2,225 matches
-
creaturi; noi sîntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este Fiul cu Tatăl; puterea lui Dumnezeu este limitată; sufletele preexistau și li s-au dat trupuri după ce iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos preexista și era unit cu Logosul înainte de a se întrupa; astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. împăratul îi poruncea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu este limitată; sufletele preexistau și li s-au dat trupuri după ce iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos preexista și era unit cu Logosul înainte de a se întrupa; astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. împăratul îi poruncea lui Mena să-i adune pe episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul-verbal al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și reprezentările simbolice, care abundă în imnurile sale. La Roman nu găsim elemente doctrinale propriu-zise. Cercetătorii au crezut că există unele amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Iustinian, cum e formula „unul din Sfînta Treime s-a întrupat”, care provocase perplexitate la Roma; același lucru se poate spune despre cristologia poetului, asemănătoare cu cea a lui Iustinian. El nu e de acord cu cei ce fac din Cristos „un simplu om”, fie el și perfect, formulă pentru care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teoreticianul observă că "operele de artă nu au ca singur mod de existență și de manifestare faptul de a "consta" într-un obiect. Ele mai au cel puțin încă unul, acela de a transcende această "consistență", fie pentru că ele se "întrupează" în mai multe obiecte, fie pentru că receptarea lor poate să se extindă cu mult dincolo de prezența acestui (sau acestor) obiecte și a unui anumit mod de supraviețuire după dispariția (lor): relația noastră estetică cu Tuileries de Philibert Delorme și chiar
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
confere dinamism confruntării dintre susținătorii fățiși ai stângii și apărătorii rațiunii de dreapta. Aș! După ce prietenul meu, Claudiu Iordache, a cărui derivă, se pare, nu mai poate fi oprită cu nici un mijloc, a vărsat tradiționalele lacrimi la mormântul poporului român (întrupat tragic în "intangibilul" Eminescu, cel victimizat, vai, vai, vai! de revista "Dilema"!) am asistat la cel mai penibil recital imaginabil pe teme de istorie. Dac-ar fi să ne luăm după etichete, ne-am fi așteptat ca măcar d-nii Stoenescu
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRĂCIUNUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din an în an, aducerea aminte A Tainei ce întrupat-a Pruncul din Înalt Renaște-n noi copilul dinainte, Ca lacrima, la suflet, și-n trup - neîntinat. * Să-mpodobim cu daruri Pomul Bucuriei, Ghirlandele iubirii atârne tot mai Sus Și-n imnice cântări să-I mulțumim Mariei Că ni-L
CRĂCIUNUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381288_a_382617]
-
cum n-ar fi trebuit.-De ce să mai privesc cum soarele răsare... XII. GÂNDURI, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. Gânduri 1 poate că ieri n-a fost vreodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Raze aurii se-ncurcă,Fuse trist cât a plouat,Trist mai pare totul, încă...... XV. POATE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1676 din 03 august 2015. Poate poate că ieri n-a fost niciodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată * poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă e ca și cum ai căuta metafora supremă într-o glăsuire fără cuvinte ... Citește mai mult Poatepoate că ieri n-a fostniciodatădeși deznădejdea s-a întrupat înrătăcire cu priviri de căprioarăși aerul ce îl împărțim la doiîl respirăm pe rând sauamândoi o datăpoate că mâine nu existăși așteptarea stă pe sufletca o eternitate straniece plânge cu ochiiînchișiiar a găsi iubirea perfectăe ca și cum ai căutametafora supremăîntr-o glăsuire
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
