matches
-
apoi galbeni și-apoi plecară mai încolo Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș, în această ordine. Spătarul Vulture și țigăncușa Cosette păreau să n-aibă nimic, ceea ce ne face să spunem că dacă pe unii oameni hula îndepărtează, pe alții îi apropie, întocmai cum, pe scara evoluției naturale, o catastrofă climaterică îndreaptă o parte din ființe pe drumul spinos și plin de privațiuni al regnului animal, iar o altă parte pe calea mult mai comodă și plină de satisfacții a regnului vegetal. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
amintindu-și. — Și după aceea? - zise Tresoro. — Păi aici e aici - continua Amada - că după ce ne-au scos de sub morman, trei săptămâni am umblat ca bete, timp în care am greșit enorm. — Vreți să spuneți că...? - zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele crucii duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu mă-nșel, și numele celui care alături de prietenul sau discipolul său, nu-mi amintesc exact, a inventat un alfabet nou, nu-i așa? — Așa este - spuse Metodiu. Alfabetul chirilic. — Cum este acest alfabet? - întrebă Damiani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altele - iar asta este prima dată în viața mea când îl aprob se numără și spălarea banilor. Derutați, Laila, Aisha, Suleiman și Gacel Sayah schimbară privire o lungă și, în cele din urmă, cea dintâi repetă cu stupefacție: — Spălarea banilor? — Întocmai. — Dar banii nu se pot spăla, protestă femeia. Odată am uitat o bancnotă în buzunarul unui jaique și când am vrut s-o scot, se făcuse ferfeniță. De data aceasta, cel derutat era italianul, ce dădu din cap ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în cel puțin douăsprezece țări africane. — Știu. Egipteanul nu putu să reacționeze; rămase cu gura căscată, incapabil să spună ceva. În cele din urmă îngăimă: — Vrei să-mi dai de înțeles că ați hotărât să boicotați raliul în douăsprezece țări? — Întocmai. Dar nu puteți face asta! protestă Amed Habaja. Sunt națiuni libere, cu guverne independente, care iau propriile lor decizii. — Majoritatea sunt guverne corupte care nu țin cont de interesele cetățenilor lor. Dacă ei n-au fost în stare să lichideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și lovesc. CÎtă viață zemuind sub pantoful meu. Pentru ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere și descreștere? Și toată această strădanie de a se apăra de moarte cu alt fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pregrotesc... - Ba chiar socialist! se auzi vocea cuiva din public. - Paranoic! - Și grobian! completă altcineva, nerăbdător și vesel din pricina noii descoperiri. - Exact, exact, se entuziasmă Euripide, sticlind de bucurie, bune, bune intervenții, domnule Gârbacium, doamnă Bulfrogent, socialist, paranoic, da, da, întocmai, grobian!!!, urlă el, acestea erau cuvintele pe care le căutam din fragedă pruncie pentru a cataloga poezia domnului Giordano și pe care nu le găseam... extraordinar! Vă mulțumesc, exact... o sinteză atât de clară, premergătoare catharsisului antediluvian, dacă ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care urla acum la mine. Și, deși simțeam cu bucurie că această ură îmi dă aripi și că îi voi spune cuvintele pe care voiam de mult să i le spun, îmi dădeam seama vag că, dacă aceste cuvinte sunt întocmai cele la care visam, cauza pentru care vreau să le spun s-a schimbat. Anterior, doream să le spun pentru ca eu însumi să sufăr, acum urmăream să-l jignesc și să-l fac pe Kleiman să sufere. Voiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Atunci, înspăimântat la gândul că Sonia observă și simte eforturile mele penibile, umpleam cu sărutări aceste goluri de cuvinte care interveneau tot mai des. Așa s-a întâmplat că sărutările au preluat funcția cuvintelor de a ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia, mă încerca un sentiment de adorație, eram prea mișcat sufletește pentru a mai simți și dorința. Eram incapabil să lovesc cu cruzimea de fiară a dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lucru pe la celelalte mese, aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explic imediat la ce mă refer. Gândește-te că vrei să aprinzi focul. Ai nevoie de vreascuri și de o metodă de aprindere. Cineva îți dă o cutie de chibrituri și îți explică cum s-o folosești. Dacă nu urmezi întocmai indicațiile pe care ți le dă, degeaba te străduiești, pentru nu vei reuși. Aș putea să aduc o mulțime de argumente împotriva acestui exemplu. Cum să nu urmez explicațiile primite? Din moment ce am înțeles succesiunea operațiilor este foarte simplu. Ei, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub zece metri de umplutură. Îndeplinise întocmai ordinul lui Vlad, nimeni nu-l va mai găsi niciodată. Activitatea lor la Baia de Sus se dovedise a fi plină de evenimente care mai de care mai ciudate. Abia scăpase de cadavrul contabilului când, se trezise cu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asemenea preîntîmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decît modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi-o notasem acolo, pe un spațiu de cîteva alineate, era atît de densă, Încît, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca-ntr-o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. CÎnd i-am arătat doctorului Petrović desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntîmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele-i uscate și tabagice răsfoia, ca pe-o carte, foietajul unei plăcinte cu brînză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și o carte În limba franceză, format 14 pe 9, fără copertă, legată grosier În piele. Pe ultima pagină a cărții era tipărit cuvîntul Joly. Prefața cu titlul «Simple observații» era datată: Geneva, 15 octombrie 1864. HÎrtia și tiparul corespundeau Întocmai perioadei 1860-1880. Vin cu aceste detalii, Întrucît cred că ar putea ajuta la aflarea titlului... Ultimul ei posesor, fostul ofițer al Ohranei, nu și-o mai amintea și nici nu dădea vreo importanță acestui aspect, dar X bănuia că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de o importanță vitală În rezolvarea misterului Protocolului. Eseul Își va pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că În cercetarea acestei teme, În plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întîmplările Întocmai cum s-ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în afaceri, susținând că nu se pot câștiga bani din artă. Am început să pictez puțin, acum vreun an. De atunci încoace am urmat niște cursuri serale. Deci acolo te duceai când dna Strickland credea că joci cărți la club? — Întocmai. De ce nu i-ai spus? — Am preferat să păstrez taina. — Dar știi să pictezi? — Deocamdată nu, dar o să învăț. Tocmai de aceea am venit aici. La Londra nu puteam obține ceea ce doream. Poate că aici o să izbutesc. — Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
messere, pe cinstea mea, sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mei, cumpărând o fermă la hotar. M-am Înțeles cu vecinul meu să mutăm hotarul cu treizeci de pași, pe care eu am cerut să Îi măsor personal, cu picioarele mele. - Ei bine? - Ei bine, am socotit treizeci de pași Întocmai, dar el m-a reclamat pentru Înșelătorie... și iată-mă aici. - De ce? Mi se pare că tu ai respectat Învoiala. Celălalt izbucni pe dată Într-un râs batjocoritor, ca și când toate suferințele i s-ar fi risipit când Își amintise cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului, era probabil că se Înecase cam la aceeași oră când fugise de la abație. Cu toate acestea, un glas interior continua să murmure, neliniștindu-l. Cele două răni adânci de pe o parte a corpului se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]