2,512 matches
-
de umilință, nu de orgoliu”; „de fapt, În marile perioade, teai simțit Întotdeauna tentat să te sinucizi...Ideea sinuciderii era un protest al vieții. Că nu vrei să-ți mai mori moartea”. Sinuciderea poate fi, așadar, eclipsă de sens, agresivitate, șantaj, act impulsiv, curaj, lașitate etc.
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
și nu tata și mama (total inexistenți ca părinți pentru copil). Acest copil era dezorientat la maximum, nu știa de cine trebuie să asculte; personalitatea sa se structura în mod complet haotic și el ajunsese să stăpânească la perfecție tehnica șantajului, asmuțind în permanență pe cei șase adulți, unul împotriva celuilalt, în scopul obținerii de profituri. În aceste familii, cu prea multe autorități și cu conducere multiplă, copilul care se știe subiect de discuții continue și chiar de certuri interminabile și
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
Remarcăm aici o nota de histrionism. 5) Funcția catastrofică: suicidul apare, în acest caz ca un tip de reacție de inadaptare la situațiile vieții, o lipsă de voință, panică, angoasă, o erupție emoțională care scapă controlului individului. 6) Funcția de șantaj: în cazul acesta suicidul este utilizat ca un mijloc de obținere a unor beneficii, avantaje personale, situații favorizante, ca o formă de depășire a unui impas. Trebuie să vedem în aceasta tendința de a deturna agresivitatea orientată către sine în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urmată de moartea persoanei respective. b) Tentativă de suicid, considerată ca act incomplet, eșuat, nerealizat ca finalitate. c) Amenințarea cu suicidul, ca o formă de „pre-tentativă suicidară”. d) Ideea de suicid, ca formă de reprezentare mintală a actului suicidar. e) Șantajul suicidar, în cazul căruia între motivele suicidului și modalitatea de realizare a acestuia nu există o concordanță cantitativ-calitativă, persoana respectivă căutând să obțină niște „avantaje personale” prin amenințarea cu suicidul. Este de fapt, din punct de vedere psihanalitic, o formă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fugă în prezența, unui pericol, în care intră: fuga, doliul, pedeapsa legată de culpabilitatea reală sau imaginară. b) Sinuciderile agresive, ca forme de agresivitate sublimată, orientată împotriva altuia, sau „proiectată” asupra unei alte persoane sau a unui obiect: răzbunare, crimă, șantaj, apel suicidar. c) Sinuciderile jertfă, ca formă de autorenunțare la propria sa existență, având semnificația unui ideal simbolic realizat. Ele apar sub următoarele forme: sacrificiul, trecerea de la starea actuală la o alta considerată ca ideală. d) Sinuciderile lucide au caracter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un colaborator involuntar, creat de ofițer prin „exploatare în orb”, adică prin una dintre cele mai uzitate metode ale muncii operative. O altă situație foarte des întâlnită, în mod greșit restrânsă la „obsedantul deceniu”, este cea a informatorului recrutat prin șantaj. Diferența dintre șantajul practicat în anii de debut ai Securității și cel din epoca sa „profesionistă” este doar de natură scriptică: în primii ani, recrutarea „prin mijloace compromițătoare” era consemnată fără nici o reținere, ca mod de lucru perfect legitim, ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
creat de ofițer prin „exploatare în orb”, adică prin una dintre cele mai uzitate metode ale muncii operative. O altă situație foarte des întâlnită, în mod greșit restrânsă la „obsedantul deceniu”, este cea a informatorului recrutat prin șantaj. Diferența dintre șantajul practicat în anii de debut ai Securității și cel din epoca sa „profesionistă” este doar de natură scriptică: în primii ani, recrutarea „prin mijloace compromițătoare” era consemnată fără nici o reținere, ca mod de lucru perfect legitim, ceea ce nu s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în primii ani, recrutarea „prin mijloace compromițătoare” era consemnată fără nici o reținere, ca mod de lucru perfect legitim, ceea ce nu s-a mai întâmplat ulterior, însă doar din motive birocratice. Nu jena i-a împiedicat pe ofițeri să consemneze explicit șantajul, ci faptul că un asemenea detaliu scădea valoarea muncii lor în ochii superiorilor: una e să recrutezi prin constrângere și alta „pe baza sentimentelor patriotice”. Mulțimea angajamentelor de colaborare motivate prin această ultimă sintagmă crea iluzia vigilenței generalizate, a unui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colaborare motivate prin această ultimă sintagmă crea iluzia vigilenței generalizate, a unui popor în permanentă stare de alertă, pândind neobosit dușmanul, imagine preferată de Ceaușescu și, evident, de capii Securității. Multe dosare