1,477 matches
-
acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le facă noi necazuri. La câteva momente după această reacție negativă a sa. băiatul intră cu pași repezi prin alcov. În mod surprinzător, puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
picior. — Așa-i, îngăimă prințul, continuând să-l privească lung pe Lebedev, văd și eu că i l-a corectat. — E adevărat? se răsuci iute Lizaveta Prokofievna spre Lebedev. — Ăsta-i purul adevăr, excelență! îi răspunse Lebedev ferm, fără să șovăie deloc, punându-și mâna la inimă. Parcă s-ar lăuda! mai că nu sări ea de pe scaun. — Sunt ticălos, ticălos! începu să îngaime Lebedev, bătându-se cu pumnii în piept și aplecându-și capul din ce în ce mai jos. Nu mai pot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de lege ar fi trecut c-o majoritate de un vot numai. E a se însemna totodată că d. C. A. Rosetti n-a prezidat acea ședință. Față deci cu consecuențele întemeierii monarhiei, majoritatea compusă din demagogi au început să șovăiască. Acest incident au dat loc la un schimb de cuvinte semnificative între d-nul Ion Brătianu și d. C. A. Rosetti: Daca 'i așa, fă-te d-ta prim ministru ", ar fi zis cel dendîi către cei de-al doilea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iar curajul fizic se demonstrează la maximum În fața morții. Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi Însemna Hristos. Nu au șovăit În vreun fel când au fost Împinși a alege Între a‑și lepăda credința și a muri mărturisindu‑și convingerile de care erau total pătrunși. În mijlocul persecuțiilor și ordali‑ ilor, erau plini de bucurie dumnezeiască : „Mai Întâi ne‑au alungat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
bolnavilor de cancer 135 Unii martiri, precum fericitul Gordie nu numai că erau departe de gândul de a da Înapoi și de a se teme de chinu‑ rile ce‑i amenințau, Încât le chemau spre ei și spuneau : „«Pentru ce șovăiți ? Pentru ce stați ? Să‑mi fie scrijelat trupul (striga Gordie) ! Să‑mi fie răsucite mădularele ! Să‑mi fie chinuite oricât veți voi ! Să nu‑mi invidiați cumva fericita mea nădejde ! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât Îmi veți prilejui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În care trebuie primite sfintele moaște, Credință și vindecare 285 atunci când sunt transportate dintr‑un loc În altul : „... pri‑ miți‑le cu atâta bucurie cu câtă vi le‑au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se Îndoiască, nimeni să nu șovăiască ; el e acel luptător nebiruit. Aceste oseminte le recunoaște Domnul, ele s‑au luptat Împreună cu sufletul fericitului. Ele și sufle‑ tul lui vor primi cununa la dreapta zi a răsplătirii lui”317. La rândul său, Sfântul Ambrozie al Milanului, Într
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferând spectaculos: E o rătăcire prin bâlciuri Și ca liane se împletesc în părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pământului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sârma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și încă a unui spectator euforic și entuziast, în fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, în figuri ale etalării și acumulării precum cele amintite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
havuz", "Orașul te respinge sau te cheamă" - calificativul ultim fiind acela de "nehotărât", urmat de metafore sugerând același regim alternativ și oscilant al atitudinilor: Ce stele deci, ce plante să se cearnă / Prin ochi? Orașul îl refuzi, îl ceri, / Și șovăi pasăre-mprejur sau goarnă", "Temniță e sau cântecul de fum e", „Aproape sau departe-aceeași lume"... Gestul deschiderii rămâne, poate, cel mai semnificativ în această ipostază îndeajuns de nelămurită, cu disponibilități multiple, lăsate sub veghea iubirii: "Cum anotimpuri pleacă, vin întruna
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
contribuie foarte mult la Întărirea sistemului imunitar. Mencius: Al doilea mare cărturar și filosof confucianist, care a trăit În perioada numită În istoria Chinei „Statele Combatante”. Mencius a fost un mare gânditor, cu o orientare intens democratică. El nu a șovăit să declare: „Popoarele sunt mai importante decât Împărații”. De asemenea, a tras o concluzie interesantă și semnificativă despre firea omenească: „Hrana și activitatea sexuală sunt trebuințe firești ale vieții, În care găsim cele două dorințe principale ale oamenilor”. Meridiane secundare
