190,431 matches
-
demonstrație strălucită și o pledoarie pentru o pecepție mai nuanțată a fotbalului. Informat până în cele mai mici detalii, exagerând numai în expresie, nu și în idee, Traian Ungureanu se mișcă cu dezinvoltură în acest spațiu alternând perspectivele și scriind capitole întregi de manual de fotbal, cronici de partide istorice, portrete de fotbaliști, antrenori și președinți de club într-o suită de istorisiri cu și despre fotbal, devenit mai mult decât un personaj: un capitol de istorie. Fotbalul a influențat istoria așa cum
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
efectul sporește dacă mesajul este livrat în cadrele unei povestiri și, de aceea, textele lui despre fotbal funcționează după legile purei narațiuni. Cine are răgazul de a privi naratologic aceste articole, va descoperi cât de sofisticat sunt construite. O serie întreagă de strategii narative sunt folosite dezinvolt și cu precizie. La sfârșitul unei scurte monografii a lui Waldir Pereira, celebrul Didi, fotbalist brazilian din anii ’50, jurnalistul recunoaște că nu l-a văzut niciodată jucând. Unde se termină datele reale și
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
prima ediție: 1951). Aici Panowsky urmărește îndeaproape relația dintre evoluția gândirii scolastice și maturizarea arhitecturii gotice în timpul evului mediu târziu (ambele fiind marcate, în opinia lui, de același “mental habit”), o relație pe baza căreia s-ar putea dezvolta un întreg ciclu de considerații, importante și fertile, despre relația generală (abstractă) dintre arhitectură și filosofie. Dacă autorul ar fi folosit (fie și numai o parte din) argumentele lui Panowsky, cartea lui ar fi beneficiat masiv, în cel puțin două moduri: mai
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
în a constata lipsa de productivitate a unor sufixe sau prefixe. În măsura în care există în limbă, un model poate fi oricând reactivat, refolosit, cel puțin prin analogie. Sufixul -ie este un caz semnificativ: extrem de bine reprezentat în limba română, prin serii întregi de termeni - mulți din vocabularul de bază (domnie, prietenie, prostie, hoție etc.), -, cu mai multe valori (nume de acțiune, de însușire, colectiv etc.) - a fost considerat la un moment dat „viu, dar neproductiv”. Sufixul vechi, de origine latină, a fost
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte ființe idealizate, tuturor madonelor, fiind tot Venus, păgâna, născându-se, tot Primavera fermecând întreg Pământul, aici căpătând un alt rol, creștin, ce-i drept, asta fiind situația... Fecioara pare complice; patu-i frumos făcut, întins, pictat în prim plan, la vedere, să n-avem vorbe... Ca neatins! șoptește în spatele meu cineva explicându-i cuiva... Dogma
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
mișcării, acolo, în peștera lui, animalele pe care trebuia să le vîneze. Și înainte de a răscoli desișurile pădurii, zăvoaiele sau stepele, pentru a găsi animalele în carne și oase, el săgeta imaginea desenată. În viziunea sa de om solidar cu întreaga fire și de copil inocent al unei lumi omogene, imaginea era obiectul însuși, realitatea lui adîncă și incoruptibilă. A o săgeta însemna, așadar, un act magic al vînătorii, o execuție simbolică, dar și o provocare a realității nemijlocite. Pentru că uciderea
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
cu un ceremonial parodic de înmormîntare, și se odihnesc acum împreună, abandonați și ostracizați. Pentru că, asemenea bizonului din peșteră, ei nu sînt doar imagini convenționale, chiar proaste în cazul acesta, ci forme de permanentizare a unei esențe, personajul însuși cu întreaga sa demonie. Numai că uciderea simbolică a statuii, a metaforelor și a reprezentărilor, nu mai atrage automat după sine și dispariția realului brut. Poate și din pricină că sistemul comunist este un animal mult mai complicat și care a avut precauția de
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
pînă la aceea animată de o necesitate colectivă, capătă prestanța și atributele unui ceremonial și ale unei forme noi de expresie. Pentru că asimilarea tridimensionalului într-un orizont cultural și spiritual esențialmente nonfigurativ a însemnat o repunere în discuție a unui întreg program mental și precizarea unui nou set de opțiuni. Prin sculptură - artă fundamental urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
