3,274 matches
-
solii janopezi, tot nu putem răspunde cererilor lor. Deja ne-am hotărât în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze speranța până la capăt. Părea să-i spună că orice s-ar întâmpla avea să-l urmeze oriunde. Dar samuraiul nu mai avea ce să spere de la o întrevedere care era doar de fațadă. Nu era nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de țară ca ei care nu-l văzuseră niciodată nici măcar pe Stăpân, toate acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei care nu-l văzuseră niciodată nici măcar pe Stăpân, toate acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă, acum nici o urmă de bucurie nu le lumina chipurile. Nu simțeau nici un avânt, cât de mic. Solii știau că această întrevedere avea loc din mila cardinalului care se înduplecase la implorările lui Velasco. Își dădeau seama că era o punte de flori clădită pentru a le porunci pentru ultima oară să renunțe. Astfel se sfârșea îndelungata lor călătorie. Nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior Tanaka, senior Hasekura și senior Nishi. Li se păru că trecuse multă, multă vreme. Tanaka și samuraiul stăteau pe scaune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se deschiseră. Liniște-te, Nishi! îi șopti Tanaka lui Nishi. Glasul lui era plin de compătimire, ceea ce nu aducea cu felul obișnuit de a fi al lui Tanaka. Pe ambele părți ale sălii de întruniri a cardinalilor unde avea loc întrevederea se înșiruiau fețe bisericești de rang înalt. În frunte cu Velasco, cei trei înaintară printre veșmintele și mitrele roșii ale acestora. Simțeau o mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujbei și fuge înapoi de cum primește anafura. Înfățișarea lui vrednică de milă îmi aduce aminte de creștinul acela ca un cerșetor pe care l-am întâlnit în adăpostul de lemne din Ogatsu. Acest japonez nu este unul dintre soli. După întrevederea cu Papa de la Roma, nici Tanaka, nici Hasekura și nici Nishi n-au mai luat parte la slujbă nici măcar o dată. Nu mi-au aruncat în față nici o vorbă mânioasă, dar prin lipsa lor de la slujbă mi-au arătat limpede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea. Bătrânul era în mijlocul unei întrevederi cu seniorul cel mai puternic din Japonia, dar când s-a retras, acesta s-a făcut una pământul ca un sclav și s-a aplecat atât adânc, de parcă ar fi sărutat podeaua. Bătrânul n-a făcut decât să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând îndura. Un slujbaș le răspunse cu răceală că nu sosie nici o veste și că nu era nevoie de o întrevedere cu acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o vreme. Apoi le zise că așa poruncise Sfatul Bătrânilor. De ce ne poruncesc să nu ne mai vedem? zise Nishi apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casele lor. Din vorbele și din purtarea slujbașilor era limpede că întregul castel socotea stânjenitoare întoarcerea celor doi și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
va gândi din nou la chestiunea cu pământurile de la Kurokawa dacă avea să-și ducă la bun sfârșit însărcinarea. Firește că seniorul Shiraishi și seniorul Ishida aflaseră de venirea lor în țară. Și atunci de ce oare nu le acordau o întrevedere? După ce se întoarseră la hanul de lângă șanțul plin cu apă neagră al castelului, samuraiul și Nishi nu mai aveau nici măcar puterea să stea de vorbă. Nu înțelegeau o iotă din ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i trimisese nici o vorbă samuraiului după întoarcerea sa acasă. Parcă ar fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să creadă nici în ruptul capului că până și seniorul Ishida îl ținea la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămână acolo. Era foarte frig și nu prea se grăbea să iasă afară. Nu-i plăcea În Kansas City. Căută sticla de sub pat și luă o gură. Îi făcea bine la stomac. Domnul Turner, managerul bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ați avut ocazia să vă întâlniți și să discutați cu Asahara Shōkō? Da. În trecut când eram mai puțini credincioși, oamenii mergeau la el cu probleme insignifiante. Ceva de genul: «Suntem mereu somnoroși.» Secta s-a mărit și astfel de întrevederi au luat sfârșit. Nu mai puteai să-l abordezi direct. Am trecut prin nenumărate inițieri. Unele dintre ele au fost dure. Inițierea numită «căldură» a fost cea mai rea. Foloseau și droguri. Pe atunci nu știam, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cale un guvern Gomes da Costa telegrafiază lui Cabeçadas că se îndreaptă spre Capitală cu trupele, iar Carmona hotărăște același lucru de la Vendas Novas. La 3 iunie Cabeçadas se întîlnește cu Gomes da Costa la Coimbra și după o lungă întrevedere se întoarce la Lisabona și alcătuiește primul guvern: șase ministere pentru sine, trei ministere pentru Gomes da Costa, trei pentru comandantul Armando Ochoa. E un guvern care durează mai puțin de o zi, pentru că Gomes da Costa comunică prin radiograme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
