1,603 matches
-
de necrezut. Așa că, după cum am zis, m-am verificat chiar eu în fel și chip și am ajuns la concluzia că sunt sănătos tun, chiar dacă uneori mă doare puțin capul. Dar asta din pricina surmenajului, fiindcă toată noaptea, de la o vreme, șuieră un vânt cumplit în hornuri și eu nu am cum să-l opresc. Văd perfect, nu s-ar putea spune că aș avea vreo miopie sau cine știe ce altă afecțiune oculară, care să mă facă să zăresc anapoda. Sunt cauze mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trece, dar asta ți-am mai spus-o. Întrerup acum; am să-ți scriu mai departe mâine. Nu am continuat scrisoarea a doua zi, așa cum ți-am promis, și asta tot din pricina vântului, care, de peste șaptezeci și două de ore, șuieră în hornuri fără contenire. Din zori în zori, acum. La birou mă liniștesc nițel, dar pe urmă - cred că înțelegi - nu pot sta prea mult pe străzi, fiindcă lumea ar intra la bănuieli. Acum sunt pe o bancă în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
început să iasă la plimbarea de seară. O să continui în altă zi. Cred că a trecut o săptămână de când am început scrisoarea. Aș fi continuat-o încă de alaltăieri, dar nu am putut din pricina vântului, cred că ți-ai închipuit. Șuieră înfiorător. Interesant e că nu mișcă nimic prin casă. Am verificat cu mare atenție: nici un fir de praf nu se clintește. Acum câteva zile, am spart oglinda din baie, fiindcă vreau să închei disputa cât mai repede. Îl voi localiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o ușoară mișcare de mână. - O ultimă întrebare dacă se poate... - Spune dar sper ca asta să fie una cu cap se încruntă din nou Poha. - Chiar voi călători fără forme în regulă? - Ieși acum înainte să fie prea târziu, șuieră preaonorabilul la el. Actele o să le primești după ce vei urca la bordul navei. Tânărul se apropie și-i prinse mâna preaonorabilului ducând-o într-un gest scurt la frunte, ieșind fără o vorbă din birou. Lucrurile au fost puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas cu pas, urcuș după urcuș, cadrul proiectului la care acum schița mental ultimele retușuri. Putea spune că era foarte aproape de inițierea lui. Reușise să convingă ultima persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ori trebuise să ia decizii cu care se împăcase greu mai apoi. Dar acum... acum urma să fie luată una dintre cele mai importante hotărâri din existența Quadrantului Confederat cu implicații majore asupra Confederației. - Pentru ce ne-ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
importante hotărâri din existența Quadrantului Confederat cu implicații majore asupra Confederației. - Pentru ce ne-ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului său. - Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
teapa lui Căreală, dacă aveau de la natură ceva inteligent În ei, puteai citi În gândurile lor ca Într-o carte de copii, dar dacă intelectul li se născuse a posteriori, puteai fi sigur că venea din frustrare și că le șuiera prin craniu ca o viperă isterică, mereu gata să te muște. — Bine i-ai făcut, i-a zis taică-său acasă, fără să-și ascundă mândria. Acuma, să te ferești de el, ăsta e sigur turnător, n-a ajuns el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
numai să Îți atingi scopul. — Te-ai Îmbătat... Sunt doar un elev de la liceul de filologie... O să fac Facultatea de Filologie, ce naiba poți să ajungi cu filologia În buzunar? — Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat, i-a șuierat printre dinți. Se vede de la o poștă că salivezi să ajungi la un ziar, unde să lingi În fund până ți se tocește limba. Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat. — Bine, bine, dar fii și tu mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Să nu faci asta! Nu tu! — Nu aici! a urlat și avocatul Baculovschi. — De ce dați dom’le În el? Descheiați-l la cămașă! a sărit Ionela În apărarea lui. — Eu am plecat, soră-mea e singură acasă... — Lașule, i-a șuierat Ionela, du-te să dai raportul... Șarpe. Dar Cristian părăsise deja Încăperea, și la fel Costel Costan, și avocatul Baculovschi, și Tronaru, care bombă nea plin de lehamite, și În scurtă vreme toți ceilalți, cuprinși de groază, de gândul la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Îi scriu o scrisoare lui Ceaușescu, dar să mă judece idioții, nu, asta niciodată. E bine? Păi, ce, mai sus nu crezi că sunt la fel de idioți? Ți se pare că Ceaușescu e altfel? Nu mă băga În jocul tău, a șuierat Vasile ame nințător. — Liniștește-te. De fapt suntem chemați amândoi la Rogoz. Mi-am permis să te apăr, așa că nenorocitul vrea să ne vadă pe amândoi. La două. Ce-ar fi să-l facem praf pe cretinul ăsta? — Nu mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Căreală și a șoptit la rândul lui: — Dar de ce trebuie să poarte numele meu? Nu știu, puiule, i-a răspuns tot În șoaptă Căreală, cică e mai curat... Întreabă-l pe Carara. — Nu o să-i las să facă asta, a șuierat Vasile În urechea maistrului. O să mă duc la Parolică și o să-l oblig să nu facă asta. — Bine, băiete, du-te, dar acum hai să mergem, hai să bem o bere... — Nu merg cu tine la bere, a mai șoptit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
