1,729 matches
-
sau exoplozive, arme, aparatură electronică, bijuterii de aur sau de argint, pietre prețioase etc. OCTAVIAN NICA Investiție finalizată l Coridorul pan-european IV Mai mult de o treime din rețeaua feroviară a țării noastre este electrificată, majoritatea echipamentelor, însă, sunt învechite (din anii 1970), iar funcționarea acestora implică mari costuri de întreținere. În vederea alinierii sistemului de transport feroviar la standarde europene, recent, a fost semnat Acordul de împrumut cu B.E.R.D. în valoare de 22,5 milioane de euro, fonduri care, împreună cu
Agenda2005-52-05-general4 () [Corola-journal/Journalistic/284541_a_285870]
-
ediția a II-a, 2003), paranghelia este "petrecere zgomotoasă; orgie"; definiția, evident exagerată în partea a doua ("orgie"), este reluată și de G. Volceanov (Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, 2006), care îi adaugă indicația neinspirată "învechit". De fapt, termenul are o aplicare preferențială pentru situația de "chef mare", dar se poate folosi pentru orice fel de petrecere: " Am auzit-o pe la vreo paranghelie" (fanclub.ro); "ca să vedeți cît de hotărîtă sunt să țin cura, azi sunt
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
de-a dreptul necunoscuți în epoca lor, care anunță schimbări radicale, viziuni ce revoluționează artele. Dovadă a împrejurării că noutatea care contează poate veni pe neștiute, destrămînd texturile mărunte ale modei sezoniere. În același timp, orientări, idei, stiluri care par învechite, ieșite din uz, pot reintra în circuit într-un mod tot atît de surprinzător. Cred că nimic pe tărîmul artei n-ar putea fi declarat definitiv închis, defunct. Acesta e, după toate probabilitățile, și cazul tradiționalismului nostru interbelic, al cărui
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Pagină realizată de Marius horescu Cererea pieței muncii își găsește rareori corespondent în oferta absolvenților Domeniile învechite, cosmetizate sunt preferate meseriilor căutate dar pentru care școala nu te pregătește În mod normal, între piața muncii și sistemul educațional ar trebui să existe o relație de dependență, facultățile pregătind specialiști pentru meserii care au căutare și care să
Agenda2005-28-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283930_a_285259]
-
care, în adolescență, cu siguranță, au atentat la cărțile din librării și biblioteci), ale căror produse au ajuns să se fure. E cunoscut cazul volumului "De ce iubim femeile", de Mircea Cărtărescu - piratat într-o tipografie. Aceasta e deja o metodă învechită, bună, poate, la nivelul anului 2004. Astăzi, în 2008, odată cu proliferarea computerelor și a scannerelor, cărțile sunt copiate pe discuri și circulă în cantități imense. Recomandând unor studenți eseul recent al lui H.-R. Patapievici, m-au întâmpinat cu un
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
o jurubiță mai mare sau mai mică, de texte alese din operele criticilor contemporani cu scriitorul al cărui nume este înscris pe coperta cărții. Uneori aceste pagini de critică sunt fie prea multe, fie și nepotrivite textelor din antologie, fie "învechite". Alteori lipsesc din mănunchiurile lor opiniile propriu-zis critice, nu numai ale criticilor, precum și opiniile critice actuale, contemporane cititorilor. Mă voi opri mai mult asupra lor cu prilejul unui alt articol. Asupra lor și asupra gloselor documentare și lexicale. Deocamdată, în
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
disprețuia muzeul, pentru că arta, când intră în lăcașul de conservare nu iese ci dimpotrivă poate pătrunde în conștiința publicului. Din păcate, adeseori astăzi, dintr-o interpretare grăbită, superficială sau tendențioasă, epitetul "muzeal" este conotat negativ, fiind echivalat cu "prăfuit", "demodat", "învechit". Ori dimpotrivă, în mod evident, muzeul este cel care expune conștiinței publice un obiect al memoriei, ceva care, din diferite motive merită să fie reținut și transmis generațiilor viitoare. A disprețui muzeul înseamnă a disprețui moștenirea artei, a civilizației în
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
Shakespeare, ce se pune mai des, care sînt modele, curentele, ce se caută, ce se găsește face parte din aerul teatrului. O problemă, mare, semnificativă a fost, însă, în zona traducerilor. S-au folosit pentru supratitrări sau pentru cască traducerile învechite ca limbaj, din colecția opere complete, traduceri care, de prea multe ori, nu aveau nici o legătură cu ce se spunea pe scenă. Cu tăieturile folosite de regizori, cu propriile lor traduceri, pe care le intuiam sau le înțelegeam. S-a
