1,439 matches
-
solzii aurii. Am ridicat din umeri. La urma urmei, dacă era așa, ce importanță mai avea? Eram acolo, mergeam mai departe... Am luat-o de-a lungul malului. La un moment dat, Hamsterul Ciufulit s-a oprit să-și lege șireturile la adidași. Și-a scos ceasul de la mână, punându-l în iarbă, și când a vrut să-l ia înapoi, a constatat că în locul lui sclipea un solz auriu. L-a luat de jos, ținându-l în soare, vrând să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
apoi s-a întors, a scos de sub scaunul din cabină o pungă mare de hârtie și o cheie franceză, ne-a măsurat din priviri, mai aproape, bă, fără frică. N-a mișcat nimeni, eu mă uitam la bocancii muncitorului, un șiret, cel original, era roșu, celălalt, făcut în casă, era din sfoară răsucită, n-a mișcat, deci, nimeni, muncitorul a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și luați. Atunci ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de buzunar, cu fotografia alături, și am văzut că, într-adevăr, aveam gura și bărbia exact ca ale lui. Stăteam deci și mă uitam la fotografie, când deodată unul dintre muncitori s-a oprit lângă mine, l-am recunoscut după șireturile de la bocanci că era ăla pe nume Feri, s-a aplecat și mi-a smuls din mână fotografia, la ce te uiți, m-a întrebat, apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de frică, n-o să-mi mai pot desprinde mâna de marginea băncii, dar probabil că am reușit cumva, pentru că-mi vedeam bocancii făcând un pas după altul, pe parchet și, mai apoi, pe cimentul coridorului, am văzut că unul din șireturi se desfăcuse, lipindu-se mereu de talpă, am văzut asta, dar n-am simțit-o, după cum nici picioarele nu mi le mai simțeam de loc. Vasököl nu se grăbea, pășea agale, iar când am văzut că n-o ia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nici la dinți n-am pățit nimic, și atunci Vasököl mi-a spus să-mi fie rușine, cum de-ndrăznesc să-i vorbesc pe tonul ăsta, ar fi bine să nu uit că n-am ajuns să ne tragem de șireturi, apoi mi-a spus să-i dau țigara, fiindcă în timp ce vorbea, mă tot uitam la ea, cum fumega acolo, pe covor, am îngenunchiat și am ridicat-o de pe jos, iar când i-am înapoiat-o, m-am gândit că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adune pietre pentru praștie și să pună pene pe săgeți, ca să fim și noi înarmați cum trebuie, și să nu ne fie frică de Frunză ăștia, c-o să le arătăm noi lor că nu-i bine să se tragă de șireturi cu noi. Nimeni n-a ripostat, am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Csákány că pe-atunci tata, fiind foarte ocupat, nu venea aproape niciodată să mă ia acasă, îl vedeam numai seara, dar în acea după-masă de iarnă, nu mai știu de ce, venise el, a vrut să m-ajute să-mi leg șireturile, deși, de câțiva ani, făceam asta singur, eram deja mare, peste jumătate de an urma să merg la școală, nici de mână n-am vrut să-l iau, afară era o ceață cum nu mai văzusem nici înainte, nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
târziu a sunat telefonul. Era ora unu. — Nu răspunde, a șoptit Selina. Dar pentru mine întreruperea era așa de bine venită, încât Selinei i-a venit să plângă. Apoi ne-am despărțit (era ca și cum am fi încercat să desfacem un șiret care se înnodase) și eu am pornit-o cu pași împleticiți spre telefon. Era Fielding Goodney cu problemele lui: un „scenariu de vis“ sosise de la Doris Arthur. Caduta Massi și Butch Beausoleil semnaseră contractul, Spunk voia să se alăture proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când el, așezat în bibliotecă, nu avea habar de nimic? La urma urmelor, Ennia dăduse dovadă de curaj și demnitate; fusese mai puternică decât soțiile senatorilor. Aceștia erau primii morți din timpul domniei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am putere de viață și de moarte. Pur și simplu nu pot să fac nimic. Nu încă. Și poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate că ajungi în iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plutește dinainte. Asemenea unui șarpe albastru care se înalță dintr-un coș, îmi atinge nasul. Tivul fustei lui Helen începe să se ridice, și ea îl prinde și-l ține în jos cu mâna, între picioare. Continuă să citească, și șireturile pantofilor mei dansează în aer. Cerceii lungi, din perle și smaralde, plutesc în dreptul urechilor ei. Șiragul de perle îi plutește în jurul feței. Îi levitează deasupra capului, ca o aură imponderabilă de perle. Helen ridică ochii spre mine și apoi continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ține cristalurile într-o parte și înoată mai aproape. Mă agăț cu amândouă mâinile de o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de piese sclipitoare tremură cu fiecare bătaie a inimii mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice, și-mi dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul lui. Chiar atunci, pântecul acela Își dezvălui rana care Îl brăzda, o despicătură sângerândă, imundă. O pădure vie păru să se ridice În jurul chipului femeii și o Împletire de șerpi șuierători se năpustiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În glas. Când... când ai de gând să pleci? Ea continua să tacă. — Aș putea să vin și eu cu dumneata? Spițerul se apropie și ridică mâinile până când Îi atinse umerii. Ea Îi urmărea impasibilă mișcările. Bărbatul Începu să dezlege șireturile care Îi Închideau rochia, dezvăluindu-i Încetul cu Încetul trupul arămiu. 