damnat Și-are-un ghimpe-n piept când vrea să respire Busuioc și mir, iz de fericire Într-un singur punct atârnă-o secundă... Ce n-ar da să schimbe lumea muribundă! Și din creta ștearsă de-un burete ud Să se întrupeze un vis încă crud. Citește mai mult Pe un singur rând, se scrie o viață,O poveste simplă, cu omul paiațăCe-ncearcă să urce scara nemuririi,Dar rămâne-nvins de legile firii.Cu un singur semn, el s-a condamnatVeșnic
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
la o moarte lentă de damnatși-are-un ghimpe-n piept când vrea să respireBusuioc și mir, iz de fericireîntr-un singur punct atârnă-o secundă...Ce n-ar da să schimbe lumea muribundă!Și din creta ștearsă de-un burete udSă se întrupeze un vis încă crud.... XXVI. ȚI-AM SPUS CĂ TE IUBESC?, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014. Atunci când ochiul nopții își înfășoară visul Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
și natura psihosomatică a artistului. Într-o asemenea perspectivă este înțeleasă și poezia, considerată în Poezia, mod de existență ca o expresie integrală a ființei umane, în atitudinile sale fundamentale: cunoașterea și acțiunea. Poezia nefiind reductibilă la vers, proza o întrupează adesea mai convingător și cu mai multă fidelitate, precum la Cervantes, Hugo, Eminescu. O pronunțată tendință de modelare formală se manifestă, în schimb, în eseul Estetica romanului, cumulând texte redactate și publicate în diferite etape. B. se apropie de înțelegerea
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
salva Gândirea sa, care a fost închisă în trupul unei desfrânate din Tyr. Cum s‑a întâmplat aceasta? Magul afirmă că, după ce a creat îngerii și arhanghelii, Gândirea a fost luată prizonieră de aceștia și a fost obligată să se întrupeze rând pe rând în mai multe personaje feminine, printre care vestita Elena din Troia. În realitate, prin gura profeților Vechiului Testament vorbesc acești îngeri malefici, proferând minciunile lor. Simon s‑a coborât ca să trezească oamenii din somnul ignoranței și să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și nimeni nu‑L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu‑L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să‑i descopere”. Conform interpretării ereticilor (IV, 6, 4), Cristos s‑a întrupat pentru a‑l descoperi oamenilor, o dată pentru totdeauna, pe Dumnezeul necunoscut și nevăzut (6∀ϑς80Βϑ≅Η), anume, pe Tatăl pe care ei îl disting în mod clar de Creator. Irineu se întreabă atunci: „Cum poate fi [acest Dumnezeu] «necunoscut», de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să‑i însoțească în rătăcirea lor și care să le astâmpere setea „religioasă”. Venirea Anticristului se va face așadar cu îngăduința lui Dumnezeu însuși. Cei „rău‑credincioși” își vor simți, într‑un fel, viața „împlinită”, atunci când vor recunoaște fantasma lor întrupată într‑un personaj istoric: „Dumnezeu”, spune Pavel, „le va trimite un duh de amăgire”. Diavolul nu acționează singur, prin sine, acțiunile sale sunt îndeaproape supravegheate de Creator. În consecință, Anticristul trebuie de asemenea să vină, crede Irineu, pentru ca Judecata de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și pentru a‑i pedepsi pe cei păcătoși, reprezentați simbolic prin figura Anticristului. Acesta nu are o existență proprie. De fapt, adversarul eshatologic pare să întrupeze mai degrabă un fel de „vid ontologic”. Monografia pe care ne‑o propune Irineu se încheie prin același paradox prezent în capitolul 17 din Apocalipsă: „Ea era și nu este și va să se ridice din adânc și să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu vorbesc decât de această bucurie evanghelică dăruită tuturor prin Întrupare. Dar care este conținutul Evangheliei, în sensul larg al termenului, de „veste bună”, transmisă de Scripturi? Conținutul său nu este altul decât Isus, Logosul veșnic. Isus continuă să se întrupeze în sufletul fiecărui creștin care se apleacă asupra Scripturilor, în căutare de hrană spirituală. Citirea și interpretarea evangheliei lui Cristos înseamnă deci intrarea în comuniune mistică cu Logosul. Exegeza, potrivit lui Origen, este un act prin care se realizează un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
