2,613 matches
-
mai multe site-uri turistice care propun excursii pe valea râului Tempi, Grecia, acolo unde se află o mănăstire renumită închinată Sfintei Parascheva (Aghia Paraskevi) și un izvor miraculos. Un alt studiu care face referință la dubla dimensiune a femininului întruchipat de Sfânta Parascheva îi aparține cercetătoarei Claudine Fabre-Vassas1, care realizează mai degrabă o anchetă etnologică pentru a surprinde ceea ce a mai rămas din amintirea „Sfintei Vineri” printre pelerinii contemporani, respectiv modul în care percep această dublă dimensiune legendară a Sfintei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sau bătrână agresivă” (Fabre- Vassas, 1995 : 74). Mircea Eliade constată existența în Răsăritul Europei, cu mult înainte de creștinism, a unei „pietăți sincere și populare față de femeie și față de mamă, adică tocmai față de principiul rodniciei și bunătății pe care Mama le întruchipa” (Eliade, 2011 : 192). Iar B.P. Hasdeu are un studiu întreg despre zeitățile trace Kupala și Omoroka, ultima (care a lăsat urme semnificative în limbile slave, cuvinte legate de întuneric, moarte, ceață) fiind și „zeița mumă a tuturor lucrurilor, întruchiparea amestecată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
familie. În acest context, trebuie adusă în discuție poziția Mihaelei Miroiu despre manifestările de „somatofobie” din creștinismul occidental, „somatofobie care nu-și mai găsește locul în Răsărit, căci acest creștinism are un sens cosmic. Prin Hristos, sacrul pătrunde în existența întruchipată în persoană ca spirit, suflet și trup, deci și în întreaga natură, persoana dând seamă de ambele lumi. Răul nu mai are legătură cu fiziologia, materia însăși fiind transfigurată prin har” (Miroiu, 2002 : 14). Femeile insistă asupra durerii fizice, vorbesc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
parte din Împărtășirile lor, ei făcând să cadă fără Încetare asupra lui razele Învietoare ale științei. Învățăceii trebuie să se silească a Întrebuința cunoștințele și talentele dobândite Întru ridicarea maselor și apărarea neamului“. Se poate spune că A.D. Xenopol a Întruchipat În epocă spiritul entuziast al pașoptismului, Îmbogățit cu ceea ce epoca Unirii și a Independenței a putut adăuga pe linia creației practice și deopotrivă cu spiritul care a marcat lumea românească la Începutul secolului XX. Campania Întreprinsă atunci, În ajunul marelui
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
trăi ca evrei în ciuda presiunii, inclusiv în momentul când a muri ca evrei rămânea singura opțiune. Martiriul era astfel o soartă de ultim resort 16. La rândul lor, pietiștii evrei germanihhh din secolele al XII-lea și al XIII-lea întruchipează exemplul perfect al unei vieți trăite la umbra martiriului și al unei educații populare având drept finalitate sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Aceasta nu este decât încercarea supremă la care îi este dat uneori omului să acceadă. Ea este negarea absolută
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu fie precedată de convulsii. În anii 1940 și la începutul anilor 1950, acest curent a văzut în Holocaust culmea perioadei de durere care avea să fie urmată de venirea imediată a lui Mesia. Liderul lui carismatic, Menahem Mendel Schneerson, întruchipa el însuși această speranță în ochii multor adepți ai mișcării, întrucât Dumnezeu trebuia să-l trimită pe Izbăvitor curând după dezastru. Venirea lui depindea totuși de întoarcerea evreilor la preceptele religioase. Din acest motiv, M.M. Schneerson încearcă să popularizeze învățăturile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mergând de la Massada la Tel-Haikkkkk și trecând prin ghetoul Varșoviei, precum și prin martirologia evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților căzuți pentru patrie apare devreme în etosul statelor-națiune moderne. Combatanții tânărului stat se deosebesc de martirii de odinioară prin faptul că întruchipează eroismul activ al evreului nou, celelalte forme de eroism religios pasiv aparținând diasporei 2. O ambivalență subzistă totuși în legătura stabilită între cele două eroisme, o legătură care permite parcurgerea în sens invers, reconstruirea și unificarea cursului istoriei evreilor pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tatuat de naziști pe antebrațul deținuților din lagărele de concentrare, urcarea cu forța în autobuze, târâți de soldați, s-a folosit totul pentru ca autoritățile care-i expulzau să fie