se mișcă după propria logică, și nu după sunetele emise printre buzele țuguiate ale premierului. Dacă n-a avut el curajul să le arate măcar obrazul baronilor din provincie, cum o să poată reforma, într-un timp record, așa cum cere Uniunea Europeană, întregi sectoare infestate de purulența corupției? Baba-oarba jucată de pesedei cu funcționarii europeni s-a împotmolit rău de tot. Din acest moment, când Occidentul își dă seama ce probleme e pe cale să-și ia pe cap și pe cine admite în
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
ale bătrânului centenar, ci de discursul romanului în întregul lui care presupune mai mulți naratori și, implicit, cadre și perspective multiple. Prima parte, introducerea în arhitectura acestui roman, construit pe pretextul și cu ajutorul unui jurnal, este un eșec. O serie întreagă de clișee face din acest capitol un text în care legile verosimilității să nu funcționeze aproape deloc. Cadrul, pretextul romanului este artificial și schematic. Și nici stilul nu prea ajută. Ritmul este prea grăbit lăsând relatarea preliminară fără consistență, o
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
București”, se arată, încă înainte de a fi cunoscut, o făcătură. Până la urmă, conținutul misterioaselor și periculoaselor însemnări care ar fi cuprins „tot ce fusese cultură, politică, diplomație, viață mondenă, toate intrigile, adulterele, toți spionii, diplomații, oamenii celebri ș...ț o întreagă filozofie de viață”, toate acestea rămân, în cea mai mare parte a lor, simple promisiuni. Mai mult, semnele convenției jurnalului găsit/primit (un motiv mai mult decât comun) sunt străvezii, iar construcția naratologică lipsită de armonie și incertă, chiar și
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
aug.1873 În Botoșani” (scoate un volum de poezii În 1933, deci era În viață, de asemenea, la momentul publicării amintirilor lui D.Cosmanescu). Tot Hasnas se cheamă și primarul Botosanilor care În 1888 dirija către Eminescu fondurile venite din Întreaga țară strânse prin liste de subscripții și trimise poetului pe adresa primăriei (unele dintre ele, trimise și direct). Hanrietta Eminescu, sora poetului, consemnează Într-o scrisoare că fratele ei l-a vizitat Într-o zi acasă și au zăbovit la
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
simplă, suspect de nevinovată introducere într-o poveste ale cărei puncte de interes sunt plasate orbitor în cu totul alte zone ale narațiunii. De altfel, până la finalul Inspecțiunii, nimeni nu mai face vreo referire la scena din berărie! În schimb, întreaga aventură a celor trei camarazi porniți să dea de urma lui Anghelache pentru a-l avertiza că îl paște controlul este suprasaturată cu indicii manipulate expres pentru a inculca și a consolida în cititor absoluta certitudine a culpabilității lui Anghelache
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
dovedește că din casă nu lipsește nimic. În al doilea și cel mai important rând însă avem de-a face cu jocul derutant al adevărului și aparenței ce se înscrie în amintitele norme de desenare a unui scenariu enigmatic. Concentrând întregul interes al cititorului-detectiv asupra unei delapidări concrete, reale, efective (deși numai ipotetice, în fond), Caragiale, ca un veritabil mare maestru al combinațiilor, execută o dexteră deplasare a atenției de la adevărata delapidare (deși doar virtuală și ea): aceea consumată în mintea
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
subiectul unor minuțioase analize sociologice. Noțiuni și concepte precum „condiția scriitorului”, „rezistența prin cultură” sau „scriitori de partid” sunt abordate și interpretate, cum s-ar spune, metodologic. Unul dintre meritele imediate ale acestei cărți este acela că sintetizează, ordonează cumva întreaga problematică atât de discutată în ultimii ani. Un subcapitol se ocupă, de pildă, de strategiile de evitare/păcălire a cenzurii, relevând în toată splendoarea lui fatală întregul parcurs al operei de la producător la cititor. Lucrarea (însoțită de o bibliografie substanțială
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Unul dintre meritele imediate ale acestei cărți este acela că sintetizează, ordonează cumva întreaga problematică atât de discutată în ultimii ani. Un subcapitol se ocupă, de pildă, de strategiile de evitare/păcălire a cenzurii, relevând în toată splendoarea lui fatală întregul parcurs al operei de la producător la cititor. Lucrarea (însoțită de o bibliografie substanțială) este o apariție necesară, fără discuție, iar pentru cei ce vor să înțeleagă pe deplin literatura română sub comunism acest studiu este absolut obligatoriu. Chiar dacă a fost
