1,492 matches
-
că avem ceva de discutat, spune Christina, privindu-mă insistent. Erin, te rog strânge tu toate astea și cere-i scuze Carlei în numele meu. Becky, vino cu mine. Intrăm în biroul elegant în tonuri de bej, cu canapea din piele întoarsă, și ea închide ușa. Se întoarce și - preț de o clipă cumplită, am sentimentul că o să urle la mine. Dar, în loc de asta, îmi face semn să mă așez și mă scrutează atent. — Ce faci, Becky? Foarte bine! Deci faci foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ziarul Neamul românesc, 5 iunie 1907). El este „isteț”, dar „coțcar”, zice țăranul din Maramureș cu un soi de invidie prost camuflată <endnote id=" (206, p. 259)"/>. Câteodată, imaginea românului În ochii evreului este supusă aceluiași tip de anamorfoză : „Elogiu Întors, spontan, În caricatură”, constată Norman Manea. „Inteligența adversarului nu Înseamnă decât șiretenie” <endnote id="(828, p. 107)"/>. „Atunci când Își urmărește profitul - scria cronicarul spaniol Ibn Verga la sfârșitul secolului al XV-lea -, evreul este inteligent și viclean” <endnote id="(455
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ducu ajutor și sfaturi la limba engleză. Firește, vrem mai multe vești despre voi. Mai întîi dacă ai fost la București la control și care este rezultatul. Așteptăm veștile, în această privință, cît mai repede (probabil că te-ai și întors; eu am stat în casă cîteva zile - alergie -, de aceea și răspund cu puțină întîrziere). Cît privește colaborarea, de acord, dar acum cîteva zile Jean îmi spunea că ar scrie el despre corespondența lui G. Călinescu cu Rosetti. Renunț în favoarea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ca să se întoarcă acasă, dar Marița i-a mulțumit și a refuzat, spunându-i că va pleca desculță deoarece merită o ispașă dacă nu știe ce e cu ea, pierzându-și și un papuc la trecerea punții peste pârâul Racova. întoarsă acasă Ghiță, bărbatu-său s-a trezit din somn și o întrebă pe unde a umblat iar ea minți că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
proasta mea dispoziție prin unele mici necazuri din școală. Soția observă schimbarea atitudinii unor profesoare și învățătoare care altădată se purtau altfel, iar acum ori se făceau că n-o observă, ori treceau pe trotuarul vecin sau chiar făceau calea întoarsă, când o vedeau... Nu-și putea explica schimbarea în atitudinea lor. Cât despre mine, împricinatul, ce s-ar mai fi putut spune? Nu mai existam ca om, eram ocolit vizibil, chiar și în școala în care mai eram încă director
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
așteptând cu nerăbdare noi vești. La începutul lui martie 1992 primesc o scrisoare prin care mă anunță că a făcut demersurile necesare pentru prima mea vizită la Paris, spunându-mi că voi primi invitația și biletul de avion dus și întors. I-am mulțumit pentru invitație, rugând-o să-mi lase mie plata biletului de drum. Nu voiam să fiu o povară pentru bugetul ei de om abia sosit în Franța. Mi-am făcut formele legale de plecare pe o lună
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mai vedea ceva din ceea ce încă nu văzusem și în dimineața de 13 mai părăsim Florența și toate meleagurile ce ne-au încântat și reconfortat în toate aceste zile petrecute pe pământ italian și ne gândim să facem cale întoarsă. Nu vom folosi același drum la întoarcere, ci vom folosi „Valea Aostei” prin tunelul Mont Blanc. Și pe aici, același flux continuu de mașini și camioane în ambele sensuri. Controlul circulației se face rar, prin sondaje și după anumite indicii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
