2,517 matches
-
naștere unui simplu om ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă un singur ipostas, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl disociază de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci cînd modifică, în Tomul către armeni, formula apolinaristă reluată de Chiril în „un singur ipostas al Dumnezeului Logos întrupat” (și nu „întrupat”, referitor la ipostas), face un pas spre o clarificare a ipostasului înțeles mai degrabă ca persoană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; ele propovăduiesc monofizismul și îi combat pe iudei, pe manihei și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfîntă, destinate celor ce urmau să fie botezați de Paști: este cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Antiohia și din alte localități în vremea împăratului Iustin și risipiți în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sînt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios, care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, patimile etc.) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3,13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus). O culegere cuprinzînd 366 de imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
specifică (poiotês physikê) a unora să poată fi transmisă celorlalte (prin urmare, fără confuzie: contra opiniei gramaticului Sergiu); însă, dată fiind unitatea subiectului, a Logosului, Sever neagă ideea că ar putea fi repartizate atît omului, cît și lui Dumnezeu. După întrupare, există un singur ipostas sau natură a Cuvîntului și, ca atare, și o singură acțiune (energeia). Pe de altă parte, tocmai distincția dintre proprietăți și dintre acțiuni îi permite lui Sever să afirme, în opoziție cu Iulian, că, înainte de înviere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
impresionantă pentru vremea sa; este unul din primii reprezentanți de seamă ai neocalcedonismului. Nu se știe aproape nimic despre viața lui, iar operele sale s-au pierdut aproape în întregime. Prin 510 a compus o scriere în trei cărți despre întrupare, în care apăra nu numai formula de la Calcedon, ci și teologia lui Chiril; a fost combătut de Vasile din Cilicia printr-o scriere în șaisprezece cărți pe care Fotie a citit-o (Biblioteca, cod. 107) și din care provin și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
partea a treia se critica un tratat precedent al lui Sever, Discursuri către Nefalie; urma, în fine, un florilegiu de texte patristice. Unele fragmente din această operă, în greacă, se găsesc și în florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți privitoare la întruparea Cuvîntului (Doctrina Patrum de incarnatione Verbi), sub numele de Eulogiu din Alexandria. Cercetări recente, mai cu seamă ale lui M. Richard, au confirmat că îi pot fi atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, precum și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar în urma unirii își păstrează fiecare proprietatea sa naturală. Cele Treizeci de capitole contra lui Sever sînt o apărare sintetică a doctrinei celor două naturi; scrierea a fost inserată integral în florilegiul din secolele VII-VIII intitulat învățătura Sfinților Părinți despre întruparea Logosului astfel încît este singura dintre operele lui Leonțiu care a beneficiat de o ediție critică atunci cînd F. Diekamp a editat florilegiul. Pentru celelalte scrieri, depindem încă de edițiile lui A. Mai din 1833 și 1844, reproduse de Migne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tocmai ca reunirea proprietăților Logosului în cadrul naturii divine: faptul că este născut (în timp ce Tatăl dă naștere, iar Duhul Sfînt purcede), faptul de a nu fi începutul purcederii Duhului Sfînt etc. Problema constă atunci în transferarea noțiunii de ipostas în planul întrupării (sau al „economiei”): în ce mod, în individul Cristos, e posibilă o natură umană, adică o reunire a proprietăților umane, fără ca al doilea ipostas, cel uman, să se adauge celui divin? Era vorba de justificarea în planul categoriilor gîndirii raționale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secțiuni de cîte o sută, gen ilustrat de Evagrie Ponticul în Capitolele gnostice (6 × 90, plus 60 = 600) și în Tratatul practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare) și așa mai departe. Cele o sută de capitole ale lui Diadoh sînt gîndite ca o introducere globală la viața duhovnicească; ele sînt precedate de zece definiții ale unor virtuți fundamentale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon, precum și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își păstrează credința în Sfînta Treime și în întrupare (cap. 42). Bibliografie. Ediții: H. Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1923, pp. 1-94. Trad. fr. A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris, 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, „alocuțiuni de salut” care încep cu „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începînd cu Buna-Vestire și pînă la fuga în Egipt și aducerea în Templu; în a doua parte se găsește un comentariu liric al acestor evenimente, completat cu laude aduse Fecioarei și lui Cristos. Imnul Akathistos, care, potrivit anumitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decît un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea rolului Fecioarei în această economie a mîntuirii ne pot face să ne gîndim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această sărbătoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
avem privilegiul unui contact direct cu opera de artă? Înseamnă oare că dacă nu nu mă aflu în fața lui Venus din Milo, pentru mine sculptura respectivă nu mai este operă? "A consta în", insistă Genette, nu e reductibil la o întrupare fizică. Dimpotrivă, opera de artă presupune putința ca observatorul să și-o reprezinte mental, fie ca amintire, după un contact fizic preliminar, fie și ca wishful thinking. Genette elaborează o estetică de sfîrșit de secol 20, lucidă și non-elitistă, chiar