de rețea, adică ale informatorilor, consemnează recrutarea prin șantaj pentru cele mai variate motive: politice, profesionale, personale sau toate la un loc. Membrii sau simpatizanții partidelor burgheze, descendenții familiilor de altă extracție socială decât cea proletară sau rural-pauperă, clerul recalcitrant, indiferent de confesiune, rudele emigranților legali sau clandestini, minoritarii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la un loc. Membrii sau simpatizanții partidelor burgheze, descendenții familiilor de altă extracție socială decât cea proletară sau rural-pauperă, clerul recalcitrant, indiferent de confesiune, rudele emigranților legali sau clandestini, minoritarii de orice fel - toți erau în egală măsură șantajabili. Obiectul șantajului putea fi oricare dintre drepturile fundamentale: libertatea, dreptul la un loc de muncă, acordarea asistenței medicale, mai ales în detenție, dreptul la învățătură, viața privată, relația cu familia etc. Orice motiv era destul de bun ca mijloc de constrângere și era
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sperând să se infiltreze neobservați și să prindă și ei câte ceva pe scurtătură. „De unde vii, mă?” „Aici am fost, șefu’...” De multe ori, când spărgătorii erau foarte numeroși, coada se reorganiza radical, nimic nu mai era ca înainte. Funcționa și șantajul sentimental, femei milogindu-se cu copiii în brațe: „Lăsaaa-ți-mă și pe mine, că moare ăsta mic...”. Tupeul, minciuna de la obraz, violența încăpățânată, abilitatea de a te fofila, tenacitatea erau arme redutabile în această junglă a luptei pentru existență - bătrâni care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ci a acceptat el însuși, deși fusese impecabil ca lider al greviștilor, să se înroleze de partea autorităților, trădând cauza protestatarilor. Cu siguranță că Securitatea l-a amenințat pe Dobre cu suprimarea familiei, iar liderul minerilor a cedat în fața acestui șantaj. Dacă lucrurile au stat într-adevăr astfel, atunci cazul Dobre este emblematic pentru acțiunea de spălare a creierului, care a izbutit, la nivelul maselor, în România comunistă. Nimic mai (anti)pilduitor decât un lider grevist care, după reprimarea protestului, schimbă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părul din pricina stresului. Alții au declarat mai târziu că, dacă ancheta a fost un coșmar previzibil, post-ancheta și-a avut rolul ei de tortură psihologică infinită: „Îmi era frică și să merg pe stradă” (Oprea și Olaru, 2002, p. 72). șantajul prin promisiunea unor agresiuni împotriva familiei a fost o altă marcă a anchetei. Transportul la București Pentru a fi transportați la București, în vederea suplimentului de anchetă care pentru unii dintre protestatari avea să fie foarte dur, rebelii au fost agresați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
câțiva pași m-am oprit, am vrut să mă întorc la el, să pot sta de vorbă, dar am renunțat. știam că toți cei care au fost torționari, după eliberare, au fost luați în primire de Securitate și obligați, prin șantaj, să colaboreze în continuare. Cu câtva timp înainte avusesem o discuție cu un alt coleg care era în aceeași situație și după aceea am fost anchetat la Securitate, referitor la discuția avută. Acum doi ani, la Pitești, m-am întâlnit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trebuie menținută culpabilizarea, sau consumatorul de secrete suferă de nevroză obsesivă. Un serviciu secret poate, teoretic vorbind, să supraviețuiască la infinit, pur și simplu numai prin deținerea unor informații la care să nu se permită accesul, adică menținerea puterii prin șantaj și frică. Frica a fost, este și va fi cel mai mare capital, iar istoria omenirii e istoria modului în care am încercat să scăpăm de frică sau s-o tratăm, prin eliberarea de dependențele nesigure sau de obsesia permanentă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dramatici și al Teatrului Național), crede numai în puterea iubirii adevărate și de aceea respinge insistențele afaceristului Costea Moceanu, iubindu-l pe modestul funcționar Octav Șoimu. Inaptă de vreun compromis, își apără cu demnitate sentimentele, până la sacrificiul de sine: în urma șantajului lui Costea Moceanu, refuză să îi devină soție și se sinucide. În Mușcata din fereastră (reprezentată în 1928, publicată în 1930; Premiul Academiei Române), puterea dragostei biruie prejudecățile și obtuzitățile familiei. Învățătorul Grigore vrea să o mărite pe fiica sa, Olguța
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