M.: Absolut deloc, nicio schimbare cu absolut nimic. Program normal, atunci se lucra și sâmbăta, fără niciun fel de restricții. Nici la concedii, nici la permisii la cadre, la nimic. S. B.: Dar nu ați aflat nici de la militarii dumneavoastră întorși de acasă după alarmă, așa cum am aflat noi și cadrele de la Divizion, despre ceea ce s-a întâmplat la Iași? M. M.: Au fost ceva zvonuri dar nu le-am dat importanță. Noi aveam niște planuri la mobilizare prin care erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pistol-mitralieră niciodată. Și-am întrebat: Dar voi cu ce-ați făcut instrucție?" "Cu puști de lemn". M. M.: Nu știu. Ai mei au tras, pe timpul pregătirii, înainte de a pleca în economie. S. B.: Aceștia nu erau plecați de la dumneavoastră și întorși. Erau veniți habar n-am de unde. Și se uitau și ne rugau să le desfacem un pistol-mitralieră să vadă și ei cum este. Or, noi și-n somn dacă ne punea cineva îl demontam și-l remontam. M. M.: Am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tinde către o dublă sesizare a obiectelor, prin exacerbarea detaliului, căreia îi corespunde și o minima- lizare a gravității, („Dar - și aceasta este una din calitățile uluitoare ale lumii literare create de Caragiale - lucrurile pot fi privite și cu ocheanul întors (s.n.)”. ) și prin ceea ce în simbolism este numit „deformare subiectivă”. „Moftul” este detaliul oricând expandabil al lumii lui Caragiale ; termenul întreține o ambiguitate profitabilă, fie că nimicul a apucat să ia proporții considerabile, fie că gravitatea a fost redusă prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Avem nevoie de tine și de experiența ta sud-americană". După aceste cuvinte, ne-am consultat asupra viitorului meu "spațiu" de activitate, încredințându-mi-se referenturile Chile, Uruguay, Ecuador și Peru. Nu știu ce explicații or fi dat "tovarășii", dar chiar cu "Macovei întors" mi s-a părut că și ei au dat-o "la întors", auzind ulterior unele comentarii că "m-am întors fiindcă nu mi-au convenit ofertele făcute în occident, sau că m-am întors să activez în MAE în slujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se face! Cum la întoarcerea de la Santiago petrecusem câteva zile la Madrid, am putut să-i sugerez șefului meu câteva "obiective" de interes. Cu sprijinul ambasadei, am vizitat Toledo și Escorialul și, "de capul nostru", Muzeul Prado și "Guernica", recent întoarsă "acasă" din SUA. "Originală" a fost deplasarea în Israel, din perioada 8-11 februarie 1991. Documentul pe care urma să-l negociem și semnăm era foarte important și pentru noi, și pentru ei, având în vedere cei 500000 de evrei originari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
paradis pentru amatorii de plajă, înot, pescuit, pescuit submarin, surf și excursii, ca și pentru gurmanzii în căutare de preparate din pește și fructe de mare. După un scurt popas în portul Abraao și "marketingul" de rigoare, am făcut cale întoarsă, dejunul fiindu-ne oferit la bordul navei. Și ce dejun! Tot ce putea dărui mai apetisant, mai proaspăt și îmbietor generosul ocean, de la langostine și stridii, la dorade și calamar, totul acompaniat de sucuri exotice și de naționala caipirinha. Drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara nici o acțiune protocolară, plecam cu soția la plimbare, pe un traseu "fix" din Portul Buceo până la micul restaurant "El viejo y el mar", botezat după cartea lui Hemingway, 3 kilometri dus, 3 întors, cu o pauză pentru o bere și un "sandwiches caliente" sub ficusul uriaș al grădinii restaurantului. Sambătă dimineața eram în Plaza Matriz, lângă catedrala, la Mercado de antiguedades, unde eram clienți cunoscuți și respectați. Găseai acolo tot ce nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cazimir m-a apărat... cu gura. Și Mahomed Sultan chiar s-o spăriet de gura Cazimirului? întreabă Ștefan cu ironie. De unde! Mahomed a râs cu pohtă și a spus că rău îi pare, dar e prea târziu să facă calea întoarsă. Îl doare Podul! Rău îl doare! hohotește Ștefan înecându-se, tușind. Cazimir i-a scris Sultanului, continuă Duma: Dacă Ștefan acela i-a greșit cu ceva Sublimului Sultan, de l-a supărat cu ceva, el, Craiul, ca stăpân ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o demoleze) casa Doinei, sau, dacă era deja întuneric, doar o fereastră (cea dinspre curte) luminând ademenitor - mai stăteam puțin