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
și fluent ca un teoretician, el și-a construit o prezență publică pe care, dacă n-ar fi atît de uzată comparația, am putea-o asemăna cu buzduganul zmeului ce anunță, cu grabă, dar și cu un ceremonial specific, iminenta întrupare a celui rămas mai în urmă. După simpozioane și participări la expoziții colective, după activități civice și administrative, după ce, într-un cuvînt, și-a constituit un profil, el și-a organizat tîrziu prima sa expoziție. Și pentru că tot a amînat
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Isus, creștinismul duce la extrem acest proces de sacralizare a istoriei. Din punct de vedere creștin, planul mântuirii a fost împlinit, urmând ca întreaga omenire să devină conștientă de aceasta. Așa cum Isus reprezintă Binele absolut întrupat, opusul său, Anticrist, reprezintă întruparea răului absolut în istorie. Prin urmare, din acest moment, confruntarea dintre Bine și Rău se derulează la nivelul istoriei și al temporalității, omul fiind parte integrantă a acestora. Aceasta este, în opinia noastră, marea diferență dintre mitul diavolului și mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2,1‑12; Apoc. 13,1‑10; 18; Oracolele sibiline II, 167‑173); fie o forță pur satanică (Apoc. 11, 7). În sfârșit, în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
satanică (Apoc. 11, 7). În sfârșit, în ultima etapă, cele trei tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși cuceritoare, teoria lui Charles suferă de schematism excesiv. Charles organizează materialul apocaliptic în concordanță
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu; 3și fiece duh care nu‑l mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu; este duhul lui Anticrist, despre care ați auzit că vine, și acum chiar este în lume (6∀ℜ <¬< ƒ< ϑ⎝ 6Φ:∑ Schismaticii neagă, așadar, realitatea Întrupării. Am întâlnit deja, în 2Tes., expresia ƒ<ΞΔ(γ4∀ Β8ς<0Η, care se referă la „un duh” trimis de Dumnezeu ca „mângâiere” pentru cei necredincioși. În epistola lui Ioan, regăsim, amplu dezvoltată, aceeași temă (Β< Β<γ¬:∀ ™ :← ®:≅8≅(γ℘ ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor mincinoase, înscriindu‑se astfel pe linia falșilor profeți. Termenul „Anticrist” apare pentru prima dată, și acest lucru trebuie accentuat, pe fondul unor controverse cristologice. Schismaticii, stigmatizați ca atare de Ioan, nu recunoșteau: 1) caracterul mesianic al lui Isus; 2) întruparea; 3) calitatea lui Cristos de Fiu al Tatălui; 4) pe Tatăl. Locul de manifestare al anticriștilor (2,18) sau al Anticristului (4,3) este lumea, înțeleasă ca entitate metafizică radical opusă lui Dumnezeu Un scurt fragment din Epistola a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Actul II (caracterul mesianic): „Care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier”. Actul III (Învierea și Înălțarea): „Și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul său”. Distingem, așadar, trei momente cruciale ale existenței lui Isus: întruparea; anunțarea caracterului său mesianic; înălțarea la Tatăl. Nicăieri, în versetul citat, nu se face precizarea că pruncul va fi ridicat la Tatăl, imediat după naștere. Isus poate fi numit la fel de bine „fiul/copilul Mariei” sau, în cazul nostru, „fiul/copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cosmic/eshatologic (Satan, Beliar, Mastema) și Dumnezeu. Autorul introduce anumite etape în victoria lui Dumnezeu. În acest fel, justifică mai întâi persecutarea creștinilor (pentru o perioadă limitată) și apoi importanța parusiei. El reia în egală măsură tradiția potrivit căreia, prin întruparea lui Cristos, diavolul a fost alungat din cer. Capitolul 13 Capitolele 12 și 13 sunt unitare. În 12,12 se spunea deja: „Vai vouă pământule și mare, căci diavolul a coborât la voi, având mânie mare, căci știe că timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Duhul Sfânt. El coboară în lume, schimbându‑și înfățișarea (împrumută, rând pe rând, forma îngerilor, a demonilor care ocupă firmamentul, iar pe pământ ia chip de om) în funcție de locurile pe care le străbate, spre a nu fi recunoscut și proslăvit. Întruparea Mântuitorului constituie punctul de maxim interes teologic. Ea este caracterizată de o discreție absolută, este lipsită de prezența vreunui martor; fecioara nu naște trupește, ci într‑o vedenie înfricoșătoare. În acest fel, profeții sirieni își revendică indirect privilegiul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interes teologic. Ea este caracterizată de o discreție absolută, este lipsită de prezența vreunui martor; fecioara nu naște trupește, ci într‑o vedenie înfricoșătoare. În acest fel, profeții sirieni își revendică indirect privilegiul de a fi asistat la însăși taina întrupării. O atare poziție, pregnostică, prin care este anulată istoricitatea și corporalitatea întrupării, ar fi dus la o „privatizare” extrem de primejdioasă a mesajului creștin. Episcopii, a căror autoritate începe să se facă simțită în epocă din ce în ce mai mult, au denunțat cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prezența vreunui martor; fecioara nu naște trupește, ci într‑o vedenie înfricoșătoare. În acest fel, profeții sirieni își revendică indirect privilegiul de a fi asistat la însăși taina întrupării. O atare poziție, pregnostică, prin care este anulată istoricitatea și corporalitatea întrupării, ar fi dus la o „privatizare” extrem de primejdioasă a mesajului creștin. Episcopii, a căror autoritate începe să se facă simțită în epocă din ce în ce mai mult, au denunțat cu siguranță caracterul neconform cu doctrina creștină al acestei teologii. Cristologia docetistă face obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]