13 20 iunie, În cursul dimineții — Negustori blestemați. Oameni de nimic, șuiera Dante străbătând Înainte și Înapoi atriumul sediului Calimalei, Arta negustorilor de stofe, cea mai importantă din Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La urma urmei, tot patul meu Îl cauți, Îl apostrofă ea deznodându-și șireturile rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros confuz, suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea Încă și mai negru: două lacuri de tenebre fără fund. Dante se ridică spre dânsa, fără să Își dea seama de ușurința cu care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zise Antonio, perplex. Apoi ridică din umeri. — Totuși, nu uita că sursele de informație ale Bisericii sunt incorecte, dar eficiente. Dacă ei cred că femeia e implicată, poate că așa este, Într-adevăr. Dante asculta atent, jucându-se cu un șiret de la haină. — Messer Antonio... — Spune. — Mânăstirea San Paolo fuori le Mura, la Roma, unde au lucrat Ambrogio și Iacopo, și unde domnia ta ai contribuit la redactarea bulei lui Bonifaciu... E un comandament templier, ai zis. — Da. Ca și cea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pomfret. — Îl cunosc pe Jackson. E membru al Racquet Club. E un tip simpatic. Joacă squash foarte prost, dar e simpatic. Am chicotit, incapabilă să mi-l închipui pe Jackson făcând ceva mai atletic decât gestul de a-și lega șireturile. — E cel mai bun. Am învățat o grămadă de la el. De fapt, chiar azi am aflat că se pensionează. A fost o veste destul de doborâtoare, deși e minunat că o să poată să petreacă mai mult timp cu nepoții. Randall mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul care-a nimerit din întîmplare în afacerea asta, strîmbă din nas domnul Președinte, desfăcîndu-și șireturile, aruncîndu-și ghetele cît colo. Abia că se cunoscuseră, dom’ Roja, zice Gulie, șmecheria încă nu căpătase o formă bine definită, deși cărțile erau deja făcute. Mai aveau nevoie doar de puțină acomodare, de interacțiune, dă semne Roja că înțelege foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai subțire îl lua cu grijă și îl înfunda într unul din compartimentele genții căreia imediat îi încuia și cele două catarame. Abia după aceea se ocupa și de teancul mai voluminos, pe care înainte de a-l lega cu un șiret pe care îl avea de fiecare dată la îndemînă, îl bătea pe muchii ca să se aranjeze cît mai frumos. Strîngea nodul și se asigura că este destul de compact. În sfîrșit, cu o mișcare scurtă și privind încă o dată în jur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine e? Să știi că nu scapi de mine pînă nu-mi spui cine e prospătura, îl amenință, ca să mă pot ocupa de amîndoi așa cum se cuvine. Mă simt penibil, îi răspunde Roja cu sinceritate, privindu-și vîrfurile pantofilor, nodurile șireturilor, punînd capăt scenei, zău că n-am timp de prostii din astea, de discuții de doi bani, îi mărturisește verificîndu-și curelușa ceasului de la încheietura mîinii, sînt în întîrziere, băieții mă așteaptă deja, ca să nu mai vorbim că în seara asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit să se cațere În măr. A reușit după mai multe Încercări și doar după ce s-a descălțat. În timp ce-și lega șireturile bocancilor, a văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care nu exista poate cu adevărat, sau, dacă ar fi existat, nu l-ar fi remarcat, chiar dacă s-ar fi aflat la câțiva pași de ea, gol până la brâu, mai mult la umbră decât la soare, tot Încălțat, dar cu șireturile ghetelor desfăcute, gata să le arunce unde se va nimeri odată cu pălăria de fetru de care nu se despărțea niciodată, În caz că, din inconștiență, prea mult plecată În larg, s-ar fi aflat În pericol. Lucru exclus, căci era o Înotătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac și pantaloni albi evazați, ciomăgeau de mama focului niște mexicani copleșiți numeric. Ceva mai încolo, la marginea grămezii, am zărit grupuri de colegi de-ai mei care se trăgeau de șireturi cu hăndrălăii din Patrula de Coastă și Poliția Militară. Nu știu cât timp am stat pe loc, năucit, întrebându-mă ce să fac. Într-un târziu, uitându-mă spre intersecția dintre Wabash și 1st Street, am văzut niște căsuțe, copaci și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numit pe Blanchard, iar acum caută un băiat isteț care să-i ia locul colegului. Se zvonește că ar căuta un boxer și că a pus ochii pe tine. Babacul lui Vogel lucrează la Biroul de Detectivi. Se trage de șireturi cu Loew și vrea să i-l bage pe gât pe fiu-său pe postul ăsta. Sincer să fiu, cred că nici unul din voi nu are pregătirea necesară. Eu, pe de altă parte... M-a luat cu furnicături, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]