6,894 matches
-
să te duc înapoi pe Parkview Avenue. Vii la mine acasă, să bem un pahar și să luăm masa împreună. Pur și simplu mor să te văd în pijamalele alea galben-lămâie. Mașina intră pe Rossiter Grove. Dacă pentru dr. Pringsheim șobolanii reprezentau o paradigmă, pentru Henry Wilt anul III Tipografi reprezenta și el o paradigmă, deși una complet diferită. Ei însemnau mințile cele mai încuiate, mai insensibile și mai afurisit de plate cu care avea de-a face la cursurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
timpul numai ce vrem, n-ar fi foarte plăcut pentru ceilalți. — Ceilalți sunt iadul, zise Sally. Așa a spus Sartre și el știa mai bine. E bine să faci numai ce vrei și fără nici o reținere morală. După cum zice Ge, șobolanii sunt paradigma. Tu crezi că șobolanii se-nvârt prin lume și se gândesc ce-ar fi mai bine pentru ceilalți? — Păi, nu, presupun că nu fac așa ceva, zise Eva. — Exact. Șobolanii nu sunt etici. în nici un caz. Ei doar acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi foarte plăcut pentru ceilalți. — Ceilalți sunt iadul, zise Sally. Așa a spus Sartre și el știa mai bine. E bine să faci numai ce vrei și fără nici o reținere morală. După cum zice Ge, șobolanii sunt paradigma. Tu crezi că șobolanii se-nvârt prin lume și se gândesc ce-ar fi mai bine pentru ceilalți? — Păi, nu, presupun că nu fac așa ceva, zise Eva. — Exact. Șobolanii nu sunt etici. în nici un caz. Ei doar acționează. Nu se lasă prostiți de gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vrei și fără nici o reținere morală. După cum zice Ge, șobolanii sunt paradigma. Tu crezi că șobolanii se-nvârt prin lume și se gândesc ce-ar fi mai bine pentru ceilalți? — Păi, nu, presupun că nu fac așa ceva, zise Eva. — Exact. Șobolanii nu sunt etici. în nici un caz. Ei doar acționează. Nu se lasă prostiți de gândire. — Dar tu crezi că șobolanii pot să gândească? întrebă Eva, de-acum implicată cu totul în problemele psihologiei rozătoarelor. Sigur că nu. Șobolanii doar ființează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și se gândesc ce-ar fi mai bine pentru ceilalți? — Păi, nu, presupun că nu fac așa ceva, zise Eva. — Exact. Șobolanii nu sunt etici. în nici un caz. Ei doar acționează. Nu se lasă prostiți de gândire. — Dar tu crezi că șobolanii pot să gândească? întrebă Eva, de-acum implicată cu totul în problemele psihologiei rozătoarelor. Sigur că nu. Șobolanii doar ființează. La șobolani nu-i nici un fel de Schadenfreude. — Ce-i aia Schadenfreude? — Vărul primar al lui Weltschmerz, zise Sally, stingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva. — Exact. Șobolanii nu sunt etici. în nici un caz. Ei doar acționează. Nu se lasă prostiți de gândire. — Dar tu crezi că șobolanii pot să gândească? întrebă Eva, de-acum implicată cu totul în problemele psihologiei rozătoarelor. Sigur că nu. Șobolanii doar ființează. La șobolani nu-i nici un fel de Schadenfreude. — Ce-i aia Schadenfreude? — Vărul primar al lui Weltschmerz, zise Sally, stingându-și țigara în scrumieră. Prin urmare, putem face cu toții orice vrem și oricând vrem s-o facem. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sunt etici. în nici un caz. Ei doar acționează. Nu se lasă prostiți de gândire. — Dar tu crezi că șobolanii pot să gândească? întrebă Eva, de-acum implicată cu totul în problemele psihologiei rozătoarelor. Sigur că nu. Șobolanii doar ființează. La șobolani nu-i nici un fel de Schadenfreude. — Ce-i aia Schadenfreude? — Vărul primar al lui Weltschmerz, zise Sally, stingându-și țigara în scrumieră. Prin urmare, putem face cu toții orice vrem și oricând vrem s-o facem. Ăsta-i mesajul. Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de unghii? întrebă Gaskell când termină și în cabină zăceau împrăștiate douăsprezece prezervative umflate. — Vedea-te-aș mort! îi răspunse ea și ieși pe punte ca să mediteze. Femeia își aținti privirea asupra apei întunecate de sub ea și se gândi la șobolani, la moarte, la întoarcerea la sărăcie și la eliberare. Paradigma șobolanului. Lumea era un loc împuțit. Oamenii erau obiecte pe care le foloseai și apoi scăpai de ele. Era filosofia personală a lui Gaskell, iar acum el scăpa de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
