49,940 matches
-
-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
exemplu transportul oamenilor din Basarabia și Kazastan la congres, cazarea și plata meselor celor aduși . Acest cineva am fost eu, care am dat cu toată inima fără să fi știut sigur dacă mai primesc banii înapoi sau nu. Am plecat întotdeauna cu bani cash la mine, ai mei, plus cei adunați de la copiii mei; numai așa am putut acționa rapid în locurile unde trebuia plătit pe loc ca să meargă treaba. În anul 2010 am participat la dezvelirea la Iași a statuii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
PUTEA DE AICI ÎNAINTE SĂ IASĂ DIN CRIZA FINANCIARĂ ȘI BUGETARĂ FĂRĂ SĂ MAI APELEZE LA FMI ȘI LA BANCĂ MONDIALĂ, ori la alte Mari Bănci internaționale, care niciodată nu au ajutat o Economie națională să iasă din criză, ci întotdeauna doar le-au înfundat și mai mult! Nicolae Ceaușescu ar fi putut să folosească această Metodă pentru plata datoriilor în deceniul 1980-89, si pentru susținerea procesului de dezvoltare economică al țării, daca Metodă ar fi fost descoperită în acea perioadă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bine să-mi iau manuscrisele. Încăpeau. Gata, puteam pleca. Mai era aproape o oră și mi se făcuse foame... Și ea nu era. Aveam s-o aștept. Chiar dacă plecase, o voi aștepta. Aveam să-i arăt că eu rămân corect. Întotdeauna corect. Mai bine mi-aș găti ceva. Ouă în frigider mai sunt. O să-mi fac niște ochiuri. Mi-am pus manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ori să văd și eu acești oameni morți. Este adevărat că era greu să recunoști chipul celui împușcat, pentru că toți erau împușcați în cap și în general erau desfigurați. Numai după îmbrăcăminte putea fi recunoscut de familie. Polițistul era prezent întotdeauna și nu lasă pe nimeni să-l atingă pe cel împușcat. Era foarte clar că oamenii au fost aduși în aceste piețe și împușcați. Uneori erau lăsați acolo chiar și două zile, să fie văzuți de cât mai multă lume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
creat confrerii și cluburi de G.O.L.F. - Gentlemans Only Ladies Forbiden - adica „numai pentru bărbați”, unde discuta afacerile lumii și caută cuvântul pierdut după omorârea lui Hiram, fenicianul, marele maestru arhitect al Templului lui Solomon. Femeile au fost însă întotdeauna în posesia CUVÂNTULUI MAGIC, prin intermediul reginei de SABA, prietena cu HIRAM. CUVÂNTUL MAGIC este o MANTRA VIBRATOARE care dă putere și biruința - cuvântul IUBIRE. Despre RITUALUL DE PURIFICARE PRIN IUBIRE pomenește și IISUS CHRISTOS. Aflând toate acestea, bărbații din cluburile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
an înainte, când l-am vizitat la atelier împreună cu poetul George Filip, făcea vin din strugurii pe care tocmai îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamna Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sau din Asociația de drept internațional, singurul care a reușit să-și păstreze imaginea oarecum nepătată este Mugur Isărescu. Explicația e simplă: dl. Isărescu a fost cel mai puțin independent dintre toți colegii ajunși la guvernare - el n-a făcut întotdeauna ce-a vrut, deoarece s-a aflat mereu sub lupa organismelor financiare internaționale. Cu toate acestea, cred că multe din dezastrele bancare ale ultimilor cincisprezece ani (și mai ales prăbușirea Bancorex) ar fi putut fi împiedicate, dacă dl. Isărescu ar
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
întâlnire cu puternica luminozitate a unui eveniment fondator. Descoperirea lui Faguet echivalează cu o revelație, devenind mitul fondator al personalității critice a lui E. Lovinescu: "De m-aș îndoi despre vocația mea critică, nu sub raportul calității, unde îndoielile subzistă întotdeauna, ci al fatalității ei, faptul că cea mai puternică emoție literară n-am resimțit-o din contactul unei opere de imaginație, ci al unei opere critice constituie indiciul unei îndrumări precise. Copil aproape, când am dat peste seria de articole
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
jurnale de călătorie, memorii, epistolar), versurile, folclorul și traducerile - din care editoarea oferă eșantioane semnificative, însoțite de comentarii bine documentate și foarte atent argumentate. Aici există precedențele unor cercetări pe care le-am menționat și de care Stela Toma ține întotdeauna cont cu onestitate profesională. Face completări, observații critice justificate de familiaritatea cu obiectul de studiu și corectări de istorie literară în privința paternității unor texte. Preotul celibatar e un sentimental sfios, un romantic autocenzurat ce nu vrea să-și dezvăluie numele
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
în mijlocul unui elogiu să facă despre unul dintre confrații de care tocmai se despărțise, această remarcă: " Singura trăsătură care mi place mai puțin la el este acest rabolepie pered uspehom" - obediență grăbită, atitudine subalternă față de succes, față de prestigiu. (Vorbeam ca întotdeauna românește, limbă în care însă nu și interzicea să folosească uneori expresii din rusă.) Îmi amintesc de felul în care se ținea deoparte. N-ar fi legat niciodată prietenie cu un ministru, cu oameni influenți sau cu o persoană "cu
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Îi plăceau ambiguitatea, deruta; îi plăcea să deconcerteze, să surprindă. Considera că în artă curajul cel mai rar este nu atât acela de a spune neapărat nu (cuvânt pe care - sprijinindu-se pe spiritul de clan - toate avangardele au știut întotdeauna să-l pronunțe), cât curajul de a exprima, în singurătate, exact ceea ce ai de spus, de preferință fără să-ți pese de etichetele ce ți s-ar putea pune și cu atât mai puțin de cele puse deja altora. După
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