de vorbă înainte de a ne despărți. Așteptam s-o văd traversând șoseaua și intrând în curte, după care făceam cale întoarsă, cu pas grăbit din start, ca să ies mai repede din „tunelul” acela ușor terifiant, mai ales acum, când treceam singur prin el. Într-o seară, târziu - era întuneric deplin -, Doina s-a oprit pe neașteptate înainte de a ajunge la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au continuat deci cot la cot drumul și de-abia după ce l-a lăsat pe tata în fața casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să-l preluăm -, fără să mai intre, a făcut cale întoarsă, s-a dus să-și cumpere doctoria. În toamna lui 1964, tanti Tony ni s-a raliat de la bun început, mie și Doinei, necăsătoriți încă și întâmpinând o anumită opoziție din partea unor rude influente care aveau anumite planuri în legătură cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vreme, de data aceasta aflându-mă în curtea casei pe care, cu șase luni în urmă, o contemplam, aproape seară de seară, fascinat de lumina unei ferestre, din chip capătul acelui „tunel” pe care urma să fac de îndată cale întoarsă. Acum e o frumoasă după-amiază de toamnă târzie, mă aflu în concediu la Snagov și o aștept pe Doina, care trebuie să se întoarcă de la școala din Gruiu (unde, după plecarea mea, ea a mai rămas un an). Stau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de copil... Mi se strânge inima, aproape că îmi dau lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit țipăt mut din care deslușesc cuvintele „neputință” și „moarte”. Ce a mai născocit tata? După buletinul meteorologic cu care ia sfârșit radiojurnalul de la ora 13, nu închide imediat aparatul (cum fac eu de pildă), ci ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mult și-a câștigat acest drept. Fiecare din ei are o poziție specifică: de „broască țestoasă”, cel mare, întins pe coapsa piciorului strâns îmbrățișat de labele din față, folosind la nevoie, pentru a-și păstra echilibrul, chiar ghearele, cu botul întors decent spre genunchi (și deci arătându-ne fundul). Mai naiv, mai încrezător și mai repezit, Gălbenuș ni se urcă și ni se așază decis pe piept, cu botul aproape de gură. Ca să-și exprime afecțiunea ce ne-o poartă! Mă emoționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător o făcu atentă: calul pierduse o potcoavă Era foarte uimită - era convinsă că prietenul ei nu avusese niciodată potcoave Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând cu stupoare că acel cal purta mocasini. Un cal încălțat cu mocasini. Nu știu dacă trebuia să râdă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
securitate și mi l-a trântit în brațe cu un ton foarte categoric: "ia-l și fă borș cu el!" Dosarul cu pricina era o "compilație" de 12 dosare, de circa 350 de pagini. Simțeam că îmi frige degetele și, întors acasă, l-am devorat o noapte întreagă, zorii prinzându-mă căutând funie și săpun să mă spânzur, neputând accepta, ca om, că și eu, alături de amic și de mulți alții, am putut suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
viață. Este un fel de să spun astfel autoscopie psihică. Pe cine interesează? Nu mă interesează atât pe cine interesează acest jurnal, dar sunt curios să constat în ce măsură mă va interesa pe mine să privesc înapoi, prin ocheanul cu lentilele întoarse. Autorul 1 23 martie, seara, în Câmpulung, vreme primăvăratică, de aprilie pripit, culori între mov și albastru, cu mari pete cafenii, un amestec de pământ și cer în imagini inversate, învălmășite într-un peisaj fastuos în care domină, solemnă, solidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
legați într-o grămadă agitată, de le-au sărit cușmele din cap, de ce urla câinele nostru, Grivei. Când am înțeles, m-a apucat un plâns cu sughiț. Rezultatul a fost curios: am privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri, văzând cum se trage cu toporul în capul unor elevi evrei, măcelăriți acolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]