bine și arhaismele, și argoul, scrie și o piesă de teatru, Cursa de Viena (după romanul Plan diabolic, 1974), pusă în scenă în 1984 la Teatrul Giulești din București. Realizează și o serie de scenarii TV: Crima din Cișmigiu (1969), Șantaj (1981, după romanul Omul de la capătul firului, 1973), A doua variantă (1984), Enigma (1995-1996), Poveste imorală (1998). Cea mai reușită carte rămâne însă Cianură pentru un surâs (1975), unde, ca și în Bună seara, Melania! (1975), se articulează întâmplări senzaționale
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost aproape întotdeauna marca sistemului totalitar. Precum colectivizarea, care a trebuit să se adapteze la „condițiile din teren”, racolarea viitorilor turnători nu s-a putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni n-a devenit colaborator al Securității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus, că lunga tăcere așternută după Revoluție n-a fost de bun augur. În absența acestei spovedanii publice, cerută de Didahia apostolilor (4, 14), am acceptat șantajul politic. O dosariadă subterană a întârziat curățirea Bisericii noastre. Corupția morală și financiară au înflorit. Minciuna a persistat. În ceasul al unsprezecelea suntem, poate, datori cu un munte de tăcere și un veac de singurătate. Capitolul IItc "Capitolul II" Eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nesimțite, atât din perspectiva individului implicat în proces, cât și din cea a observatorilor; printr-un derapaj fără sfârșit pe slippery slope; sau brusc, printr-un act de adeziune, printr-o conversiune, printr-o formă sau alta de oportunism, prin șantaj și sub amenințare, mereu sub presiunea istoriei. Cedând „tiranului interior”, intelectualul se prăbușește asemenea unui înger damnat, subjugat de demonia puterii, apoi de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este ultimul pas într-o tragedie a spiritului. Mai exact
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale infracțiunii. 3. Identificarea trăsăturilor caracteristice infracțiunii, care o delimitează de infracțiunea de „furt”, dar și de infracțiunile relative la siguranța persoanei (loviri, alte violențe). 4. Compararea de către studenți a asemănărilor și deosebirilor infracțiunii de „tâlhărie” cu/față de infracțiunea de „șantaj”. 5. Caracterizarea trăsăturilor caracteristice ale: - elementului material al faptei; - urmăririi imediate; - momentului consumativ; - laturii subiective; - laturii obiective. privind infracțiunea de „tâlhărie”. 6. Valorificarea potențialului intelectual al studenților. • afective - caracteriale: 1. Sensibilizarea studenților față de astfel de acte sau fapte dăunătoare desfășurării
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
bine de ce mulți dintre cei care-i compătimesc sincer, în primul rând cei chemați să ia decizia, nu împărtășesc acest mod de a vedea lucrurile. Pentru orice om cu judecată sănătoasă este clar că cedarea în fața acestui gen diabolic de șantaj ar însemna o puternică încurajare pentru terorism. Viața și securitatea unui număr tot mai mare de oameni nevinovați ar fi astfel pusă în primejdie, desfășurarea normală a vieții, principiile și valorile lumii civilizate ar fi profund afectate. Chiar dacă frecvența și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de la primele rânduri, modelul pe care avea să-l urmeze până la capăt. În toate romanele și povestirile, accentul cade pe atmosferă și personaje, iar nu pe enigmă. Mallory, detectivul adus de la Chicago pentru a rezolva, la Hollywood, un caz de șantaj nu numai că vorbește și se comportă precum Marlowe, dar se și îmbracă la fel: ambii poartă un powder-blue suit, semn al încercării de a aduce cu sine o anumită eleganță în lumea străbătută cu somnambulică indiferență. Raymond Chandler a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gândului și cuvântului, partea a doua e mai degrabă reflexiv-melancolică. Parcă obosit de încercările prin care a trecut, Marlowe lasă garda jos și renunță la multe dintre armele sale retorice. Diferența poate să provină din mobilul acțiunilor eroului. În cazul șantajului exercitat asupra lui Carmen Sternwood, Marlowe este un angajat care-și exercită mandatul încredințat de altcineva. Când, din impuls propriu, începe să-l caute pe Rusty Regan, motivațiile sunt pur etice: ca om de onoare, Marlowe simte că nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu-și propune, precum romanul polițist standard, să amuze ori să relaxeze. O simplă trecere în revistă a întâmplărilor pe care, vreme de cinci zile, e obligat să le trăiască Marlowe ne așază în fața unui bilanț infernal: o tentativă de șantaj (multiplicată, ulterior, ca într-un șir de oglinzi carnivore, ce nu-l ocolesc pe Marlowe însuși), tabloul unui grup de polițiști care manipulează legea și adevărul în funcție de propriile interese, peisajul repulsiv al unui mediu în care nimfomanele drogate și afacerile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]