9,824 matches
-
trezit... Iar Marta a murit puțin câte puțin cu fiecare dintre noi. Avea șapte ani când a murit mama. A stat lângă ea și a ținut-o de mână, să știe mama că are cui să-i lase copilul. Mama șoptea: "Marta, Maria..." și a murit uitându-se la ea. Marta a înțeles că pe surioara noastră avea s-o cheme Maria și că ea, Marta, rămâne cu noi toți, să aibă grijă de noi. Tata a murit puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe El însuși, mort... și mai ales ochii Lui, fără seamăn de frumoși, ochii Lui, lumina însăși, stinși... Dar nu cred că poate fi adevărat : cum să se stingă Lumina, cum să moară Viața ?! Și atunci, ochii Lui mi-au șoptit: "Încă puțin timp mai este lumina cu voi. Umblați cât timp aveți lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să deveniți fiii luminii". De asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
El și cheamă-L ! Copilul : Unde să-L caut ? Și cum Îl cheamă pe Fiul Tău ? ( Femeia se desprinde din îmbrățișarea copilului și atinge cu degetul pieptul copilului) Vocea blândă, cu reverb: Aici, aici... Ascultă-ți inima : cu fiecare bătaie, șoptește numele Lui... Ascultă: I-sus, I-sus, I-sus... (se pronunță imitând bătăile inimii) Dar să știi : el o să se facă îndată sănătos, dar tu... tu ai să vii cu mine. Și acolo, în ceruri, ai să ai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se apropie și rămânem În așteptare. Mai multe urechi și mai mulți ochi e altceva. Am ascultat preț de câteva minute și am auzit pași, care - ni s-a părut nouă - veneau spre noi! ― Adăpostirea! Colo, după tufanul din stânga - a șoptit Toader. În secunda următoare, eram una cu pământul, În spatele unei cioate din care odrăslise o mulțime de mladă. Eu cu Toader eram În față, ca să avem câmp de vedere, iar cei doi cercetași, lateral și puțin mai În spate. Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bob zăbavă, să vedem cum stau lucrurile cu podul. Până atunci, odihniți-vă. Pe urmă, vom pleca spre gară și... - a ordonat Toader”... Nu și-a terminat omul vorba, că, din stânga noastră, s-au auzit glasuri. „Înapoi și adăpostirea!” - a șoptit Toader. Am executat ordinul, fiindcă nu era timp de gândit. Din stânga noastră, veneau doi „celoveci” care mărșăluiau ca la paradă. ― Vai de mine! Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din patrulă” - a șoptit Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am simțit o lovitură ca de piatră În piciorul stâng, mai jos de genunchi... Ceilalți au continuat să facă salturi scurte. Eu nu mai puteam să mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este?” - am Întrebat. „În fața noastră sunt doi indivizi... Întrebarea e: sunt de santinelă sau e o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum se vedea treaba, rușii nu aveau a face cu echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început povestea - a răspuns Maria. Petrică a continuat: ― După scurtă vreme, cei doi militari au pornit undeva spre dreapta. Am Înaintat puțin, cât să-i avem În câmpul vizual. Din câte ne-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a șoptit Toader... Într-un minut, am devenit una cu zăpada din preajmă. Când eram mai Încordați, fiindcă zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a șoptit Toader... Într-un minut, am devenit una cu zăpada din preajmă. Când eram mai Încordați, fiindcă zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub nasul nostru”. După o scurtă analiză a situației, Toader a acceptat ideea lui Păpădie. Cât ai clipi, Păpădie era deja la câțiva pași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia. ― Fii pe pace, scumpo. ― Nu a durat prea multă vreme și dinspre soare s-a arătat un avion de recunoaștere... S-a rotit de câteva ori deasupra locului unde s-a produs explozia. Apoi a Început să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
