1,385 matches
-
fructe care reprezintă cei doisprezece "sori", Arborele însuși fiind considerat un popas al soarelui. La încheierea unui ciclu, astrul solar vine să se odihnească pe "creanga de aur" a Pomului Vieții.79 Izvor al vieții și al morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înnoiesc pământul prin "jocul" vieții și al morții. În cadrul scenariului ritualic de Anul Nou , la sfârșitul jocului, "capra" (în Moldova și Bucovina), "turca" (în Transilvania) sau "brezaia" (în sud, în Muntenia), acest personaj simbolic "moare" și "reînvie", aidoma zeilor vegetației. Întruchipare a materiei prime, a mamei primordiale, "capra" reprezintă un simbol al fecundității, manifestată ritualic de Anul Nou, ca zeitate arhaică a vegetației care reface legăturile sacre dintre teluric și cosmic, prin sacrificiul simbolic. În Moldova și Bucovina, capra este însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
această concepție, s-a explicat prezența "cailor de foc" în mitologia românească caii de la căruța lui Sântilie.93 Ieșirea din "moarte", începerea unui nou cilcu al vieții, se realizează prin intermediul ursului, animal htonian și lunar, cu virtuți medicale și meteorologice, întruchipare a divinității naturii care moare și renaște în fiecare an.94 Zilele mitice, douăsprezece sau nouăsprezece, dacă se ia în considerare intervalul 20 decembrie (Ignatul) 6 ianuarie care prezintă fața Noului An, se supun, ritualic, metamorfozelor soarelui, ducând povara Sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
multe triburi din America și Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană, și pe stâlpii funerari din Transilvania sau în Moldova. Păsările mitice, specifice diferitelor popoare Phoenix, Garuda, Kokh, Măiastră, Jar-Ptica sunt întruchipări ale principiului solar și simbolizează veșnica regenerare a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era prezentată ca o luptă dintre pasăre și șarpe. În majoritatea mitologiilor, pasărea este o întruchipare a sufletelor morților, care se urcă la cer.231 În mitologia românească, pasărea alegorică, tutelară, cu rang regală, slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără și-i duc la îndeplinire poruncile, este Pasărea Măiastră, asemuită cu Phoenix
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
neamul omenesc. Ca imago mundi, șarpele este într-o permanentă interdependență cu cele patru elemente universale: trăiește în pământ sau în apă, veninul său are proprietățile focului ceresc sau a focului htonian, iar, ca șarpe înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui Weininger, acel cult care a fost declanșat prin sinuciderea lui la 23 de ani, în toamna anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să-și consacre ziua întreagă elevilor săi. Din scurtele sale vizite la Viena se întorcea cu rucsacul încărcat de fructe și ciocolată pentru cei mai apropiați dintre aceștia. Nu este de mirare că unii elevi au văzut în învățătorul lor întruchiparea exemplară a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața pe care a ales-o Wittgenstein în speranța de a-și găsi liniștea sufletească. O viață care nu-i putea bucura pe cei care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
activități de simbolizare pe care profesorul le pune în practică, care pot fi acceptate sau refuzate, valorizate în contexte diferite sau uitate de elevi. Ca structură de semne semnificantă, semioza didactică solicită deținerea unor coduri semiotice variate de către profesor și întruchiparea unui repertoriu vast de roluri în interacțiunile cu elevii: interpret, resursă, facilitator, dirijor, actor, negociator, expert, psiholog, inovator, mediator, partener, evaluator, manager etc. Inevitabil, semioza didactică generează și anumite conflicte de rol care-i derutează pe unii dintre profesori, mai
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de Paul Ekman și Wallace V. Friesen (1969): ideografe, kinetografe, pictografe, bastoane, mișcări spațiale, mișcări ritmice, mișcări deictice, sublinieri. 6. Identificați din expresiile faciale de mai jos pe cele care reprezintă acte de captare a atenției elevilor, de subliniere, de întruchipare a unui rol, de reglare a comunicării: - își deschide ochii mari; - zâmbește unui elev cu sensul: ,,Tu răspunzi!"; - își încruntă fruntea; - își înclină capul într-o parte; - își ridică sprâncenele; - zâmbește întregii clase, cu sensul: ,,Hai să începem!"; - își umflă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
