1,698 matches
-
XIII, 4, 3, 9) declară că "știința Șerpilor (sarpavidyă) este Veda"^Q. În alți termeni, doctrina divină este în chip paradoxal identificată cu o "știință" care, cel puțin la început, avea un caracter "demonic". Desigur, asimilarea Zeilor cu Șerpii prelungește întrucâtva ideea, atestată în Brhadăranyaka Upanisad (I, 3, 1) că Devii și Asurii sunt copiii lui Prajăpăti, Asurii fiind mai vârstnici. Descendența comună a unor figuri antagonice constituie una dintre temele favorite în ilustrarea unei unități-totalități primordiale. Vom afla un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
17). Sacrificiul este menit să regenereze întreg Cosmosul, să restabilească în desăvârșirea lor exemplară toate clasele sociale și toate vocațiile 5. Calul, reprezentant al puterii regale (ksatryă), identificat totodată cu Yama, Aditia (Soarele) și Soma (adică cu zeii suverani), e întrucâtva un substitut al regelui. Atunci când se analizează un scenariu paralel, purusamedha, trebuie ținut seama de astfel de procedee de asimilare și substituire; într-adevăr, "sacrificiul bărbatului" urmează îndeaproape ritul asvamedha. Pe lângă victime animale, se sacrifica un brahman sau un ksatryă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate probabilitățile, prescurtarea unui șir de ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului îndeplineau succesiv regresiunea viitorului rege la condiția embrionară, gestarea lui, timp de un an și renașterea lui mistică și rolul de Cosmocrator, identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu Cosmosul. "Perioada embrionară" a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig Veda, X, 129, și lui Visvakarman, dar, mai ales, el îl prelungește pe Purușa. De altfel, identitatea Purușa-Prâjăpati este atestată în texte: "Purușa este Prăjăpati; Purușa este Anul" (Jaim. Br., II, 56; cf. Satapatha Br., VI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el devine "complet". La fel 19 Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îi conduce până la lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeiță destul de puternică: chiar Zeus se ferește să o stârnească. Este semnificativ acest fapt că cea mai cunoscută proclamație de atotputernicie a lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva relevațiile Gaiei și ale lui Ouranos, care au pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale supraviețuiseră triumfului olympi-enilor. În primul rând Noaptea, căreia i-am văzut chiar acum forța și prestigiul. Apoi Pontos (Marea cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
evreilor (cf, § 57). Zeus ș i religia greacă Dar zeii sunt și ei prezenți: ei se hrănesc din sacrificii (Hiada, I, 423-24; 8, 548-52 etc.) sau din fumul de grăsime arzândă (Iliada, I, 66-67 etc.). Ruptura produsă la Mekone este întrucâtva reparată, grație, cu deosebire, lui Deucalion. Fiul lui Prometeu îi reinstaurează pe zei în prerogativele care-i conveneau lui Zeus. (De altfel, omenirea martoră împărțirii fatale pierise în potop.) Este semnificativ faptul că, după Eschil, Prometeu joacă un rol mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
corpului omenesc reprezentarea cea mai adecvată a zeilor. Dar mai ales valorizarea religioasă a prezentului merită subliniată. Simplul fapt de a exista, de a trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată" în imediat, în "natural" și în cotidian. "Bucuria de a trăi" descoperită de greci nu este o plăcere de tip profan: ea revelează beatitudinea de a exista, de a participa - chiar la modul fugar - la spontaneitatea vieții și maiestatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba radical situația post-mortem a inițiaților. Dar nu ne putem îndoi de faptul că epoptul percepea un "secret divin", care îl "familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva, adoptat de către divinitățile eleusiniene 10. Inițierea revela atât apropierea de lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte. Idei, desigur, împărtășite de către toate religiile arhaice de tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de către preoți. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis dar ea va avea un mare viitor în speculația iraniană: cea dintre spiritual și material, între gândire și "lumea de oase" (cf. Y., 28: 2). Ești izbit de caracterul spiritual, întrucâtva "filosofic", al religiei lui Zarathustra 18. Transformarea celor mai importante divinități ariene în Amesa Spenta (Sfinții Binevoitori), care constituie escorta lui Ahură Măzdă, și faptul că fiecare din aceste Entități conține o valoare abstractă (Ordinea, Puterea, Devoțiunea etc.) guvernând un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfârșitul Vremii, Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor vor avea loc, ca urmare a sacrificiului împlinit de către Saosyant, asistat sau nu de Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Când a fost uns de către Samuel, Saul a primit "spiritul lui Iahve" (I Regi, 10, 6). Căci regele era "unsul" (mâsiah) Domnului (l Regi, 24,7,11; 26,9,11,16,23 etc.); el era adoptat de Iahve, de venea întrucâtva fiul lui: "Eu voi fi aceluia tată, iar el îmi va fi fiu" (II Regi, 7, 14). Dar regele nu a fost născut de Iahve, el nu e decât recunoscut, "legitimat" printr-o declarație specială 1. Iahve îi acorda dominația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în calendarul agricol. Dar Dionysos este în legătură cu totalitatea vieții, cum o arată raporturile sale cu apa și semințele, sângele sau sperma, și excesele de vitalitate ilustrate de epifaniile sale animale (taur, leu, țap)6. Manifestările și disparițiile sale neașteptate reflectă întrucâtva apariția și ocultarea vieții, adică alternanța dintre viață și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