predecesorilor săi, Irineu, Tertulian, Ciprian sau Hipolit. În cazul său, este vorba de o viziune spiritualistă, proprie tradiției alexandrine, care abandonează provizoriu cadrul eshatologic și plasează figura adversarului lui Cristos într‑un context „metafizic”. Așa cum adevăratul Cristos continuă să se întrupeze în Evanghelie (totalitatea Scripturilor) după învierea sa, tot astfel dușmanul său se instalează, încă de pe acum, în „templul” Scripturilor, propunând doctrine opuse celei adevărate, dar care se dovedesc extrem de cuceritoare. Anticristul este acest fals Logos care locuiește ilegitim în Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Moise, acum el este descoperit și de aceea apocalipsă înseamnă revelație; acum pecețile cărții lui Moise sunt ridicate” (5, 2). De asemenea, Apocalipsa recapitulează toate profețiile anterioare: per hanc scripturam coniungit omnes priores prophetas. Dar Cristos este și Cuvântul întrupat în cuvintele Scripturii. Doctrina teologică a recapitulării presupune deci, în egală măsură, o doctrină hermeneutică, perfect complementară. În cazul lui Irineu, hermeneutica se subordonează teologiei, prin aceea că justifică, o dată în plus, unitatea divină (Dumnezeul lui Isus vorbește de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la tactica diversiunii adoptată de demoni în momentul primei veniri. Această teorie, intrată în patrimoniul tradiției creștine, este de asemenea reluată de Chiril, care îi adaugă însă un element eshatologic: Dar, după cum la prima lui venire, când avea să se întrupeze și se aștepta ca Dumnezeu să se nască din Fecioară, diavolul a căutat să batjocorească acest fapt prin aceea că a născocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falși care se nasc și care au fost născuți din femei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care exorcismele jucau de asemenea un rol foarte important. Anticristul, în viziunea lui Chiril, este o entitate necorporală, cvasiabstractă, lipsită de biografie terestră, nume sau origine. Este dublul mimetic al adevăratului Cristos, un „înger de lumină” malefic, un duh rău, întrupat pentru o anumită perioadă de timp. Diferența între adevăratul și falsul Cristos, în contextul eshatologic, constă în însăși realitatea întrupării. În cazul adevăratului Cristos, întruparea este depășită în înviere. Un Cristos întrupat a doua oară nu poate fi decât un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Întrupării lui Dumnezeu, eveniment considerat de creștini unic și de neînlocuit. Diavolul ar deveni, în acest caz, tot atât de puternic ca și Creatorul său, fapt de neconceput pentru orice sistem monoteist. Ceea ce admite acest sistem, în schimb, este ideea răului „absolut” întrupat într‑un personaj istoric. Prin aceasta, răul „absolut” este în mod clar devalorizat (de fapt, el nu există), concepția monoteistă rămâne intactă, iar istoria (forma „liniară” a timpului) devine mijloc privilegiat al mântuirii. . Apocalypse de Pierre, în Écrits apocryphes chrétiens
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril și omilia lui Pseudo‑Hipolit, altfel spus, principalele trei mărturii ale versiunii care susține că Anticristul ar fi diavolul întrupat la sfârșitul veacurilor, provin din această regiune. Irineu, originar și el dintr‑un oraș din Asia Mică, vorbește în mai multe rânduri, în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice, dar se ferește să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
motiv al acestei anchete ar fi încăpățânarea directorului de a nu înainta forurilor superioare rapoarte false. Dar primul secretar intervine salutar, la momentul oportun, pentru împiedicarea nelegiuirii puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
Este o întrebare sau un răspuns?), respingând întrebarea, căci „cuvântul e străin în limba sa: tăcere” (Art poétique). Prin intensitatea trăirilor lirice S.P. se înrudește cu Emil Botta, autorul Întunecatului April, de care îl apropie și capacitatea de a-și întrupa anxietățile și de a le pune în scenă. Păstrând din faza inițială, de la „Alge”, câteva elemente suprarealiste, poetul se întoarce adeseori la versul clasic, valorificându-i muzicalitatea, ca în Chemarea: „Mă miră, mă miră/ O carte, o liră/ Un vis
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]