3,096 matches
-
lui Chiril din Alexandria și de aceea ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întâmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sunt judecători, nu pot face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cariera sa militară pentru care a fost răsplătit pe măsură cu titlurile de vir spectabilis și de comes sacri consistorii (membru al consiliului imperial); a fost poetul care i-a închinat versuri lui Aetius, ultimul mare conducător de oști roman, învingătorul lui Attila; i-a fost ridicată o statuie în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apolinarie. Despre activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri și într-o manieră fragmentară. A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împărțit în tabere aproximativ egale, iar rezultatul confruntării politice a fost un soi de meci nul care a condus politica românească într-un blocaj instituțional. Până la alegerile din 2004, în ciuda mecanismelor electorale, politica românească funcționa după principiul fundamental conform căruia învingătorul lua totul. Rezulta o nouă configurație a conducerii politice, administrative, economice și chiar sociale care, la un loc, alcătuia una dintre elitele alternative ale societății. Pe perioada în care această elită deținea puterea, fosta elită guvernantă se retrăgea în cuasi-anonimat
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
din ansamblul primului ciclu universitar (Grundlagestudium). Conferențiari și profesori Printre primii conferențiari, existau o seama de ofițeri ai armatei sovietice de ocupație. Unii se simțeau În largul lor În fața publicului; aveau o siguranță de sine ce provenea din calitatea de Învingători ai nazismului, dar și dintr-o stima fără complexe față de cultură germană, În contrast cu crisparea cadrelor KDP/ȘED, sub calificate față de colegii lor și, uneori, chiar față de studenții. Administrația sovietică a avut o politică relativ toleranță În zona ocupată a Germaniei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sentimental: prima este seducătoarea ratată, care după o tentativă de suicid își găsește fericirea în conjugalitate; a doua este o penelopă a statorniciei, lipsită de dramatism și profunzime. Dacă în alte scrieri, precum nuvelele din volumul Cascadorul (1981) sau romanul Învingătorului i se dau flori (1989), tematica și tipologia sunt aceleași, registrul narativ se schimbă. De pildă, în Cascadorul, al cărui pretext narativ este realizarea unui film, personajele sunt surprinse atât pe platourile de filmare, cât și în culise. În Învingătorului
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Învingătorului i se dau flori (1989), tematica și tipologia sunt aceleași, registrul narativ se schimbă. De pildă, în Cascadorul, al cărui pretext narativ este realizarea unui film, personajele sunt surprinse atât pe platourile de filmare, cât și în culise. În Învingătorului i se dau flori procedeul povestirii în ramă se combină cu acela al dosarului de existențe. Unul dintre personaje vede într-o zi pe stradă un bărbat ce seamănă cu locotenentul care îl avea în subordine în armată; întâmplarea este
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Aventurile lui Pălăriuță, București, 1983; Peștele cel mic, București, 1983; Lumea, de la început, București, 1984; Să visezi în crângul de salcâmi, București, 1985; O poveste cu pantofi, București, 1986; Ca vântul pe câmpie, București, 1987; Luna de pe cer, București, 1988; Învingătorului i se dau flori, București, 1989; Orașul cu prieteni, București, 1989; Insula, București, 1995; Hai să învățăm, București, 1997; Morcoveață cu dulceață, București, 1999; Un cadou pentru tine, București, 1999. Repere bibliografice: Johana Botez, „Ploaie amară”, CL, 1978, 11; Mircea
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
spunând că făcuseră deja rost de ea, cu trei zile în urmă. La final, echipele au întrebat profesorul care dintre ele a învins și care a pierdut negocierea. Când acesta le-a explicat că, într-o negociere reușită, nu există învingători și învinși, ambele echipe au fost foarte dezamăgite. Întrebăritc "Întrebări" 1. Care au fost erorile de negociere, conform tipologiei oferite de către Hiltrop și Udall? 2. Încercați dumneavoastră să restructurați scenariul, extrăgând din el toate erorile posibile și definind elementele pozitive
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