timp în echilibru pe o bârnă unsă cu ulei în prealabil), această competiție se articulează și ea în scenariul bine cunoscut al concursurilor și luptelor de tot felul (sportive, oratorice etc.) urmărind înnoirea vieții 9. Dar euforia și beția anticipează întrucâtva viața dintr-o lume de dincolo care nu mai seamănă cu mohorâta lume-de-dincolo homerică. În aceeași zi de Choes se forma un cortegiu care înfățișa sosirea zeului în cetate. Cum se credea că el se ivește de pe mare, cortegiul purta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
coș în formă de vânturătoare, liknon, "vânturătoarea mistică", leagănul primitiv al lui Dionysos-copil. Iântr-o formă sau alta, se găsește mereu, în centrul ritualului dionysiac, o experiență extatică de o frenezie mai mult sau mai puțin violentă: mania. Această "nebunie" constituia întrucâtva dovada "divinizării" (entheos) adeptului. Experiența era, desigur, de neuitat, căci ea constituia o participare la spontaneitatea creatoare și libertatea îmbătătoare, la puterea supraumană și la invulnerabilitatea lui Dionysos. Comuniunea cu zeul făcea să explodeze, pentru un timp, condiția umană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul - formulat într-un interviu - e că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi de aramă” ca pe toți proletarii 5). Orientarea sa antiburgheză e întrucîtva surprinzătoare, fiindcă el însuși făcea parte dintr-o familie de mici burghezi, ba chiar a celor mai antipatici dintre aceștia: a băcanilor 6). La data la care își publică „Serenada muncitorului”, la noi, o asemenea orientare încă mai scandaliza. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pictor itinerant: Schulhofth. E de mirare însă că n-au făcut același lucru și pentru copiii lor. Și mai surprinzător e că nu i-au dus pe aceștia la fotograf. Fotografia e un lucru destul de tîrziu în familia poetului. Caz întrucîtva rar, el n-are nici una de copil, de licean ori de student. Sau nu le-a păstrat. Prima e de la vîrsta de 38 de ani, cînd era funcționar la București. Un medalion, format carte poștală, a fost reprodusă în mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate a lui G. Bacovia. Părul, discret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
analogă distincției între poporul pur și elita coruptă. Cu alte cuvinte, cordonul sanitar este o expresie a moralizării politicii flamande, fapt care poate conduce la idealizarea poziției pe care o ocupă partidele consacrate (Mouffe, 2005b). Astfel, chiar dacă cordonul sanitar limitează, întrucâtva, influența populismului VB-ului asupra calității democrației, în același timp contribuie la legitimarea și la întărirea discursului acestei formațiuni. 2.5 Efectele sociale ale ascensiunii VB Pentru examinarea corespunzătoare a consecințelor partidelor populiste este necesară și analiza impactului pe care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Belgia nu pare să fi suferit prea mult în urma apariției partidelor populiste, iar efectele negative pe care acestea le produc sunt contrabalansate de efecte pozitive, cele mai importante fiind creșterea sensiblității partidelor consacrate la dorințele electoratului, fapt care a revitalizat întrucâtva politica belgiană. Capitolul 3 Populism și democrație. Cazul Partidului Canadian al Reformei David Laycock Introducere Scena recentă a politicii canadiene a fost dramatic bulversată de trei partide de dreapta, legate printr-o linie de succesiune. Este vorba de Reform Party
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Sfânta Mănăstire Sinai”, publicată la Ierusalim în 1875 . Cele mai recente informații despre Vlahii din Sinai, ne sunt date de ieromonahul Ioanichie Bălan, în lucrarea „Mărturii românești la Locurile Sfinte”, apă rută în 1986. Informațiile oferite de Ioanichie Bălan diferă întrucâtva de ale celorlalți, ară tând că populația beduinilor vlahi, care trăiește în jurul mănăstirii, cuprinde peste 2.000 de suflete, este nomadă, măcinată de boli și sărăcie. Cel mai important lucru pe care ni-l spune, se referă la faptul că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cu arteriopatii periferice sau la cei cu insuficiență renală și se utilizează de obicei în asociere la medicația inițială care nu a asigurat controlul tensional. Efectele adverse legate de modificarea tonusului vegetativ, somnolență, uscăciunea mucoaselor, bradicardia și hipotensiunea ortostatică reduc întrucâtva utilizarea compușilor acestei clase, dar aceștia rămân în continuare o medicație eficace și foarte utilă în tratamentul HTA. De menționat este și rebound-ul hipertensiv la întreruperea clonidinei din tratament, care trebuie evitat, iar dacă se dorește oprirea tratamentului cu clonidină
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
caracterizează pe indivizi este interesul personal, să nu-i zicem, egoist) fără să se mai gândească și la alții, el se consideră o victimă a nedreptăților sociale, iar față de Moromete nu putea să afișeze un alt sentiment. Moromete Îl Înțelege Întrucâtva pe Țugurlan și poartă cu el discuții. Din acel moment, neîndreptățitul la Împropietărire Își schimbă părerea și face chiar aprecieri pozitive la adresa acestuia, considerându-l „un țăran sănătos care avea copii sănătoși și care gândea inteligent.” Moromete, ca personaj literar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]