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
se cunoască - eroii se Întâlnesc din nou, are un aer ireal: cuvintele și faptele lor par să se plieze unui scenariu pe care ei nu-l cunosc, dar căruia trebuie să i se conformeze. Tatăl fetei, țăranul, invocă tradiția atunci când șovăie 43 să-și dea fata după un necunoscut; fata o citează pe mamă, alt depozitar al tradiției ( Știi ce zice mama, tocmeala dintâi n-o mai găsești În urmă ). De fapt, la târg, fata Îl recunoaște, fără să și dea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
când a eșuat în demersurile sale. Lucrurile au ajuns atât de departe, încât au început să circule o serie de pamflete în care se cerea asasinarea Lordului Protector. În istorie a rămas răspunsul apocrif oferit de Cromwell soldaților săi care șovăiau tot mai mult în fața mulțimii nemulțumite:„Credeți în Dumnezeu și păstrați vă praful de pușcă uscat“ Regaliștii s-au retras după moartea lui Carol întâiul în Scoția și Irlanda. Între timp, fiul regelui, viitorul Carol al II-lea, se zbătea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se strânge în bete ca într-un chimir? Privirea lui Ion stârnește groaza în sufletul Anei: Femeia vru să ridice mâinile să-l roage, dar privirea lui o îngrozi, spunându-i că într-adevăr e hotărât să o omoare acuma. Șovăi o clipă și apoi porni după tatăl său care făcea câte doi-trei pași, se oprea, se întorcea, zvârlea ginerelui câte o înjurătură, iar se urnea și iar se oprea...când însă Vasile o văzu apropiindu-se, își îndreptă toată mânia
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
lui Columella, intitulat De re rustica), medicina ( De arte medica, realizată de Aulus Cornelius Celsusă, filologia care, prin comentariile riguroase ale lui M. Valerius și Raemmius Palaemon asupra scrierilor epocii de aur, pregătesc reântoarcerea la stilul clasic. Deși nu a șovăit să pună imediat mâna pe conducere a luat garda militară care reprezenta semnul puterii și suveranității dar a refuzat multă vreme puterea prin răspunsuri cu dublu înțeles și amânări viclene. Senatul îl ruga să accepte, până când pierzându-și răbdarea un
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
o pildă afirmația lui, chemă pe un copil care se afla acolo și-l întrebă, zicându-i: Iată, îți dau 100 de lei, dacă tu ne spui unde este Dumnezeu. Copilul, care crescuse în casă de oameni evlavioși, fără să șovăie, îi răspunse necredinciosului: Eu mă voi ruga de tăticu, să vă dea 1.000 de lei dacă dumneavoastră ne spuneți unde nu este Dumnezeu!... Necredinciosul rămase uluit, nemaiștiind ce să răspundă la dojana pe care i-o făcea Dumnezeu prin
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
materie? Despre Dumnezeu și bunătatea Lui, despre facerea lumii, au răspuns ei. Dar voi L-ați văzut pe Dumnezeu? Copiii, cu oarecare neliniște, răspund: Nu, nu L-am văzut! Atunci, trage concluzia inspectorul, există Dumnezeu dacă nu-L vedem? Copiii șovăie și răspund cu sfială, pe șoptite și mirânduse: Nu este Dumnezeu!!! Așa, copii, întărește inspectorul. Dumnezeu nu este, nu există, iar voi învățați la religie lucruri neadevărate. Copiii, nedumeriți, privesc la profesoara lor. Aceasta se adresează clasei tot cu o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
un principiu, viclenia și ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și lase coroana în mâinile slujbașilor unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul dorit, binele. De aceea noi nu trebuie să șovăim în fața corupției, a înșelătoriei și a trădării, ori de câte ori ne poate servi pentru a ne ajunge scopul, în politică trebuie să știi să iei proprietatea altuia fără ezitare, dacă putem obține în felul acesta supunerea și puterea. Statul nostru, în această
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
se cunoască - eroii se întâlnesc din nou, are un aer ireal: cuvintele și faptele lor par să se plieze unui scenariu pe care ei nu-l cunosc, dar căruia trebuie să i se conformeze. Tatăl fetei, țăranul, invocă tradiția atunci când șovăie să-și dea fata după un necunoscut; fata o citează pe mamă, alt depozitar al tradiției ("Știi ce zice mama, tocmeala dintâi n-o mai găsești în urmă"). De fapt, la târg, fata îl recunoaște, fără să-și dea seama