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
o savuroasă vervă ironică, ce pare a-i reclama mai degrabă vocația de memorialist decît pe aceea de critic universitar - cu istoria interpretărilor succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în fond întreaga caragialeologie. Scopul criticului este de a ajunge la intuiția întrebării hermeneutice corecte, aceea chemată să provoace, ca într-o maieutică de tip socratic realizată cu presupusul cititor (unul “leneș la pricepere” cel mai adesea), răspunsul explicativ cel mai plauzibil: “De ce
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în particular, comparatistului - care, asemeni chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de ’artist al îmbinării’, un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
nu scapă, chiar dacă există și în civilizația occidentală lucruri care nu sunt întotdeauna foarte agreabile. Civilizația aceasta are de toate; e de departe cea mai bogată, cea mai diversificată, cea mai liberă dar și cea mai conflictuală. Mă gândesc la întreaga istorie a Occidentului, nu neapărat la ziua de azi. Întâlnești în istoria Occidentului mai multe bune decât în alte părți și poate... și mai multe rele. “Se creează, chiar sub ochii noștri, un nou tip de civilizație” - În fine, trăgând
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
antologiei, rezumă esențial receptarea de care s-a bucurat autorul: „Răzvan Petrescu este, cred, cel mai mare scriitor român în viață“. Cum scrie Răzvan Petrescu? O „rețetă“ desprinsă din povestirea care dă titlul antologiei: „S-o faci în criză. Ca și cum întreaga lume ar fi-n stare de asediu. De parcă totul ar urma să dispară peste o oră sau cel mai tîrziu mîine dimineață, inclusiv cactusul de pe birou pe care nu l-ai mai udat, fotografia soției pe malul lacului, orașul, frunzele
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
că în următorii ani procentul va sălta dramatic. Metoda „grilelor” și a „testelor” — funest împrumut din țări unde ele sunt de mult înlocuite, după ce și-au dovedit nocivitatea — încurajează nu doar lenea de gândire, ci și frauda: a copia propoziții întregi de la colegul de bancă e riscant și... obositor, însă a încercui a b c d-urile grilei poate orice oligofren. Exist| o categorie de naivi ce-și imaginează că problemele României vor fi rezolvate o dată cu intrarea în Uniunea Europeană. Dacă mă
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
polemice în presa culturală sau cotidiană ori în emisiuni de radio și de televiziune. Pozițiile lui Nicolae Manolescu sînt de fiecare dată foarte nuanțate (adesea în răspăr cu ideile oficial acreditate), argumentele aduse în sprijinul tezelor sale sunt temeinice și întreaga demonstrație capătă aerul unui didacticism superior de care trebuie să se țină seama. Rațional prin excelență, mereu detașat de orice mize colaterale, directorul „României literare” judecă fiecare situație cu mintea limpede și cu deplină onestitate morală și intelectuală. Spre deosebire de mulți
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
sînt un mijloc de datare. Nonconformiștii în materie de modă, cei care se îmbracă numai cum vor ei - și nu adoptă uniforma zilei sau sezonului - sînt totdeauna excesivi. Uneori, în orgoliu: port bicorn, deci sînt Napoleon, va ști o lume întreagă și peste milenii. Iar alteori, în indolență: sînt eu însumi și nu-mi pasă ce cred ceilalți, nici acum, nici după veacuri. Și totuși, în acest din urmă caz, apare un nou paradox: voi, cei prezenți, nu puteți face abstracție
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
de copil fermecat de paradisul uitării. Jumătatea lui Flo e concepută cu dezinvoltură de Micaela Caracaș ca o personificare a “anostelii”; Dorina Chiriac, fiica lui Niki, e un îngeraș crud și opac, iar Șerban Pavlu un ginere pragmatic și inofensiv; întreaga distribuție susține impecabil tensiunea texturii dramatice (și a scenariului scris de Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu). Un scenariu pe care Pintilie l-a transformat, cum e, de altfel, firesc și inevitabil, în cazul oricărui cineast adevărat, într-un film de
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]