l-a tras la pământ, căzând odată cu el, l-a izbit cu cotul În falcă, ăla a icnit surprins, s-a zbătut și s-a descotorosit de Vasile, apoi s-au privit În ochi respirând greu, cu ură. — Nenorocitule, a șuierat Căreală, tu de unde dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi! — Omori pe mă-ta, a zis Vasile cu dispreț, și l-a izbit sălbatic În frunte cu piatra aceea de râu, care, cu nici un minut În urmă, străjuia pașnic florile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de sute de ani - îl învăță pe copil să țină arma în echilibru, să-și răsucească torsul, să împingă cu piciorul, cu genunchiul, cu șoldul, energia teribilă transmisă umărului și mușchilor brațului, și atunci fierul o pornea drept prin aer, șuierând, și se înfigea, fără să se abată nici măcar cu un deget, în punctul în care era fixată privirea. — Pilum-ul care se înfige acolo unde trebuie te scapă de primul dușman; e ca și cum ai câștiga pentru prima dată la zaruri, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman de nestăpânit.“ Lui Gajus îi veni în minte imaginea senatorului care, în ziua triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul ei frumos se umplu de ură. — Calpurnius are s-o aducă în Syria pe soția lui, Plancina, anunță. Își imagina înspăimântată instrucțiunile pe care Maștera avea să i le dea credincioasei sale complice; îi revedea pe frații ei, care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau originea în nesiguranța cu privire la viitor. „În război, în răzmerițe se distrug biblioteci, plăci comemorative și statui. Mai apoi, istoricii interpretează, rescriu, cenzurează evenimentele. Însă oamenii adună, păstrează și ascund monedele.“ Libertul imperial — În palatele acestea se întâmplă lucruri nemaivăzute, șuieră un înalt funcționar din familia Caesaris. Pe lângă acest tânăr imperator sunt chemați mai mulți foști sclavi străini decât bărbați cu sânge roman, din familii care au fost aici încă din vremea lui Julius Caesar și chiar de mai înainte... Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi urmăriseră mișcările de la distanță. Văzură că se afla în cryptoporticus și că acolo lumina era slabă. Constatară surprinși că soldații germani nu mergeau alături de el. Împăratul era complet singur. Și pentru conjurați, aceea era ultima zi. — Acum e momentul, șuieră Chereas, acum! O clipă însă rămaseră nehotărâți, cu răsuflarea tăiată, gândindu-se la ce urmau să facă. Între timp, în atriu își făcură apariția demnitarii care ieșiseră în tăcere din sala de spectacole. Cineva întrebă în șoaptă: — Unde e Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a preferat, mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar retrăind intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Câteva minute mai târziu acceleratul prinse viteză. Geamurile erau deschise la maxim pentru a produce curent, vântul șuiera pe culoar și el nemișcat, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului. Câmpia cultivată cu plante cerealiere era întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni. Un drum prăfuit și șoseaua paralelă ce însoțeau calea ferată timp îndelungat lăsau impresia de repetiție
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cartonul. Cu nimic. În cameră este atâta liniște, că se aude de alături bătălia de la Gettysburg. Din apartamentul de sus se aude un depresiv care cântă la chitară o melodie folk. Un actor țipă, un leu rage și din văzduh șuieră bombele. — Cu sos Worcestershire, zice Stridie. Deci anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de gloanțe ca pe front, în casă stam cu lumina stinsă, evitam chiar să trec prin dreptul ferestrei. Noaptea era neagră în mine, jur împrejur vijeliile de foc și feeria înfricoșătoare a trasoarelor, dimineața liniște din când în când mai șuierau gloanțele până și pâinea avea gust de cenușă. Vă vorbesc despre tatăl meu cel care a cunoscut stratul gros de zăpadă din Siberia, vânturile din Kabul. La Delhi, a văzut morții scuturându-se de praf și a îngenunchiat dragonul chinezesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă ninge cu versuri de iubire... Mă aseamăn unui condor ajuns orb, ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]