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
PCUS, de jos în sus. într-adevăr, în tot timpul războiului dus de el împotriva țărănimii, Stalin procedează la epurări succesive în interiorul partidului și al poliției politice*, eliminându-i pe cei bănuiți de milă față de „chiaburi” sau a celor care șovăie. Colectivizarea este o ocazie remarcabilă de a-i selecționa „oameni mai duri”, lucru recomandat de Lenin încă din 1918. Stalin constituie astfel un partid format din călăi cu inima împietrită, gata de orice pentru a-l mulțumi pe Ghid și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el, într-un con de umbră? Sau, mai degrabă, mințile noastre, supuse unei traume necontenite de către ciudatele, nenumăratele tentative de zdruncinare a scării valorilor românești în toate tărâmurile sunt pe cale să intre într-un con de beznă? Înclin, fără să șovăi nici o clipă, spre cea de-a doua ipoteză, care atinge, în esență, problema receptării poetului la noi, în momentul de față. Și nu numai a poetului, prozatorului, ziaristului, gânditorului, ci a unei personalități de dimensiune puțin obișnuită în orizontul culturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și focul! noi trei navetiștii, asigurarea că e cald, spinarea una cu spătarul care emană căldură, Căiuți gestul distrat, răsucită și cu verdele lanternei spre mecanic. Ora 7,55, în holul stației Onești baie matinală de mulțime și apa ei șovăie în bazinul de acumulare, personalul Buzău Ghimeș la megafon, incoloră, inodoră obiectivare în amar colectiv, plîngu ocl'i di caimò! semenii erau asigurarea condițiilor, ce scoți din geantă? gaz! gaz, să ne încălzim! ne relaxăm la primul circuit al sticlei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a mă înscrie la Institutul de Chimie Alimentară, iar când am venit să întreb dacă sunt într-adevăr dispuși să mă primească, decanul mi-a răspuns afimativ. Am pentru tine loc la secția de morărit" a spus; "Morărit?", am repetat șovăind și, citind pe fața interlocutorului meu că într-adevăr aceasta era propunerea lui, am zis: Nu, nu vă mulțumesc! Sunt dispus să iau în calcul înscrierea la secțiile de uleiuri sau parfumuri, însă la secția de morărit...? Nu mă cred
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vor mai trebui să ajungă decât vulturii. Sunt convins că și voi ca și mine, socotiți că va trebui să ne întoarcem, cât mai este timp, pe dâra de lumină, de glorie și jertfă pe care a umblat fără să șovăiască neamul nostru de la Sarmizegetusa și până la înțeleptul și bătrânul rege, care a pregătit cu munca și exemplul lui, Marea și Istorica Înfăptuire. Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea, Înfrățirea și Iubirea, Legea și Omenia, să fie, Ostași
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
forme de colectivizare și în alte sate. Rezistența din munți anunțată de oamnii din sat nu ședea cu brațele încrucișate, făceau totul să saboteze inițiativele activiștilor veniți de la centru. Coborau în sate și le explica oamenilor, mai ales celor ce șovăiau ce înseamnă colhoz în Rusia -«Vor cădea blestemele satului asupra voastră și a copiilor voștri dacă vă faceți cozi de topor». Se discuta cu colectorii prea zeloși, ca și cu cei despre care se știa că sunt agenți ai securității
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În toiul zarvei de mieunături, motanul negru cocoțat pe spătarul scaunului-balansoar Întinde laba spre tâmpla Motănicăi și parcă ar da s-o mângâie, șovăind În preajma răgușelii ei conspirative, da-da, boccia aia cu nasu’ cât paloșu’ lu’ Mihai Viteazu, ea a sechestrat actu’ locului... Ghearele se retrag În pernițe În momentul când laba Îi atinge obrazul, laba se retrage și bate fumul ca să mențină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Voi deveni oare o formă goală?”). Moartea ca metamorfoză, goliciune și părăsire, indică un proces sacrificial care din nou trimite la experiența scriiturii. Nu întâmplător mă refeream la Kafka și la acel spațiu narativ în care „se tot învârte dus-întors șovăind subiectul ce nu mai poate să se știe” (Comolli). Dar ce anume este de fapt în joc? „Am venit la Tomis ca să mor și mi-ar conveni să parcurg transformările care conduc trupul meu către sfârșit”. S-ar zice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]