părul tăiat în dreptul urechilor. Fără să mai aștepte să fie întrebat despre motivul acelei vizite la o oră atât de ciudată, Rutilius îi vorbi hotărât, anunțându-l că în cetate ajunsese un mesager al lui Magister militum, care cerea o întrevedere urgentă cu episcopul. Dincolo de atriense, apăruseră, între timp, de pe un coridor, o femeie bătrână și câțiva milițieni: unii dintre ei erau tineri, aproape imberbi, alții mult mai înaintați în vârstă. Manifestau o neîncredere fățișă - de fapt, păreau mai degrabă iritați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
necazuri...! Mai târziu la ora două după amiază sunt convocat la conducerea fabricei să vedem cum putem repara greșala...!! Colac peste Pupăză...! La ora cinci În această după amiză urmează să fiu prezent și la Cimitirul Belu, unde am o Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
treizeci de zile. “Ai furat din averea noastră iar eu să-mi asum răspunderea punerii tale În libertate...?? Trebuie să fiu nebun...!! Uite, mai stai o lună de zile la răcoare timp În care vei medita ca la următoarea noastră Întrevedere să mărturisești sincer procedeul diabolic În care ai furat. Să vină garda...!” Prelungirea mandatului de arestare Îl desorientă având senzația de pierdere a ehilibrului mintal. Cunoștea din relatările unor condamnați la ani grei de pușcărie dacă, după primele șapte zile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imagineze, hotărâtă să-l seducă și să-l omoare...! Nu avea ideie de felul cum va proceda dar, va acționa În raport cu discuțiile purtate și mai ales după felul cum va folosi diplomația pentru a-l atrage În cursă!! Dorind ca Întrevederea să fie cât mai discretă, rugă ospătarul să amenajeze o masă Într’un colț mai Îndepărtat al localului, precauție inutilă: toate restaurantele centrale avea În supraveghere un securist care avea misiunea să fileze totul În special ce mănâncă, ce vinuri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
euforia apărătorilor punând Întrebări lipsite de logică, lipsite de orice temei juridic având senzația aflării din nou În custodia hienelor! Cum procesul Încă nu era În stare de judecată, avocații solicitară un nou termen pentru a avea fiecare avocat o Întrevedere cu inculpatul În vederea formulării definitive a apărării. Avocații nu aveau acces În interiorul Închisorii unde erau Încarcerați arestații, iar acuzații urmau să fie aduși la tribunal pentru consultări. Fortuit astfel, Tony Pavone Începu deplasările la tribunal unde Într-o specială cameră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era puțin aplecat În față, tot i se vedeau umerii țepeni ca un zid. Singurul lucru care lipsea era gaura neagră din pictura de pe tăblița de lemn... Aceeași zi, ora 11.05. Am vizitat Întreprinderea comercială Dainen. Am solicitat o Întrevedere cu persoana care răspunde de vînzări pentru a verifica unele amănunte privind conținutul documentelor pe care urma să le Înmîneze Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
important: nu uita să aduci colecția aceea de fotografii cu femei goale. Fata Își duse repede radioul la ureche, dar aveam impresia că nu este deschis. Am continuat: — După ce analizez bine pozele, aș vrea, dacă e posibil, să am o Întrevedere și cu modelul... cît se poate de repede. Fata nu auzea și răspunsurile individului și astfel probabil că-i era mai greu să deducă exact despre ce-i vorba numai din ceea ce auzea de la mine. Apoi am coborît vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de subdiviziune. Presupun că banda fratelui clientei mele devenise organizație independentă În cadrul „Asociației Yamato”. Oare ce spera ea? Să-i fi venit ideea pe loc sau s-a Întîmplat ceva care a determinat-o să amîne pînă În ultimul moment Întrevederea noastră? Sau s-a gîndit că prin această Întîlnire neprevăzută mă lua prin surprindere și avea de gînd să profite de faptul acesta? — Faceți de serviciu pe rînd ? — Nu. Tonul lui oficial și sec nu suna deloc natural. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
organizații care amăgea băieți fugiți de-acasă, era și normal ca el să privească cu totul altfel dispariția LUI. Oare ea avea cunoștință de toate acestea? Tocmai pentru că știa lucrul acesta i-a dat prin minte să-mi Înlesnească o Întrevedere cu tînărul? — Am citit mesajul de condoleanțe din partea tuturor. Se tot foia de parcă Încerca să scape de atmosfera Înăbușitoare și deveni apoi, brusc, teatral. — Mi-au dat lacrimile, zău că da. Șeful avea o inimă atît de bună și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]