1,506 matches
-
pornească ceasul, să-i potrivească limbile într-o poziție plauzibilă, fără să-l observe nimeni - însă toată ziua simți că avocatul de la Paris stă cu ochii pe el. De întors ceasul era simplu; chiar și un ceas care funcționează trebuie întors și era de ajuns să-l întoarcă numai până la jumătate, iar apoi, ceva mai târziu, în cursul zilei, să-l mai întoarcă o dată, de două ori, ca din întâmplare. Nici măcar acest lucru nu-i scăpă lui Pierre. Ce faci? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gând că pe-aici locuiește așa un om de vază, ce zici? Roche atinse căluțul cu biciul și căruța o luă din loc; de la depărtare, se văzu brațul retezat al lui Roche, ca un ciomag de lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât de insistent în urma căruței încât Charlot simți pentru prima dată înțepătura otrăvită a geloziei. — Fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că ai mărimea 34. Pantalonii îmi vine bine. Haina frumos croită îmi vine bine. Fusta scurtă care foșnește îmi vine bine. Tricoul minuscul îmi vine bine, și mai important, rochița neagră îmi vine și ea bine. Cizmele crem din piele întoarsă îmi vin și ele bine, la fel ca ghetele din piele fină. Dar mai bine zis, eu dau bine. Nu-mi vine să cred că eu sunt tipa inteligentă și sofisticată care zâmbește din oglindă ca o pisică Cheshire. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din cauză că am ceva pe față, curând îmi dau seama că e doar pentru că arăt bine. I-am ascultat sfaturile Geraldinei și mi-am pus noii mei blugi Levi’s second-hand, mărimea 26, o cămașă albă și mocasini maro din piele întoarsă: când m-am îmbrăcat azi dimineață m-am gândit că poate pentru prima oară, chiar arăt ca femeia care mi-am dorit să devin. ― O cafea, spune Brad, punându-mi ceașca în față, și o brioșă cu afine fără grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
1 octombrie - 28 octombrie improvizație pe muzică disco 29 octombrie - 25 noiembrie improvizație pe muzică populară românească 26 noiembrie - 29 decembrie Exerciții speciale la bârnă pentru formarea ritmului, dezvoltarea echilibrului, perfecționarea ținutei corecte, expresivității și virtuozității mișcărilor „8” • Linie dus - întors, cu întoarcere pe două picioare la capătul bârnei: • Deplasare cu mers pe vârfuri cu brațele sus; • Deplasare cu balansarea piciorului înainte pe fiecare pas; 26 • Deplasare cu balansarea piciorului lateral pe fiecare pas; • Deplasare cu balansarea piciorului înapoi pe fiecare
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
și tu un prieten. Păi, sigur că voiam să am și eu un prieten. îmi doream asta mai mult decât orice altceva pe lume. Chiar mai mult decât îmi doream o fustă scurtă sau o pereche de cizme din piele întoarsă. Așa că am ascultat-o. —Nici n-o să se apropie de tine, dacă ești mai înaltă decât ei, m-a sfătuit soră-mea. Iar eu am dat grav din cap. Ce înțeleaptă era! De fapt, a continuat ea, nu le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucios pentru cincizeci de lire și-l schimba cu un tricou alb asortat cu un cap complet ras. Sau îl vedeam pe John Joe într-o cămașă cu carouri, pantaloni de cowboy din piele și cu o mustață cu vârfurile întoarse, renunțând la mulsul vacilor și mergând să danseze pe muzica celor de la The Village People sau The Communards. —John Joe, a spus Josephine revenind la tonul ei profesoral, trebuie să înțelegi un lucru. Ești la fel de bolnav pe cât sunt și secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste unul dintre ei. Nu, nu putea fi vorba de una ca asta. Pur și simplu i se năzărise lui că aude ceva și se lăsase dus de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca și să facă cale întoarsă. Ideea cu bandiții încă îi stăruia în minte, așa încât nu o porni de-a dreptul spre tabără ci continuă să se furișeze atent în tr-acolo. Se străduia să meargă ușor și să facă cât mai puțin zgomot, temându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătea acum în față, studia totul foarte atent. Din păcate însă nu descoperi nici un cotlon în care s-ar fi putut refugia prezumtivul criminal. Dezamăgit pentru că încă o ipoteză se spul berase în vânt, inspectorul se hotărî să facă cale întoarsă. Începu să coboare încet spre locul unde îl aștepta Ileana. Drumul în jos se desfășură fără probleme și fără să mai fie încercat de teamă. Ileana care nu se mișcase din locul unde o lăsase nici cu un pas, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Mergeau, sau mai bine zis, pluteau spre oraș. De data aceasta, viteza era puțin mai mică. Nu-i aici! spuse Calistrat, când primele case din Baia de Sus apărură de după ultimul cot al drumului. Ce facem acum? Facem cale întoarsă! Bine că n-am scăpat-o în oraș! Și dacă se ascunde în pădure? Poate că asta așteaptă și ea, să ne întoarcem și să lăsăm drumul nepăzit. Bătrânul îl privi descumpănit. Se vedea pe fața lui că între barea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în gura lupului. Probabil că se mișcaseră mai repede decât se așteptau cei ce îl urmăreau și trecuseră de locul unde plănuiseră atacul. Telefonul primit nu avusese alt rol decât să-l înspăimânte