semnale luminoase, scurte. Dar... nici un semnal. Atunci am pus mâna pe automate! Cine știe ce s-a putut Întâmpla?!... Am mai făcut câțiva pași, ca pisica atunci când simte prada... Ne-am oprit și am rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati s-o facă”. Drept urmare, i-a șoptit abia auzit: ― Tati. Ai curajul „să mă spui lui mami?” ― Dacă tu zici „da”, atunci nu am nici un păcat. Cu alte cuvinte: „Avantti per l-attacooo!” - cum ar fi strigat În timp de război comandantul unei grupe de militari italieni. Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să nu complice lucrurile - a răspuns: ― Este. ― Atunci... ― Numai o clipă. Pe cine să anunț? - a Întrebat ea, blocându-i drumul către ușa cabinetului directorului. ― Căpitanul Vătrai! Secretara a intrat la director. ― Ce s-a Întâmplat, Măriuță? ― Securistul - i-a șoptit ea. ― Să intre. Secretara a revenit și i s-a adresat străinului, care se apucase să foileteze un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul a intrat și, după un bună ziua aproape răstit, s-a așezat În fotoliul din fața biroului. ― Bună ziua. Cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la tancuri. Unul dintre brute știa puțin românește. După ce ofițerul rus a ținut un discurs nervos, din traducerea ”tâlmaciului” am Înțeles că noi eram prizonieri, iar spitalul devenea proprietatea lor... ― Bieții oameni! De ce s-au temut n-au scăpat - a șoptit Maria. ― Din acel moment, a Început calvarul nostru, care a luat sfârșit abia În luna mai 1945, dar care, sub altă formă, continuă și astăzi... - a sfârșit Nicu vorba... pe care a continuat-o Petrică: ― Numai că povestea nu se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Maria, cu Tudorel În brațe, asistată de mama Maranda, au venit lângă el. ― Frate Petrică - sau Petrachi, cum Îți spuneam eu acolo... - noi Îți mulțămim pentru că ne-ai Îngăduit să spunem povești și În sara asta, dar Tudorel mi-a șoptit - așa ca Între bărbați - „bunule, hai să lăsăm gazdele să mai răsufle și noi să mergem acasă”... ― Apoi nu ne-om așeza de-a curmezișul, frate Toadere. Mai ales că mâine tot Împreună vom fi. Când au ieșit În curtea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret să se apropie. Cu mersul lui grăbit acesta a sosit. Profesorul i-a spus câteva vorbe În surdină... ― Am Înțeles, domnule profesor - a șoptit bătrânul. Cercetarea bolnavilor decurgea normal. Profesorul asculta cu răbdare detaliile privind starea pacienților, prezentate de medicii șefi de saloane. Spunea ce mai trebuie făcut Într-un anumit caz sau răspundea la Întrebările medicilor. La ieșirea din salonul unde lucra Despina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bolnavilor decurgea normal. Profesorul asculta cu răbdare detaliile privind starea pacienților, prezentate de medicii șefi de saloane. Spunea ce mai trebuie făcut Într-un anumit caz sau răspundea la Întrebările medicilor. La ieșirea din salonul unde lucra Despina, i-a șoptit: „Când vei vedea că am terminat contravizita, te Îmbraci și ieși. Ne aștepți pe ulița Muzelor”... Nenea Mitru Își făcea de lucru pe culoar. Când profesorul și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Despina, i-a șoptit: „Când vei vedea că am terminat contravizita, te Îmbraci și ieși. Ne aștepți pe ulița Muzelor”... Nenea Mitru Își făcea de lucru pe culoar. Când profesorul și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă cheamî. Stăncuța... ― Hai cu mine, Stăncuțo. Trebuie să te pregătesc pentru operație... Stăncuța a făcu ochii mari. ― Așă di răpidi? ― Nu te speria, Stăncuțo. Până să te opereze mai este timp. Acum avem alte treburi de făcut - i-a șoptit sora șefă. ― Dacî spui mata... Hai. Baia era pregătită și pacienta era așteptată de o infirmieră. ― Stăncuțo, faci tot ce Îți spune doamna. Ai grijă, Lenuțo, să se spele bine și apoi... Știi unde o duci. ― Așa am să fac
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
desfășurării intervenției, profesorul a făcut doar o singură observație, minoră... Când apendicele a fost extirpat și totul era pregătit pentru sutura plăgii, Despina - cu un ultim efort - a ordonat: ― Suturați plaga, domnule profesor. Comandă la care a adăugat un „tati” șoptit... Când și-au scos masca, printre șirurile sudorii de pe chip au mijit două zâmbete calde. ― Îți mulțumesc, tati. Întâi, fiindcă ai avut Încredere În mine și apoi pentru felul cum mi ai condus manevrele... Din priviri! ― Să nu crezi, draga
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]