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
origine latină ascund surprize pentru cititor: e spectaculos felul în care din lat. volvere „a rostogoli, a învîrti” provin, pe diverse căi, directe sau indirecte, prin transformări fonetice și prin derivare, cuvinte ca a holba, volbură, vîlvoare, a bulbuca, participiile învechite învolt și desvolt - și, pornind de la ele, chiar formația cultă a dezvolta.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza limbii recomandate în dialoguri, cu prea multe elemente (regionale, învechite sau franțuzisme) deosebite de norma exprimării literare" (Istoria lingvisticii românești, 1978, p. 64) - se poate converti azi în laudă pentru valoarea sa documentară. Se mai pot descărca integral Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, țerei Muntenesci și a Moldovei
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
autorului pentru o eventuală publicare viitoare. La solicitarea mea, pentru a elucida problema aparițiilor editoriale reale și a risipi îndoielile în privința aparițiilor inventate, ce au devenit farse de istorie literară, VVM mi-a trimis următoarea listă, dactilografiată pe o filă învechită: PROZ|: 1. Cocktail, ediție 1933, epuizată prin tiraj confidențial; Cocktail, ediție 1942, epuizată prin confiscare; 2. Eu și victor valeriu martinescu, ediție dactilografiată 1945, epuizată prin subtilizare; 3. Cartea duioșiilor, ediție manuscris, epuizată prin subtilizare; 4. Psihochimie, ediție dactilografiată 1946
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
avantajele producției bio se expun unor riscuri, care trebuie controlate de autoritățile de reglementare, la fel cum se întâmplă cu orice tip de cultură agricolă. Cazul contaminărilor din Germania arată că aceste autorități nu își fac treaba. Producătorii de tehnologii învechite, care se opun noilor soluții în agricultură, au găsit în extremiștii așa zis ecologiști o portavoce și au manipulat opinia publică, inducând teama față de un risc inexistent, în vreme ce ei profită și își vând marfa. Atragem atenția cetățenilor europeni că sunt
După valul de îmbălnăviri cu E.coli din Europa, agricultorii români atrag atenţia asupra manipulărilor practicate de ecologiştii anti OMG () [Corola-journal/Journalistic/26112_a_27437]
-
situație cu totul specială: e singurul substantiv care, fără a permite o utilizare de sine stătătoare și fără a-și fi păstrat un sens autonom, face parte din extrem de multe expresii și locuțiuni, dintre care unele sînt populare sau ușor învechite, dar multe sînt uzuale și chiar foarte frecvente: a-și da seama (de ceva), a da seamă de..., a ține seama de..., a băga de seamă (ceva), a băga în seamă (ceva sau pe cineva), a lua în seamă, a
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
anumit cont, fie trebuia să trimită suma în credit pe numărul de telefon după care a fost sunată. Metoda însă s-a învechit și a fost înlocuită cu una care pare scoasă dintr-un scenariu american scris prost. Totuși, metoda învechită a arătat că sunt mulți care pot fi păcăliți, mai ales acum când escrocii apelează la sentimentele și emoțiile oamenilor. Escrocii apelează, la întâmplare, numere din rețeaua fixă de telefonie, până când cineva le pică în plasă. Se dau drept fiii
Escrocherie la telefon: "Plătește, dacă vrei ca fiul tău să nu înfunde pușcăria!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80282_a_81607]
-
o construcție foarte rară în limba actuală, în care adjectivul e urmat de un verb (destoinic să facă, destoinic a face). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul I, partea a 4-a, Litera D, 2006) sensul „demn, vrednic” apare ca învechit; nu la fel sunt considerate sensurile „priceput”, „apt, capabil”, „competent” etc. Exemplele din limba mai veche ilustrează diferite posibilități de combinare dispărute între timp: „construirea, în beciuri, a unui calorifer destoinic de a încălzi sala” (Alecsandri); „chezășie destoinică”, „dovezi destoinice
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
veche, cât și prin influență rusă. În fine, există texte a căror sursă nu e clară și care ar putea fi pur și simplu traduceri rizibile, imposibile semantic în româna standard și în care contextul modern contrastează comic cu conotațiile învechite ale lui destoinic: „Casino Barcelona - cel mai destoinic joc în cazinou!” (casino-barcelona.net/ro); „Locuri de muncă destoinice europene” (labor-capital.org).