douăsprezece prezervative umflate. — Vedea-te-aș mort! îi răspunse ea și ieși pe punte ca să mediteze. Femeia își aținti privirea asupra apei întunecate de sub ea și se gândi la șobolani, la moarte, la întoarcerea la sărăcie și la eliberare. Paradigma șobolanului. Lumea era un loc împuțit. Oamenii erau obiecte pe care le foloseai și apoi scăpai de ele. Era filosofia personală a lui Gaskell, iar acum el scăpa de ea. Și o simplă alunecare pe puntea uleioasă i-ar fi rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
opțiuni. Să sar sub roțile unui tren nu mă atrăgea. Și era exclus să mă arunc în râul Liffey. Cineva mi-a povestit odată despre un bărbat care sărise și nu s-a înecat, ci a fost mușcat de un șobolan. I-a luat trei săptămâni să moară. Ce groaznic! În nici un caz nu mi-aș fi asumat acest risc. Și neavând acces la un pistol, nici să mă împușc nu era o variantă. Bineînțeles că nu mă gândeam tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar serios, nu sunt așa pretențioasă. Sunt doar recunoscătoare că i-a plăcut cuiva povestea destul de mult încât să facă ceva cu ea. Așa că pot să-l distribuie și pe Popeye, dacă vor. Sau pe Mister Bean. Sau pe Ronald Șobolanul. Vedeți voi, nu prea-mi pasă cine îl joacă. Nici cât negru sub unghie, de fapt. Atâta timp cât nu e Adam Kirrane. Da. Atâta timp cât nu e el. Din păcate, perioada lui de aur s-a încheiat. Sper că i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trezesc cu telefonul lui: Tudore, vino repede c-am încurcat-o, n-am dormit toată noaptea de draci! Da’ de ce să ai draci? - eu de colo. Nu draci din ăia, adică nervi, draci adevărați, din ăia verzui, cu coadă de șobolan. Hai, măi omule, de unde să intre draci în bloc? Prin pereți au venit, asta-i, dacă n-am zugrăvit anu-ăsta de Paști! Acuma nu mă lasă să fac nici o mișcare, m-am dus la Mântuleasa, s-au ținut după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și sta pre ulițe morți“ - așa descrie cojocarul-dascăl Ioan Dobrescu, la începutul de secol al XIX-lea - dar știu că, și când au venit ai mei în Capitală, mama din Ardeal, tata din Moldova, pe Dâmbovița nedrenată pluteau la vedere șobolani zbârliți.) Eu chiar n-aș putea să trăiesc în Bucureștiul ăsta, frisonează deodată Zina. Veneam cu ea de la Parcul Carol, unde a început demolarea Mausoleului, care va face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de carne și îi dă drumul în castronul ei. Apoi remarcă: Consider delicioasă mâncarea în comparație cu ce mâncam în timpul Marșului cel Lung. Am mâncat scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă și îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin exil. Era după Tatu, începe el. Armata noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încredere în nimeni. În prezent, Ye este femeia de care am nevoie ca să o înlocuiesc pe Wang Guang-mei. Ye este îngăduitoare cu zvonurile. Merge din ușă în ușă să le culeagă. Sapă în gunoi și analizează ceea ce strânge, precum un șobolan de curte. Mao nu-i salută pe mareșalul Chen Yi, Tan Zhen-lin, Ye Jian-ying, Nie Rong-zhen, Xu Xiang-qian, Li Fu-chun și Li Xian-nian când aceștia întră în cameră. Premierul Zhou e obișnuit cu temperamentul imprevizibil al lui Mao și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reprimească, pe mine și pe Gimmi, a fost deja semnat de Rector, Colonelul l-a chemat la ordin. Pe scară mirosea Îngrozitor a hoit, ieri administratorul a băgat otravă pe ghenă, Verde de Paris, el știe ce a băgat, și șobolanii morți au rămas În gunoiul neevacuat. M-am ținut de nas până m-am văzut În camara mea și am deschis geamul. Am decupat afișul tăiat din Paris Match și l-am lipit pe ușa camerei mele: două trupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
