1,856 matches
-
din „grădele” (împletitură de nuiele, pe un schelet din pari, îmbrăcați în spoială de argilă, cu amestec de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale solide pe un postament din piatră. Învelitoarea de șiță a fost reînnoită în anul 2002. Potrivit tradiției, începuturile edificiului coboară până la anul 1790, datare confirmată de inscripția clopotului mic, turnat „întru pomenirea lui Pascu Filimon din Vulcez, 1797”. Din pictura murală originară, executată în tehnica „frescă” la
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
un pridvor închis pe latura de sud-vest a bisericii. Lăcașul de cult a fost tencuit în interior în 1947. La reparațiile din 1958 s-a consolidat peretele nordic, s-a refăcut bolta naosului și s-a înlocuit acoperișul cu o învelitoare din draniță. În secolul al XX-lea, pereții exteriori ai bisericii au fost tencuiți și văruiți în culoarea albă. În curtea bisericii se intră pe sub un turn clopotniță din lemn construit în anul 1927 cu cheltuiala lui Vasile și Maria
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
a faptului că lutul cădea, se formaseră găuri, iar lemnul construcției este pe alocuri putrezit. Pridvorul a fost refăcut din scândură, fără turnul aflat deasupra sa, pereții exteriori au fost curățați de tencuială, iar acoperișul a fost refăcut cu o învelitoare din tablă zincată. Biserica de lemn din Popești dispune de 12 cărți de cult tipărite pâna la 1899, cum sunt Evanghelia din 1746 tipărită în timpul celei de a patra domnii în Muntenia a lui Constantin N. Mavrocordat (1744-1748), cu binecuvântarea
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
Toader din Vișeul de Mijloc Dumnezeu să-l pomenească.”" Momentul execuției picturii lipsește dar poate fi aproximat la începutul secolului 19. O pictare de asemenea amploare presupune și importante lucrări de reparații. Din timp în timp acoperișul a necesitat refacerea învelitorii. La o asemenea acțiune, între anii 1894-1911, se referă probabil și Tit Bud, care notează că Iosif Fucec Rakoczi era "„un preot zelos, care a adus în ordine bisericile.”" De dimensiuni mai reduse nava prezintă o formă dreptunghiulară iar absida
Biserica de lemn din Cornești, Maramureș () [Corola-website/Science/316472_a_317801]
-
aici apare la peretele de sud o mică nișă, către extremitatea estică a naosului, cu rolul de a mări spațiul destinat veșmântarului. Peste pronaos se ridică un turn de lemn solid, de formă prismatică, cu un acoperiș conic din tablă. Învelitoarea inițială de șindrilă, a fost schimbată, în timpul unei reparații făcute în 1945, cu țiglă profilată.
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
în aur și azur. După ele sunt picturi în alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiți pe cap, cu turbane și cealamale albe, cu caftane lungi și verzi, târându-se spre iad, cu mânicile lor largi și lungi, cu învelitoarele lor de lână galbenă. În mijlocul interior al cupolei sau în baldachin e o mare strană, unde e tronul Domnului. Afară, în pridvor, e un mare clopot”". În cursul secolelor XVII-XVIII, biserica din Vaslui a avut mult de suferit. La marele
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
de jur-împrejur ca un brâu). Între brâul de ocnițe și cornișă se află două șiruri de discuri smălțuite de diferite culori și cu ornamente in relief (discul solar, stema Moldovei, animale fantastice ș.a.). Acoperișul este simplu, în doua ape, având învelitoare din țiglă roșie. Anterior, aceasta era din șiță. Printre trăsăturile care o deosebesc de alte construcții ecleziastice ștefaniene sunt de remarcat următoarele: În lăcașul de cult se intră prin două uși: una situată pe latura vestică și alta prin care
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
în aur și azur. După ele sunt picturi în alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiți pe cap, cu turbane și cealamale albe, cu caftane lungi și verzi, târându-se spre iad, cu mânicile lor largi și lungi, cu învelitoarele lor de lână galbenă.”". Tot Paul de Alep menționează și pictura murală interioară, fiind impresionat îndeosebi de Iisus Pantocrator din cupola naosului. Biserica a fost reparată între anii 1889-1890 și pictată în frescă în 1894 de către George Ioanid, elev al
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
si de vest. Dintre renovările la care a fost supus în timp lăcașul, se cunosc doar cele din anii 1929 (consolidarea bârnelor), 1975 (înlocuirea „cerimii” și turnarea unei fundații exterioare), 1992 (tencuirea interioară și exterioară a pereților) și 2001-2002 (schimbarea învelitorii din plăci de azbest cu cea actuală, de tablă). Biserica, împodobită iconografic în 1996 și apoi de Emil Goțiu din Ilia, a fost târnosită la 22 septembrie 1929 și apoi resfințită la 14 iulie 2002. Edificiul actual ,menționat de conscripțiile
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
streașină: una îngustă, cu pantă joasă, acoperind naosul și pronaosul, și o alta, cu 0.60 metri mai jos, mai largă, acoperind altarul și absidele laterale și asigurând protecția perimetrală a întregului edificiu. Acoperișul turnului clopotniță este detașat de restul învelitorii. Deasupra altarului a fost construită o turlă falsă care nu depășește nivelul acoperișului central. Ferestrele absidelor și cea a altarului sunt ornamentate cu elemente decorative (care amintesc de ancadramentele ferestrelor monumentelor de zid) realizate prin profilarea ancadramentului după un contur
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la două fețe îmbinate la colțuri (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți și văruiți în jurul ancadramentelor (uși și ferestre). Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și un hogeag pe tabla din spate. Pardoseala este din lut stabilizat. În fața casei se află o prispă. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în profil dreptunghiular, încheiate la colțuri în căței (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți și văruiți în jurul ferestrelor, în rest fiind spoiți cu un strat subțire de humă de culoare gri. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două fumărițe (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din față. Pardoseala este din dușumele din scândură. Pereții interiori sunt din zidărie cu liant mortar
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