această naștere, harta dinastică a Europei se transformase complet. Fratele mai tânăr al regelui, ducele Gaston d‘Orléans și-a văzut destrămat visul de a ajunge regele Franței într-o clipă. Ducele d‘Orléans este considerat de către istorici ca fiind întruchiparea lipsei de loialitate. Întreaga sa viață a complotat împotriva fratelui său, sperând că va accede la tron într-o zi. Cea mai subtilă și ironică descriere a comportamentului și caracterului său a fost realizată chiar de unul dintre contemporani, cardinalul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a aduce câteva lămuriri suplimentare. în lucrarea sa intitulată Isis in the ancient world, R.E. Witt afirmă că Isis a fost o zeiță a Egiptului antic, iar cultul său s-a propagat până în spațiul lumii grecoromane. Era venerată ca fiind întruchiparea mamei ideale, a soției și a fecioarelor. Pronunția originală a numelui era Is, însă regulile gramaticale ale limbii grecești au adăugat încă un S numelui. Din acest motiv în spațiul european zeița Is a devenit zeița Isis. Cultul lui Isis
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
poarte cu mândrie numele de les basbleus, care simboliza recunoașterea supremă a elitei intelectuale a femeilor. După această scurtă prezentarea poziției femeii în societatea secolului al XVII-lea, ne propunem să analizăm două tipuri feminine ale vieții societății franceze: Regina întruchiparea noțiunii de mamă și soție și care este asociată cu imaginea Fecioarei Maria. Al doilea tip asupra căruia dorim să ne oprim este cel al curtezanei. Asociată adesea cu imaginea Evei, reprezintă femeia abilă care, într-o societate eminamente masculină
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
emoțiile, să uităm pentru o clipă de sentimentele noastre negative și de atitudinile egocentrice/distante ale celuilalt față de noi. Căutând să înțeleagă cât mai profund problematica relațiilor de cooperare, specialiștii au stabilit că există următoarele stiluri comportamental-relaționale: • stilul Gandhi: reprezintă întruchiparea cooperării necondiționate; • stilul/strategia Stalin: reprezintă expresia competiției insensibile la alegerile partenerului; • stilul/strategia Hrușciov: reprezintă, în general, stilul competitiv, dar care ia uneori și decizii cooperante; • stilul/comportamentul Coolidge 27: este comportamentul care se manifestă cooperant, dar care optează
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dacă la treisprezece ani scria articole adânci de ga zetă, dacă la 23 de ani era profesor universitar, toate acestea sunt doar mici amănunte, o pregătire a omului pe care adâncul acestui neam îl alesese ca pe cea mai bună întruchipare a sa pentru timpul cel mai critic poate din dureroasa lui existență milena ră.” * Mihai Lupescu care de la Zorleni, alături de alți colaboratori, a dat viață revistelor: „Șezătoarea”, „Ion Creangă”, „Miron Costin”, „Vestitorul satelor”, necruțân du‐și nici un sacrificiu”, Mihail Sadoveanu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu sute de pasageri la bord, pentru că punerea sa la punct i s-a părut constructorului prea costisitoare. Teama generată de convingerea că profitul companiei contează mai mult decît viața umană nu exprimă oare un posibil foarte modern? Întreprinderea este întruchiparea a ceea omul modern consideră a fi realitatea fundamentală, "realitatea economică". Inventînd-o, omul modern a inaugurat un alt tip de război, "războiul economic" care funcționează pentru că noi consimțim să participăm la el: "Dacă această mașinărie continuă să funcționeze este pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