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine turcă îndepărtată, care au fost de fapt preluate din româna standard ori din variantele ei învechite, populare sau regionale, și asimilate argoului prin schimbare de sens. Pot însă exista și cuvinte preluate de argou direct din turcă, în perioade de bilingvism, de intense legături și schimburi balcanice. Doar în cazul din urmă se poate vorbi, în
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
în ceea ce preia din surse „oficiale”, de specialitate (manuale, articole de cultivarea limbii); poate însă trece la un ton personal (în registru colocvial), atunci cînd descrie căutarea unor căi de scăpare onorabile, între norma rigidă simțită ca prea aulică sau învechită și uzul descalificant: „Mie mi se par ușor forțate chiar și formele verbale ale lui «a conchide», de-aia încerc să le evit și pe-alea folosind perifraze” (id.). Evident, discursul corectitudinii provoacă în forumuri și reacții polemice, cu argumente
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
unor profesioniști și au chiar o anume frumusețe literară. Ceea ce ne umple o dată în plus de uimire. Iată cîteva exemple. În 1851, romanul Moby Dick este respins de un editor englez, sub cuvînt că e “prea lung” și “cu stil învechit”. În 1856, lui Flaubert i se refuză Madame Bovary: “Domnule, ați îngropat romanul într-o grămadă de amănunte care sînt bine conturate, dar total inutile”. În 1862, Emily Dickinson află că în poeziile ei “toate rimele sînt greșite”. Nabokov este
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
ar vrea să ajungă până la Arad, dar n-are autostrăzi, ca orice om căruia i se cere șpagă la fiecare intersecție, ca orice om care intră în fibrilații la gândul că fetița lui va merge la școală într-un sistem învechit, necompetitiv și cu profesori blazați și prost plătiți. Te rog mă iartă, Românie, că te-njur din când în când! Măcar eu sunt sincer cu tine!", a fost o parte din mesajul postat de Dan Cruceru pe blogul personal.
Soțul Cristinei Pocora: "Te rog mă iartă că te-njur!” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/24608_a_25933]
-
are nevoie de atenție și iubire. - Așteaptă să fie satisfăcută. Contează foarte mult să depui și tu puțin efort pentru a te bucură de o partidă pe cinste. Nu îl lasă pe el să facă treabă, poziția misionarului este deja învechita. - Nu comunica. Există femei care nu își exteriorizează trăirile și sentimentele și scot nici măcar un sunet în pat. Lasa-te purtată de plăcere, nu-ți fie teamă să te manifești. - Se preface că nu se simte bine. În momentul în
Greşeli majore pe care le fac femeile în pat () [Corola-journal/Journalistic/69003_a_70328]
-
la ea criticii generației 2000. Tradiția cu pricina a fost pusă de mai multe ori în dificultate. În anii 1930, ea a trebuit să se impună (ca atare!) în bătălia cu puternica generație Iorga-Ibrăileanu, purtătoarea de cuvânt a unei înțelegeri învechite a literaturii, al cărei mesaj era, în ochii lor, preponderent social și chiar antiestetic. Două decenii mai târziu, a fost rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
-a: "La 1 pl. și 2 pl. normele limbii actuale admit atât formele cu desinențele -răm, -răți, cât și pe cele cu desinențele -m, -ți (fără -ră), dar dau preferință celor dintîi, față de care formele fără -ră- sunt simțite ca învechite. La 3 pl. limba literară actuală a reținut însă exclusiv forma cu -ră" (M. Avram, Gramatica pentru toți, ed. a II-a, 1997, p. 230). În continuarea paragrafului, autoarea explica această diferență prin nevoia de a evita omonimii, dar mai
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
atîta ostentație încît îi rămîne foarte puțin loc pentru propriile fantasme." (p. 116) În plus, orice operă este creată într-un anumit ceas istoric, ceea ce înseamnă că, în funcție de tiparul epocii în care are loc lectura, opera poate fi percepută ca învechită sau, dimpotrivă, ca actuală. E senzația aceea stînjenitoare pe care o avem cînd, citind un text, simțim că el e datat și că, astăzi, nimeni nu l-ar mai scrie într-o manieră asemănătoare. Dependența operei de spiritul epocii e
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
poante, de rîsul celorlalți. Nu mi-au plăcut toate spectacolele pe care le-am văzut la Masca. Am avut obiecții poate la anumite puneri în scenă, la anumite limite ale actorilor, mult prea vizibile, la unele excese de dragul unor șabloane învechite, cred, sau, poate, din dorința de a face prea mult. Discuția este cu mult mai profundă de atît. Genul care a impus în peisaj Teatrul Masca este, totuși, unul singular, așa cum îl fac artiștii de acolo. Teatrul de stradă, musicalul
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]