2001. Construcția are două încăperi. Atelierul de olărit este construit din bârne de brad cioplite în 4 muchii, îmbinate „în amnari” (tehnică de construcție) și întărite cu „șpraițuri”. Pereții sunt lutuiți și văruiți. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță în rânduri suprapuse și două fumărițe (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din față. Temelia construcției este din piatră de râu așezată în rânduri suprapuse. Pardoseala este din lut bătătorit uns cu balegă. În interior
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
construcției este zidită din bolovani de râu legat cu liant din mortar, având o fundație din beton ciclopian turnat în cofraj. Pardoseala este din lut stabilizat + strat filtrant de balast în ambele încăperi. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță în rânduri suprapuse și șarpantă în îmbinări chertate. Fumul este evacuat printr-un coș de cărămidă. Instalația de măcinat are în exterior, fixată de grindei, o roată verticală cu cupe, acționată cu energie hidraulică. Apa este dirijată printr-
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
și văruiți în jurul ancadramentelor (uși și ferestre). Casa de la Cacica are ca element decorativ motivul antropomorf („capul de om”) la stâlpii de la portița gangului și motivul zoomorf („capul de cal”) la capetele căpriorilor. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două fumărițe pe partea din față. Pardoseala este din lut stabilizat. În fața casei a fost construit un cerdac. În casă se intră printr-o tindă de unde se
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
spate și cu prispă de lut pe două laturi. Locuința este construită din cununi de bârne de brad îmbinate în „coadă de rândunică” (tehnică de construcție). Pereții sunt lutuiți pe șipci și văruiți. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. Oloinița este o construcție tradițională, folosită de țărani pentru obținerea „oloiului”, denumirea arhaică pentru uleiul nerafinat. Oloinița reconstituită în incinta Muzeului
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
tradițională, folosită de țărani pentru obținerea „oloiului”, denumirea arhaică pentru uleiul nerafinat. Oloinița reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean provine din satul Volovăț, zona etnografică Rădăuți. Este o construcție monocelulară, cu pereții din bârne și acoperișul în două ape, cu învelitoare din draniță. În interior se găsește un atelier tradițional de obținere a oloiului din semințe de dovleac, nucă, in, floarea soarelui sau cânepă. Instalația conține cinci părți principale: oloinița propriu-zisă cu teasc, doi berbeci pentru izbirea penelor, doi chilugi, râșnița
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de locuință, cu două camere și plecătoare pe o latură. Locuința este construită din cununi de bârne de brad îmbinate în tehnica „amnari” (tehnică de construcție). Pereții sunt lutuiți pe șipci și văruiți. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. La capetele căpriorilor ce susțin acoperișul din draniță este reprezentat un motiv zoomorf („capul de cal”). În plecătoarea casei a fost
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
șipci și văruiți în jurul ancadramentelor. Temelia este din zidărie de piatră de râu cu liant de mortar, iar fundația este din beton și din zidărie de piatră. Pardoseala construcției este din lut stabilizat. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. Hâjul este o construcție anexă monocelulară datând din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. El este confecționat din cununi orizontale
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
orizontale de bârne de brad cioplite în 4 muchii. Temelia este din zidărie de piatră de râu, iar fundația este din beton și din zidărie de piatră. Pardoseala construcției este din pământ, iar acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea. Pe lângă casa de locuit și hâj, în interiorul gospodăriei se află și un grajd pentru animale compartimentat cu spații pentru vite, oi, cai și păsări. Grajdul este acoperit cu
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea. Pe lângă casa de locuit și hâj, în interiorul gospodăriei se află și un grajd pentru animale compartimentat cu spații pentru vite, oi, cai și păsări. Grajdul este acoperit cu învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat un celar din localitatea Moldovița, zona etnografică Câmpulung Moldovenesc. Celarul este o anexă gospodărească folosită pentru depozitarea alimentelor și a uneltelor de lucru, fiind cunoscut în zona
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în cerdac. Temelia construcției este zidită din bolovani masivi de piatră de râu, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu prinsă cu liant de mortar. Acoperișul este construit în patru ape, cu pante repezi, având învelitoare din draniță de brad, bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea. Pardoseala este din dușumele din scândură. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Ostra, zona etnografică Humor, care datează
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Locuința este construită din cununi de bârne de brad despicate, îmbinate la colțuri în cheutori rotunde (tehnică de construcție), fiind specifică zonei de munte. Pereții sunt tencuiți și văruiți de mai multe ori. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și îmbinate în cheotori rotunde și o lucarnă pe tabla din față. Acoperișul este înalt, realizând un raport de 2/3 din înălțimea casei. Pardoseala este din pământ
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad rotunde îmbinate în sistem cheutoare. Pereții sunt tencuiți și văruiți de mai multe ori. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și o lucarnă pe tabla din față. Acoperișul este înalt, realizând un raport de 2/3 din înălțimea casei. Pardoseala este din pământ. Locuința are o suprafață mică
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din piatră de râu. Locuința este construită din cununi orizontale de bârne de brad rotunde, îmbinate la colțuri în „cheutori” (tehnică de construcție). Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și încheiate la colțuri și două lucarne pe tabla din față. Pereții sunt lutuiți pe pureci și văruiți. Acoperișul este înalt, având pante abrupte pentru scurgerea apei de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]