născut în jurul anului 460 î.Hr.). Atomiștii din Abdera susțin și ei opoziția între "a fi" (atomii) și "a nu fi" (vidul). Așa cum apare, rezultat al mișcărilor atomilor, lumea este necesară: "Leucip crede că tot ceea ce se întîmplă e produsul necesității, întruchipare a destinului. El afirmă în Despre spirit: nici un lucru nu se produce în mod întîmplător, toate lucrurile au o rațiune de a fi și răspund unei necesități 139." Negarea posibilului devine explicită și radicală odată cu Diodor din Cronos (sec. IV
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cult care a fost declanșat prin sinuciderea lui la 23 de ani, 24 GÂNDITORUL SINGURATIC în toamna anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să-și consacre ziua întreagă elevilor săi. Din scurtele sale vizite la Viena se întorcea cu rucsacul încărcat de fructe și ciocolată pentru cei mai apropiați dintre aceștia. Nu este de mirare că unii elevi au văzut în învățătorul lor întruchiparea exemplară a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața pe care a ales-o Wittgenstein în speranța de a-și găsi liniștea sufletească. O viață care nu-i putea bucura pe cei care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
raționalitate În științele sociale. Capitalismul Însuși, așa cum este teoretizat de M. Weber, este asociat cu actorul rațional și „propovăduit” de știința economică ce Împărtășește aceleași asumpții ale raționalității. Organizațiile sunt coextensive unui mod de gândire raționalist și pragmatic a cărui Întruchipare tipică este știința economică. Începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut, poziția dominantă a organizațiilor În plan social și epistemologic determină nu numai o reorientare a obiectului de studiu, dar și o mutație metodologică și ideologică În științele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fără să-și dea seama, ficțiunea pe care o construiește capătă întâietate în fața propriei sale povești de dragoste. Roma secolului întâi este mai reală pentru el decât existența alături de Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse de livresc. Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
celui nazist!" Este, în sine, afirmarea preliminară, incantatorie, a unui exorcism pe care lumea europeană estică și vestică încă nu l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță, una din întruchipările diavolești ale trecutului ceaușist care a sfidat buna cuviință și dreptatea în ultimele două decenii, ne-a arătat rânjind cinic, din spatele maculat al ecranului de la OTV, labele sale pătate de sânge cu conștiința veselă a impunității. Deși a avut prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
eficient circulația din oraș, iar hămăiala infernală a haitelor de câini vagabonzi, care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a stins vremelnic, toropită de soare. De ce e așa de multă liniște? În anii din urmă, ehe!... diminețile de vară erau întruchiparea vibrantă a Infernului lui Dante, astfel încât ceasul deșteptător devenea o inutilitate sclifosită. De la trăsnetul sfredelitor al pietrișului coborât printr-un tobogan de tablă de pe terasa blocului de vizavi, transformată de un antreprenor șmecher în prima mansardă din Oancea (unde eu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decât „dacă se ascunde primei vederi”86. Adevăratul text literar nu admite descifrarea instantanee a legilor sale de funcționare și nu-și dezvăluie de la prima ochire regula jocului. Din acest punct de vedere, jurnalul intim pare a fi una din Întruchipările perfecte ale textului. Faptul divers transcris se desparte de sine, „decupându-se În evenimentul temporal”87 care-l determină, dobândind o existență și forme proprii. Odată cu intrarea În regimul scrisului el Începe să fie un act literar. Sau, În terminologia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ușor, în vreme ce minciuna este un păcat de moarte" [Kovalewski, 1996:147]. Ne confruntăm, așadar, încă din stadiul semiozei primordiale cu diferite forme și grade ale păcatului și implicit ale minciunii. 1.3.2. Îndoiala, germene al minciunii Dialogul șarpelui (ca întruchipare mincinoasă a "răului mincinos") cu femeia (ca întruchipare a ființei slabe, inocente, sincere și, prin aceasta, predispusă la înșelăciune) este cît se poate de relevant pentru înțelegerea modului CUM A AVUT LOC activarea minciunii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]