În fapt, ponderea spre una sau alta dintre cele două variabile studiate aici este dată de anumiți factori; printre cei ce au influență directă asupra comportamentului competitiv putem întâlni un mare număr de „recompense”: - recompensele materiale produse de către rolul de învingător; - recompensele de status în grupul respectiv; - imaginea de sine; - comunicarea etc. Astfel, ne putem pune întrebarea: ce factori pot stimula cooperarea, factori care să contrabalanseze ponderea deosebit de semnificativă atât de ordin cantitativ, cât și calitativ a celor enumerați mai sus
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în închisoarea Edicule, până când își va găsi sfârșitul în apele Bosforului. Cer înstelat, cel mai izbutit roman publicat de S.-C., prezintă în paralel mai multe destine: Vasile Lupu, cel pe care forța interioară îl face, în pofida vicisitudiniilor, un veritabil învingător; Simina, una din fiicele sale, ilustrând ideea potrivit căreia cei născuți din os domnesc trebuie să își subordoneze sentimentele intereselor țării și voinței părintești; Ana Movilă, ajunsă cneaghină în suita reginei Poloniei, femeie învățată și fermecătoare, o adevarată curteană a
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
kafkian-birocratic (Bivolițele) sau marxist-educativ (Caz disciplinar). Povestirea Perpetuum mobile și, la un nivel artistic superior, Cimex lectularia sunt, în terifianta lor circularitate, niște epure perfecte ale societății contemporane ieșite din matcă, pe fundalul unei istorii degradate și agresive. Tutilă, etern învingătorul Tutilă (preluat ulterior în romanul Adio, Europa!), îi trece progeniturii cea mai bună moștenire: viclenia sa unsuroasă, care îl face să se ridice mereu deasupra celorlalți. Simetric, personajul pozitiv, naivul profesor de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Și mâine și poimâine... (1988) sunt rezultatul unui triptic tematic: sondarea diferitelor cazuri de ratare prin prezentarea schizoidiei dintre aparență și esență, repartizarea dihotomică a realității sociale și, în fine, motivul dublului. Romanele aduc în prim-plan două lumi, a învingătorilor și a celor învinși, iar personajele aflate la granița dintre ele, conștiințe problematice, sunt, din start, condamnate. E cazul studentului eminent Iustin Gheorghianu din Ruptura, descendentul unei familii de academicieni, pornit pe neașteptate într-o călătorie detectivistic-psihologică spre descoperirea adevăratei
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
apar în Drumuri de fum, unul din cele mai reușite romane ale lui Ș. Dubletul tipologic, încarnat de Matei Hermeziu și Ieronim, se referă la oameni care parcurg, la un moment dat, o metamorfoză derutantă. Primul, la prima reluare un învingător, descoperă straturile reale ale existenței sale odată cu refuzul de a accepta un post de conducere; celălalt, un istoric silit de împrejurări să devină muzeograf, se salvează proiectând un roman-document despre Marele Cronicar, personaj simbolic conceput ca alter ego. SCRIERI: Cercul
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în Egiptul veacului al IV-lea, învingător în „războiul său nevăzut”, potrivit unei viziuni dăruit de Iisus Hristos cu harul împlinirii oricărei rugăminți, este un model de urmat, mai mult („taină neaflată”), „călugărul al nostru suflet este”, așa cum „călugăria-i vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. într-adevăr, goții, învingători, nu numai că masacraseră armata romană, omorîndu-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius. într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răsplătit cu o statuie în forul lui Traian, la fel ca alte personaje faimoase (sau mai faimoase decît el). însă în același an, în octombrie, revolta lui Avitus a fost înăbușită de Maiorianus, iar Sidonius l-a omagiat atunci pe învingător, pentru care a scris în 458 un panegiric. Sidonius a procedat la fel și cu împărații următori, astfel încît în ianuarie 468 a fost numit în funcția de prefect al Romei. însă la puțin timp după aceea și pe neașteptate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril al Alexandriei și, ca atare, ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întîmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sînt judecători, nu pot face altceva decît să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mult pentru cariera sa militară, pentru care a fost răsplătit cu titlurile de vir spectabilis și de comes sacri consistorii (membru al consiliului imperial); a fost poetul care i-a închinat versuri lui Aetius, ultimul mare conducător de oști roman, învingătorul lui Attila; i-a fost ridicată o statuie în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apollinaris. Despre activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri, și într-o manieră fragmentară. A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
