2,651 matches
-
văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor. - Aș vrea înainte de toate să pun acestor iluștri învățați o întrebare. Ce tratament ați folosit până acum? S-au uitat la el disprețuitori și fără să-i răspundă. - Dar-ar boala-n voi, omul ăsta v-a-ntrebat ceva! s-a răstit la ei împăratul. Au devenit subit serioși, și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tăiat părul și i s-au încredințat armele, un nor care avea forma exactă a literei ebraice Kaf s-a oprit deasupra lui. Mi-am dat seama că nu înțelegea și am stăruit: - Litera Kaf, semănând cu C, simbolizează pentru învățații acelei nații regatul și regalitatea. Ea a tras concluzia: - Înseamnă că norul stătea chiar unde trebuia să stea. Să nu spui nimic despre discuția noastră, nici lui și nici altcuiva. Am cuvântul tău? I-am făgăduit: - Îl ai, regina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător, Până când, într-o zi, Fu rândul lui Nică, Pe Bălan a se sui, Dar el murea de frică. Ușa încetișor scârțâi, Sosi un elev de-afară; Nică spre ușă o zbughi Și spre casă parcă zboară. În spatele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vine în mintea noastră ca un oaspete nedorit, nechemat. Fericiți sau nu, depindem de timp, nimeni nu trăiește în afara lui. Timpul curge prin venele noastre, prin sânge. Latinul Horațiu a spus ,,Carpe diem!” Se putea un sfat mai bun? Dacă învățatul ne îndemna atunci să ne bucurăm de prezent, acum, în vâltoarea tulbure a vieții n-ar fi bine să facem la fel? De ce? Prezentul ține doar cât întindem mâinile spre îmbrățișare, ce va fi după, nu știm. Viața noastră este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Big Ben-ul Londrei. El măsoară fericirea, liniștea, disperarea, dar în emoții, nu în secunde. Ceasul inimii, aidoma ceasului-ceas are toate timpurile învățate la școală: trecut, prezent și viitor. Dintre toate, ar trebui să înfrumusețăm melodiile prezentului, după cum ne îndeamnă învățatul. Eu vreau să înfrumusețez clipa, dar nu pot uita ,,fostul”. Nu-l pot uita, fiindcă acolo am rădăcinile, de acolo moștenesc ochii albaștri, de la bunica. Din trecut îmi vin părinții, mai înainte de toate, apoi casa, orașul, țara. Ce suntem fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată în Deltă, de la lipoveni, dar toată gașca lui Lupu o și luase între timp la fugă, Marius, Zolika, Puștiu, fugeau cât îi țineau picioarele, Csákány a lăsat barosul jos, lângă țeavă, spunându-mi că nu-nțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Chiar acum avea de semnat un nou contract de cinci milioane de dolari. De asemenea câștiga sume mari din turneele de lecturi. La urma urmelor era un cărturar. Nimeni n‑ar fi negat acest lucru. Trebuie să fii un mare Învățat pentru a capta modernismul În toată complexitatea lui și a‑i putea evalua costul uman. În ocaziile mondene, se arăta extravagant, dar la catedră Îți puteai da seama cât de Întemeiate erau argumentele lui. Tot ce‑ți expunea el ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că ei nu-i mergea televizorul, cică. Doamne Maica Domnului, că proaste v-o mai făcut mumă-ta! Dar să știți că s-o-nvățat minte. Și copilașu o crescut, aflați că merge într-a doua. Îl mai aduce mă-sa p-aci când vine la vecina, tot aia cu televizorul, că au rămas prietene. Că pă ea o luat-o pân’ la urmă ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
războiul rece, care mi-a fript tinerețile, tot o mai țineți cu atenția la cum zicea Moscova, chiar de-i mai dați șuturi la Patriarhul lor, tot cu ochii acolo stați. Ce mai...“ Dădu plictisit din mână. „Nu v-a-nvățat nimic Papa, de s-a ostenit să vină până aici. Sunteți și voi ca beleaua aia de Țongu, care se laudă peste tot că i-a pus Papa mâna-n cap? Ei, și? L-a deșteptat? Nu-l vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atâtea minți strălucite n-au înțeles?!... - Alungă trufia din tine, omule,... alungă!...îi șopti gândul. Nu-ți amintești de cuvântul Mântuitorului... ”Mulțumescu-ți Ție Părinte, Doamne al Cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei învățați, și le-ai arătat copiilor... Deodată, o împăcare lăuntrică îl învălui cu totul... Parcă l-au împăcat cu sine însuși. O liniște sufletească neașteptată, minunată îi umplu sufletul. - Am să dorm!... își zise el calm. Un câine de afară din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nimeni în afară de El, n-a avut darul Dumnezeirii de a se putea, pân’ întratât substitui în sufletul omenirii, încât să cunoască atât de adânc gândurile și suferințele lumești. El și numai El e acela care-i mai mare decât toți învățații lumii. Leacul cel mai mare pe care l-a avut pentru toate nefericirile lumești și trupești ale omenirii a fost iubirea. Iubirea a fot dragi credincioși... Din ea ne-a izvorât mila și iertarea pentru întreaga lume. El a iubit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai ușor decât În urmă cu zece ani, parcă mai desprins de toate și mai pregătit să se arunce În aventura lui finală. Am Înțeles că eram la sfârșitul unui ciclu și că nu mai era timp : ceea ce era de Învățat fusese relevat, ceea ce trebuise să se trezească se trezise ireversibil, un fel de durere adâncă, ce În mod