atunci, să și scoată bucuriile din truda partiturii, din neputința de a nu scrie." Se ținea mereu la distanță, retras. Și - trăsătură de caracter extrem de rară - nu vorbea niciodată despre sine, nici despre propriile-i compoziții. Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
nu, orgoliosul - spirit prin excelență singuratic - lasă prin atitudinea lui să se înțeleagă: știu foarte bine cine sunt și cât valorez, independent de laudele voastre. ,...Mi-am permis a fi, în urma sau poate înaintea avangărzii; o oarecare anistoricitate a convenit întotdeauna spiritului meu." Orgoliul său, în cazul de față, constă nu atât în a spune "câteodată merg înaintea avangardei", cât în a spune "nu mă simt obligat să merg cu ea". Iată un fragment dintr-un eseu al lui, care, deși
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
când a întins mâna oamenilor, i s-ar fi pus în ea pomană. Artistul, când dă de pomană, nu este sigur că va avea destule mâini întinse. Niciodată sătulul nu crede flămândul. (E drept că nici flămândul nu-l înțelege întotdeauna pe sătul). Și uite că nu numai oamenii, ci și muzicile pot fi sătule. Adică ghiftuite precum curcanii copilăriei, pe care bunicul îi îndopa întru sporirea porțiilor la ceas de sărbătoare. Muzici saturate. Cel puțin așa sunt ele nominalizate în
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
de școală, profesorii, întîmplările erotice, moartea celor dragi), ușor de destabilizat la cea mai mica adiere de vînt. Nici un om nu semăna cu celălalt pentru că aliajul din care este constuit diferă. De aceea comunicarea dintre oameni scîrțîie, dincolo de cuvinte rămîn întotdeauna zone de umbra, iar nefericirea este înscrisă în genă umană. Fiecare personaj al românului Florinei Iliș formează diverse tipuri de triunghiuri amoroase cu celelalte personaje (Darie cu Ken și Lili, dar și cu Lili și Kyiomi sau Ken și Kyiomi
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
participant la aceste triunghiuri amoroase. Toți sînt oameni hipersensibili, cu sufletele fragilizate de dramele trecutului, iar relațiile dintre ei sînt mult mai profunde decît ar putea ele să pară unui observator din afară. Concluzia este una singură: morală nu este întotdeauna judecătorul cel mai corect al contorsionatelor relații interumane. Întîlnirea pe sol japonez a două personaje venite din România (Darie și Lili), unul născut în Anglia, cu descendentă nipona (Kyiomi) și un japonez get-beget (Ken) duce la niște relații imposibile, scandaloase
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Richard Strauss, Gabriel Fauré, Pablo Casals, iar în timpul primului război mondial se află în România, unde ulterior avea să dirijeze prima reprezentație cu Maeștrii Cântăreți din Nürenberg și prima execuție a Simfoniei a 9-a de Beethoven. Enescu va reprezenta întotdeauna Absolutul După război, își împarte viața între Franța și România. Activitatea sa pedagogică devine în acea perioadă deosebit de importantă. Dinu Lipatti e unul dintre protejații săi - o legendă a secolului - violonist, apoi pianist și compozitor. Maestru al lui Yehudi Menuhin
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
România. Activitatea sa pedagogică devine în acea perioadă deosebit de importantă. Dinu Lipatti e unul dintre protejații săi - o legendă a secolului - violonist, apoi pianist și compozitor. Maestru al lui Yehudi Menuhin, pe care-l urmărește cu atenție și prudență, privilegiind întotdeauna interpretarea muzicală și nu virtuozismul pur, îi va transmite acestuia un profund sens al umanității, care nu-l va părăsi pe Menuhin niciodată, așa cum s-a văzut și atunci când i-a luat apărarea lui Furtwängler după cel de al doilea
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
te crede personajul unic al unui scenariu original nu mai pot salva libertatea individuală" semnifică tocmai încercarea subiectului enunțător, sortită eșecului, desigur, în termeni teleologici, de a gîndi și juisa diferit. Obligați rațiunii și supuși dorinței sîntem cu toții. Or, dacă întotdeauna diferența se realizează pe verticală, de la Platon încoace (fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul încearca să se individualizeze pe orizontală. "Nu pot renunța la pagini, e vorba și despre
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
trădează, la un singur termen. În orice caz, nu concepe temperamentul și bovarismul ca o antinomie generatoare de conflict interior și de instabilități, ci ca fiind într-o relație de contiguitate și compatibilitate. "S-ar zice că el a căutat întotdeauna firele ascunse care leagă între ele până și cele mai opuse atitudini" - scrie cu îndreptățire Florin Mihăilescu în eseul E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). Imaginea pe care o are E. Lovinescu despre sine e una dintre cele mai lucide
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sunt întotdeauna și cei dintîi, sunt binecunoscuții V. Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
un dublu la fel de obsedat de etică și la fel de inclement precum Dorin Tudoran însuși. Publicistica din Absurdistan este aceea a unui autor care privilegiază excesul, dar nu batjocorește logica. Imensele nedreptăți, acuzațiile enorme, retorica perfect manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred că "tabletele" adunate în
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
cine muncește, sau dim potrivă? Nu îmi amintesc ca succesul să se fi evaluat numai în termeni de muncă sau nemuncă. În cadrul școlii, înainte de 1989, se vorbea mult și despre talent, inteligență sau inspirație. De altfel, școala, care a fost întotdeauna construită pe un sistem elitist și în care cei care nu reușeau erau prost cotați din punct de vedere uman (de către profesori și de către colegi), nu a fost niciodată strict axată pe obligația muncii. Cei care aveau note bune în
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]