percepute ca naziști, iar ei ca niște victime nevinovate. Ariel Sharon, întruchipându-l pe noul Hitler sau pe șeful unui nou Judenrat (aluzie la consiliile evreiești, de tristă celebritate, create de naziști în ghetouri), a căzut în capcana retoricii de care propriul său partid abuza în trecut atunci când, la manifestații, membrii lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este cea care, mai mult decât religia, îi face să regăsească onoarea pierdută a familiilor lor. Acțiunile spectaculoase ale eroilor cauzei palestiniene devin acte de bravură, obiecte de apropriere, în timp ce Israelul, asociat Occidentului care i-a împins la marginile lui, întruchipează dușmanul prin excelență, persecutor al palestinienilor, frații lor de destin. În această schemă, cel mai adesea, israelienii și evreii nu sunt disociați. Cât despre evrei, și aceștia au dezvoltat de mult, în jurul Israelului, un naționalism de diasporă consolidat odată cu evoluția
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un stat nou și, astfel, să inventeze un "evreu nou", le-a permis și celor care nu o mai practică să reia legătura cu iudaismul pur și simplu. Izbăvirea fiind atinsă prin nașterea Israelului, înțelegem de ce acesta a rezumat și întruchipat foarte repede, de unul singur, speranța de care aveau nevoie evreii pentru a-și obloji rănile tragicei experiențe. Mereu într-un echilibru fragil, fluctuând în funcție de războaiele dintre israelieni și țările arabe și evoluțiile conflictului israeliano-palestinian, această speranță nu a reușit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în 1904, inițiator și comandant adjunct al Zion Mule Corps, unitate evreiască a armatei britanice care lupta în zona Gallipoli în Primul Război Mondial, Trumpeldor, ale cărui ultime cuvinte au fost: Nu contează, merită să mori pentru țara ta", a întruchipat imediat valorile unui eroism și unui patriotism evreiești moderne. lllll În ebraică: ha'avara. mmmmm În ebraică: shoah u-gheula. nnnnn În ebraică: shoah u-tehiya. ooooo În arabă: nakba u-muqawama. ppppp În arabă: israr wa-nidal. qqqqq Sublinierea noastră. rrrrr CDJC, creat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
parcă nici nu i-ai fi câștigat"356. Valorile superioare în care crede Șuhov îl împiedică să adopte perspectiva majorității, pentru care o muncă ușoară și profitabilă este întotdeauna de preferat ("covoarele astea l-au cam răscolit..." 357). Ivan Denisovici întruchipează răbdarea (își poartă crucea, care pentru el înseamnă detenție), blândețea ("fericiți cei blânzi") și cinstea în condiții extreme, în care puțini pot dovedi sau pot păstra aceste calități. El nu s-a înrăit în lagăr ("fericiți cei curați cu inima
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de minciună, pe care Soljenițîn o consideră la îndemâna oricui și o proclamă prin toate mijloacele. Viața lipsită de minciună este calea prin care orice om se poate apropia de Hristos. Matriona este un asemenea om, care, prin simplitate și puritate, întruchipează sfințenia în sens creștin, așa cum remarcă și Aleksandr Urmanov: Numindu-și eroina "sfântă", A. Soljenițîn întoarce acest cuvânt spre sensul său originar creștin ortodox. Matriona Vasilievna este un om care trăiește după preceptele lui Hristos, care știe să-și păstreze
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
paleolitici: relațiile de ordin religios cu lumea animală sunt înlocuite cu ceea ce se poate numi solidaritatea mistică între om s, i vegetație. Dacă oasele și sângele reprezentau până acum esența și sacralitatea vieții, de aici înainte sperma și sângele le întruchipează, în plus, femeia și sacralitatea feminină sunt ridicate la rangul de primă putere. Deoarece femeile au avut un rol principal în cultivarea plantelor, ele devin stăpânele câmpurilor cultivate, ceea ce le ridică poziția socială și creează instituții caracteristice, ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