paradoxal mă aducea la viață, trecusem prin foc, acum tot ce rămânea de făcut era să concentrez picătura aceea de nemurire, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai ușor decât în urmă cu zece ani, parcă mai desprins de toate și mai pregătit să se arunce în aventura lui finală. Am înțeles că eram la sfârșitul unui ciclu și că nu mai era timp : ceea ce era de învățat fusese relevat, ceea ce trebuise să se trezească se trezise ireversibil, un fel de durere adâncă, ce în mod paradoxal mă aducea la viață, trecusem prin foc, acum tot ce rămânea de făcut era să concentrez picătura aceea de nemurire, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e și o parte bună că vom avea ocazia să ne convingem de trăinicia sentimentelor noastre și, În plus, voi trăi și alte experiențe de viață din care voi avea ceva de Învățat. Din aproape orice avem cîte ceva de Învățat... dar să știi că oriunde ai fi, În orice colț al pămîntului, cam tot ce ți se va Întîmpla, va fi mai mult sau mai puțin «opera» ta; prin ceea ce gîndești, prin ceea ce faci, atragi sau respingi; vei atrage sau
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Poate Antonia, Rusoaica, așa cum i se mai spunea, adusese vorba despre obîrșia nobilă a neamului, fie și Îndepărtată, numai pentru a-și mai struni, cît de cît, nepotul; Thomas fusese impresionat mai mult de faptul că strămoșul amintit fusese un Învățat. Un altul, neamț, fusese general, dar nu participase la nici un război, lucrase În administrație; un amestec de neamuri ducea cu el Thomas; cel nordic era predominant. După cursuri, cînd Thomas pornea, puțin obosit și gînditor spre casă, vreun părinte, văzîndu-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ceremonios, doamnele au glumit, fără îndoială, sau e la mijloc o eroare. Eu nu sunt doctor și n-am venit să vă consult. De altfel, sănătatea dumneavoastră mi-este cunoscută, vorbește toată lumea. Am venit atras de reputația dumneavoastră de... de învățat... de... Simion se opri din mers și sorbi vorbele lui Weissmann, privindu-l, deși la drept vorbind pupilele, în neputință de a se concentra, erau risipite în gol. Cuvântul "profesor", respectul studentului îl măguleau. Însă Weissmann folosise titulatura la întîmplare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimic? - Mă privește! - Nu te privește! - Ba mă privește, că sunt soră! - Și dacă ești soră, ai vreun drept să mă epi... să mă epitropisești? - Am dreptul să te împiedic, dacă nu mai ești în toate mințile și faci prostii, învățat cine știe de cine. Moș Costache simți că se sugrumă. - Eu prost? Eu nu sunt în toate mințile? N-am eu voie săfac ce vreau în casa mea, cu lucrușoarele mele, nu pot eu să vând ce vreau și cui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să descânte de îngropătură, cu pielea de la o broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de înscris, se înscrisese nu la una, ci la două și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit, din trestii, îți răsărea. Obligat pe piept îți pica. Mulți s-ar fi întrebat de ce umanitatea își pierdea timpul, neîndeletnicindu-se cu învățatul, de dimineața până seara, a literaturii române. Sub comanda doamnei Nicolici. Aproape toți tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a crescut. Vai de sufletu ei, pă unde-o putrezi acu... Vrenică 149 femeie, ce să zic! Spăla-n cartiere pe la pricopsiți. Ca pe-un trandafir m-a ținut. Eram curat, mâncat, călcat, până s-a-nhăitat cu Florea. El m-a-nvățat: "Ce stai și te uiți la mă-ta cum se canonește?" "Da ce să fac, nenică?" " Pune și tu laba, mai șparlește ceva, c-ai s-ajungi mare și n-ai să știi nici o meserie și-o să fie vai de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Drumul se scurta pe la ulucile Dudeștiului. Trecură pe sub felinare și cotiră de-a dreptul prin câmp. Bătrânul vorbea îndîrjit: - Avem meserie frumoasă, ascultă-mă pe mine. Dar tot o să te lemetești și tu de ea. Cine crezi că i-a-nvățat p-ăștia să fure, pe Florea al tău, pe Bozoncea, pe Oacă, pe Sandu-Labă-mică, pe Nicu-Piele? Eu! întreabă-i! Că nu-s morți. Ochii lui stinși se însuflețiră. Întinse o mână albă și subțire: Cât a cărat asta! Pe câți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asemenea junele maimuțe cu monoclu mirosînd femelele. Și astfel trec multe bucăți de vreme, crezi ori nu crezi ceea cu ce ți se argumentează escelența acestei lumi, și mori apoi, fără ca cineva să mai întrebe după acea muscă care, ca învățat, a produs maculatură științifică, ori, după împrejurări, a predicat, a agitat republican ș. a. m. d. Și poate că din când în când ți-vin momente de luciditate în care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aparență de profundă înțelepciune mizeria esistenței, pentru a înșela în școală și în {EminescuOpVII 123} biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldații gloria, pentru principii strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem siliți a face. Viața internă a istoriei e instinctivă; viața esterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste veștminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțămită naturei, m-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]