și să-l determine să facă cale întoarsă. Mușcase momeala și se comportase exact cum voiau ceilalți. Își trimisese oamenii la pierzanie. Febril, înșfăcă telefonul, cu gând să-l avertizeze de primejdie pe șeful transportului. Prea târziu, o dâră albicioasă subțire, pornise din locul unde văzuse mai adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-o strice. În metrou, vederea mea, altfel adormită, prinde titlurile de pe jumătatea de pagină de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în separeul cu jocuri, chiar am uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar am rămas surd când era vorba de îndemnuri, poveți ori mustrări. Țărmul lumii pe care l-am părăsit e mult prea departe și chiar dacă m-ar ademeni calea întoarsă tot degeaba-i: nu mai am putere să vreau. Adineauri mi-a făcut o vizită imaginară fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit un scaun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doctorul de la facultate, dar am revenit înainte de a bate la ușa lui. Era cât p-aci să intru la Charlot. Și de astă dată am renunțat... (Se întindea prea mult de vorbă și n-aveam chef de discuții.) Făcând calea întoarsă, iată-mă ajuns din nou în dreptul camerei vecine. De rândul acesta fata mă cuprinse cu priviri cercetătoare ca și când mi-ar fi făcut prețul. Am simțit licărul luceferilor ei și mi-am spus: iată cei mai frumoși ochi din lume. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era lucrul de căpetenie. Am pândit aproape două ceasuri până ce în sfârșit am auzit-o deschizând ușa și depărtîndu-se pe coridor. ― Să nu plece cumva în oraș, m-a fulgerat teama. Însă după două minute am auzit-o făcând calea întoarsă. Aha ― de minune! Mihaela se afla acum în camera ei și fără îndoială citea scrisoarea. M-am furișat repede afară ca să cercetez cutia de scrisori. Plicul nu mai era acolo. Da, ridicase răvașul. Am revenit în cameră și am așteptat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În fine, pe la nouă, îmi sunară în urechi, pașii mărunți ai Mihaelei, străbătând coridorul. Pleca la facultate sau se ducea să cerceteze cutia de scrisori? Da, se dusese după corespondență fără îndoială, deoarece după câteva minute pașii ei făcură calea întoarsă, iar ușa odăii vecine se închise cu zgomot. Gândeam în sinea mea: ― Na, de rândul ăsta s-a întors cu mâna goală! Prin asociație, îmi veni în minte o întîmplare petrecută mai demult la țară, într-una din vacanțele mele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prefecturii de poliție, încît înșirînd toate acestea n-ar fi priceput o iotă. Am preferat să ocolesc întrebarea. ― Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit răspunsul. Recăpătîndu-și stăpânirea de sine, m-a luat de mână, ca să fac calea întoarsă. ― Vino cu mine, Tudor... ― Unde să merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atât de grav? ― Liniștește-te, nu-i nimic grav. Are o fractură la piciorul stâng, așa mi-a spus internul de serviciu... ― Bine c-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-o iau în sens invers, apoi ca ei să nu vadă ce plan pun eu în practică, astfel că ei au plecat fiecare la casa lui. Când am apreciat că distanța față de ei este favorabilă mie, am făcut cale întoarsă și am ajuns la poarta omului. L-am salutat din nou, el a ridicat capul să vadă cine sunt, m-a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o rochie beige cu trenă, cu evantail și coafată "Pompadour", cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu vorba "Noi, femeile"... Apoi madame Cleo, încorsetată și cu sânii pepeni, examinîndu-mă cu pince-nez-ul; apoi madame Aspasie, subțire și nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apropie pe Dave 2 și pe Geena de climaxul dorit. De câte ori unul dintre ei încerca să elaboreze o imagine mentală a vieții intime a lui Dan și Carol, aceasta se încăpățâna să rămână bidimensională și rigidă, ca un desen animat. Întoarsă acasă, Carol îl găsi pe Dan în bucătărie, afișând o mină însuflețită. Citea anunțurile din ziarul local. După o partidă de squash cu Derry, în drumul de la birou spre St Simon, se simțea ușor excitat. Dave 2 fusese nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-au risipit pe jos, știam deja care o să-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie și multipli de doi, asta însemnând că trebuia să mă urc pe fundul coșului de gunoi întors și, până la sfârșitul orei, să stau într-un picior, cu mâinile întinse deasupra capului, și să număr între timp în gând: dublez cifra doi, apoi dublez rezultatul, apoi iar, și iar, și iar, și până la sfârșitul orei trebuia să obțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era locul în care să te dedai la citit: un bar de curiști duri într-un beci de zece metri adâncime, undeva sub toridul East Twenties. Era atât de jos aici încât aveai impresia că te afli într-un zgârie-nori întors pe dos. Poate că și Manhattan-ul va arăta într-o bună zi la fel - zgârie-fundul-pământului, zgârie-centrul pământului, o sută de etaje sub pământ E aproape sigur că newyorkezii nu-tocmai-mondeni și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]