principal al comuniștilor în condamnarea fascismului a fost mereu acela de a bloca un proces al comunismului însuși. La baza acestui paradox se află mai multe elemente. Unul e notat, în treacăt, de Furet: Uniunea Sovietică s-a numărat printre învingători, în 1945. Colaborarea sovieto-germană de după 1939 a fost făcută uitată. Ideea răspîndită era că fascismul a căzut, nu e așa, și sub loviturile comunismului. Un al doilea element e legat de înșiși judecătorii din procesul intentat fascismului. Ei aparțineau Europei
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
Orașul decăzut. Într-o notă de subsol redactată (nota bene!) pentru uzul cititorilor români, traducătoarea, Diana Stanciu, scrie: "(...) gloria României Mari - România care s-a născut în 1919, când vechiul Regat a obținut ca recompensă pentru că intrase în război alături de învingători, părți din Rusia, Austria și Ungaria (n.tr.)." Este neverosimil un astfel de gest din partea unui tânăr intelectual român, onest, competent și de o neîndoielnică probitate morală. Cum este posibil ca o absolventă de Litere și de Filosofie, eminentă traducătoare
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
politic, fără armată, agonizând în haosul războiului civil? Mă întreb cine ar fi putut să oprească armata română să intre în Chișinăul dornic de unire cu Țara? În plus, afirmația potrivit căreia România ar fi intrat în război de partea învingătorilor este cel puțin rău inspirată deoarece trupele române au ieșit din starea de neutralitate atunci când Puterile Centrale erau departe de a fi fost înfrânte. La fel stau lucrurile și cu "părțile" din Ungaria și Austria primite compensatoriu de România, incontestabil
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
principiu a favorizat națiunile din artificialul conglomerat etnic și politic reprezentat de Imperiul austro-ungar, care au primit dreptul (câștigat, de altfel, pe câmpul de bătălie, de partea Puterilor Antantei) la existență statală. Din acest punct de vedere, România este un învingător al primului război mondial. Cât privește modalitatea în care este redactată nota, ea ar fi hilară dacă n-ar fi tristă. La drept vorbind, recitind-o, nici nu știu bine ce am în față: un text românesc tradus în engleză
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
La Cluj, autorul descoperă mulțimea de români săraci și proletarizați. Sistemele totalitare și, la scara imediată, intrasistemele lor, își găsesc țapul ispășitor, pentru a putea înfrunta un timp scăpat de sub control. Învinșii de toate felurile arată cu un deget moral învingătorul, "polițistul universal SUA" (175), care a monopolizat, chipurile, cu tertipuri, adică în fel și chip, dar singur, puterea. Autorul tratează Estul cu un anume sentimentalism. Altfel n-ar crede cu candoare că toți, în Est, s-ar fi împotrivit, neîncetat
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
Cu rare excepții, nu există comentator politic din presa scrisă și din televiziunile independente să nu fi salutat alegerea d-lui Constantinescu, în noiembrie 1996. îmi amintesc că până și dl. Ion Cristoiu s-a grăbit să-l omagieze pe învingătorul lui Iliescu, văzând în el semnul providențial așteptat atâta amar de vreme de români. După cei șapte ani ai vacilor slabe iliesciene, superstiția ne spunea că vor urma cel puțin șapte ani de prosperitate! Acum, când nu există om serios
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
romanului este un dezastru istoric. Avem cu Pélagie-la-Charrette și, dincolo de roman, cu autoarea lui, profund implicată În perpetuarea tradițiilor acadiene dar totodată, și o ferventă susținătoare a unității canadiene, privilegiul de a cunoaște un mod de supraviețuire a Învinșilor cu Învingătorii, În care accentuarea identității proprii nu presupune adâncirea adversităților, intensificarea urii și Înmulțirea conflictelor. Ci doar compasiunea pentru suferințele victimelor și cinstirea memoriei lor prin perpetuarea tradițiilor și culturii identitare. Dreapta poziționare a acestui roman, indispensabil pentru cunoașterea spiritualității acadiene
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]