supărător gust chimic și sendvișuri cu o pâine umedă și șuncă de cauciuc! Și Într-o căldură sufocantă, de etuvă! Instalația de aer condiționat nu funcționa sau nu exista, iar geamurile nu se deschideau. Eram ca un șoarece, ca un șobolan prins În cursă! Și știți prea bine, dragii mei, din cea mai banală experiență, că un șobolan face ulcer după 24 de ore de captivitate! Dar eu, ros de bolile mele cronice și ajuns la vârsta la care Cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sufocantă, de etuvă! Instalația de aer condiționat nu funcționa sau nu exista, iar geamurile nu se deschideau. Eram ca un șoarece, ca un șobolan prins În cursă! Și știți prea bine, dragii mei, din cea mai banală experiență, că un șobolan face ulcer după 24 de ore de captivitate! Dar eu, ros de bolile mele cronice și ajuns la vârsta la care Cel de Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
imposibilul. Dar, și cu aceste memorii, și fără ele, era evident de când s-au căsătorit că avea să le fie destul de greu. Pe acoperișul de ardezie, pe lângă care fulgeră mașina, un porumbel alb merge cu mișcări mici și rapide, de șobolan. În spate, un cer dulce, verde-ivoriu, Încălzit de soarele care coboară. Când se uită la el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care Îl recunoaște, după atâtea zeci de ani de când Înalță, măcar o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Manuc oftă, mulțumit că mai era încă în viață. Nu murise. Dar cât de aproape fusese de moarte. Dacă ar fi înghițit din acea „împărtășanie”, acum ar fi fost deja mort. Ar fi zăcut cine știe unde, într-o groapă umedă, printre șobolani, iar soția lui, Mariam, n-ar mai fi aranjat florile în glastre... n-ar mai fi cântat... iar transparența ochilor ei ar fi dispărut în hăul durerii. Nu, în nici un caz ziua asta n-ar mai fi mirosit a zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o tavă mare cu un fel de tort dreptunghiular, acoperit de o pulbere albă, se apropie încet de Venerabil, pășind rar, cu o înțepenire controlată, așa cum cerea ritualul. Așeză tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sosi ziua. Hienele și șacalii înțeleseră că pierduseră puținele posibilități de a înșfăca vreo bucată din antilopă și se îndepărtară mârâind și scheunând spre vizuinele lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele, iepurele și vulpea. Când soarele va începe să încălzească, aveau să doarmă, păstrându-și forțele până când umbrele nopții aveau să facă iarăși suportabilă viața în cea mai dezolată regiune a planetei, pentru că acolo, spre deosebire de restul lumii, activitatea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răsare soarele... Și adu-mi ceaiul cu un sfert de oră înainte. Pilotul refuză din nou. — Ascultați-mă, domnule locotenent, repetă. Am survolat dunele astea la mai puțin de o sută de metri înălțime. Am fi putut zări și ultimul șobolan, dacă în locul ăla blestemat ar fi șobolani, dar n-am văzut nimic. Nimic! insistă cu convingere. Aveți idee ce urme lasă patru cămile în nisip? Dacă ar fi trecut pe-acolo, am fi văzut ceva. — Nu, dacă cel ce conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un sfert de oră înainte. Pilotul refuză din nou. — Ascultați-mă, domnule locotenent, repetă. Am survolat dunele astea la mai puțin de o sută de metri înălțime. Am fi putut zări și ultimul șobolan, dacă în locul ăla blestemat ar fi șobolani, dar n-am văzut nimic. Nimic! insistă cu convingere. Aveți idee ce urme lasă patru cămile în nisip? Dacă ar fi trecut pe-acolo, am fi văzut ceva. — Nu, dacă cel ce conduce cămilele este un targuí, replică Razman, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală nu mai avea acoperiș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]