drept vatră. Acoperișul avea probabil o gaură prin care ieșea fumul din cămin. Această casă, clădită din materiale tari, ar fi avut aceeași structură ca și iurta mongolă din zilele noastre 28. Or, se cunoaște simbolismul cosmologic pe care îl întruchipează iurta și corturile populațiilor nord-asiatice: Cerul este conceput ca un imens cort susținut de un stâlp central: țărușul cortului sau deschizătura superioară pentru evacuarea fumului sunt asimilate Stâlpului Lumii sau "Găurii cerului", Steaua Polară 29. Această deschizătură este numită, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu, regii akkadieni, îl întruchipează pe Dumuzi în hieros gamos cu Inanna 21. Aceasta presupune, mai mult sau mai puțin, acceptarea "morții" rituale a regelui, în acest caz, trebuie să bănuim, în spatele narațiunii transmise în textul sumerian, un "mister" instaurat de Inanna, pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Tammuz chiar lângă porțile templului. Tammuz sfârșește prin a-și asuma figura dramatică și elegiacă a zeilor tineri care mor și învie în fiecare an. Dar probabil că prototipul său sumerian avea o structură mai complexă: regii care îl întruchipau și, prin urmare, îi împărtășeau soarta, celebrau în fiecare an recrearea Lumii. Or, pentru a putea să fie creată din nou, Lumea trebuia anihilată: "haosul" precosmogonic implica, de asemenea, "moartea" rituală a regelui, coborârea sa în Infern. Cele două modalități
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru rege, corespunzând "captivității" lui Marduk; 2) eliberarea lui Marduk; 3) lupte rituale și procesiunea triumfală, sub conducerea regelui, la Bit Akitu (casa festivă de Anul Nou) unde are loc un banchet; 4) hieros gamos al regelui, cu o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interpretările teologice ale faimoasei lupte mitice dintre Indra și Vrtra. Cât despre Mitra, rolul său este secundar atâta vreme cât e izolat de Varuna. În Veda, îi este consacrat un singur imn (RV, III, 59). Dar el împarte împreună cu Varuna atributele suveranității, întruchipând aspectul pașnic, binevoitor, juridic și sacerdotal. După cum îl arată și numele el, este "învoiala" personificată, aidoma lui Mithra avcstic. El înlesnește pactele între oameni și îi face să își țină angajamentele. Soarele este ochiul său (Tain. Brăh., III, l, 5
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate probabilitățile, prescurtarea unui șir de ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului îndeplineau succesiv regresiunea viitorului rege la condiția embrionară, gestarea lui, timp de un an și renașterea lui mistică și rolul de Cosmocrator, identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu Cosmosul. "Perioada embrionară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din Cer, de-a lungul lui axis muncii reprezentat de rege - ca să fertilizeze Pământul. Apoi regele face câte un pas în toate cele patru direcții cardinale și urcă simbolic la zenit, în urma acestor rituri, regele dobândește suveranitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adepților lui, este alegerea lui Dumnezeu și a altor Entități divine. Optând pentru Ahură Măzdă, mazdeanul alege binele împotriva răului, religia adevărată împotriva celei a daevas-ilor. Prin urmare, orice mazdean trebuie să lupte împotriva răului. Nici o îngăduință față de forțele demonice întruchipate de daevas. Această tensiune nu va întârzia să se înăsprească în dualism. Lumea va fi împărțită în buni și răi, și va sfârși prin a deveni o proiecție, la toate nivelurile cosmice și antropologice, a opoziției dintre virtuți și contrariul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Videvdât, II, 20-32; cf. N. Soederblom, op. Cit., pp. 172 sq. Vezi și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin Jocurile Olimpice ce se celebrau, în onoarea acestuia, la fiecare 4 ani. Olimp (Olympos) -cel mai înalt masiv muntos din Grecia, altitudine max. 2911m; în mitologia greacă era considerat lăcaș al zeilor. Zeus -stăpânitorul universului și creatorul lumii grecești antice, întruchipează perfecțiunea, lui atribuindu-se autoritatea care asigură respectul legilor, naturii și societății, fondarea întrecerilor sportive olimpice. Olympeion -cel mai vechi și mai mare templu din Atena dedicat lui Zeus Olimpianul. În spatele templului se afla stadionul, modernizat ulterior și placat cu
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
de coloane masive, acoperite de ornamente pictate, într-o combinație de culori: roșu, albastru și auriu. Zeus Olimpianul - zeul suprem, stăpânul universului - este cel în onoarea căruia s-au instituit Jocurile Olimpice antice, celui ce i se ofereau ofrande, cel ce întruchipa perfecțiunea, celui căruia i se dedicau victoriile olimpice. Olympia, „orașul sfânt” așezare la confluența râurilor Kladeos și Alpheios (în Antichitate era navigabil), în Peloponez, oraș situat într-o vale fertilă, unde în partea nordică se înalță să vegheze dealul Kronion
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]