1,581 matches
-
formă un număr: — Fräulein Rudel așteaptă pe cineva? Întrebă el, temperându-și tonul. Numai că mie nu mi-a spus. Când povestea mea Îi fu confirmată, Îi căzu fața. Puse receptorul jos și-mi făcu semn cu capul către lift, șuierând doar: — Etajul 3. La etajul 3, diametral opuse, se aflau numai două uși. Între ele - o Întindere de parchet de dimensiunile unui velodrom și, de parcă aș fi fost așteptat, una dintre uși era lăsată Întredeschisă. Menajera mă conduse În salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiu nevoit să arunc paharele după aia, le-am zis și am pus băutura la loc. Martins azvârli țigara și, Încleștându-și pumnii, veni câțiva pași spre mine: — Nenorocitu’ ăsta are o gură mare, cum are un ovreu nasu’ mare, șuieră el. Dietz rămase pe loc, sprijinit de fereastră, dar când se Întoarse cu fața ochii lui aruncau fulgere: — Îmi pierd răbdarea cu tine, vorbă-lungă. Nu pricep, zău așa. Ați văzut scrisoarea de la ăia cu asigurările. Dacă ziceți că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de câteva minute cât am așteptat să-mi vină rândul să fiu percheziționat. — Dacă știi cum mă cheamă, atunci știi și că sunt detectiv particular. Ăștia doi sunt căutați pentru crimă. Nu am văzut, cât am auzit bastonul de cauciuc șuierând prin aer spre capul meu. În fracțiunea de secundă de dinainte de a cădea la podea și de a-mi pierde cunoștința, mi-am spus În sinea mea că mi se luase să tot fiu pocnit. 16 Glockenspiel și tobă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de sub mine, făcut de Mutschmann care se chinuia să vomite. M-am aplecat și l-am văzut În lumina lunii, sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pozează ca model pentru revista „Burlacul“. — Nu știu exact, zise el. Nume, adrese, informații. Da’ tu ești un tip isteț, tu te-ai pricepe să le descurci. Doar nu le ai cu tine aici, nu-i așa? — Nu fi prostănac, șuieră el. Sunt afară, În siguranță. Am luat mucul stins de țigară din gura lui și l-am aruncat pe jos. I-am dat apoi restul țigării mele. — Ar fi mare păcat... să nu fie folosite niciodată, zise el gâfâind. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de către un bărbat gras cu o pălărie cu borul tras pe ochi: — Actele la control, zise direct, fără ca măcar să se deranjeze să-mi arate legitimația Sipo sau insigna. — Cine zice? Bărbatul Își Împinse spre mine fața porcină prost rasă și șuieră: — Eu zic. — Ascultă, te Înșeli amarnic dacă crezi că posezi ceea ce este cunoscut drept personalitate impresionantă. Așa că scutește-mă de rahaturile tale și arată-mi o legitimație. O legitimație Sipo trecu rapid prin fața nasului meu. Voi, băieți, ați cam Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fiecare toamnă, până când strângem strugurii? Oare-oi mai ajunge până la toamnă? Dar de ce te caini, măi cumnate, că doar nu a ajuns funia la par? Mi-a venit ordin de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam la cerul acoperit de un nor alb, așteptând să văd, după trecerea norului, dacă apare steaua Aldebaran. Țipetele unor păsări, speriate de ochii fosforescenți ai șacalilor, au aprins, însă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bancă și priveam mai departe cerul. Cei câțiva palmieri din parc erau plini de fluturi obsceni, surescitați de căldura nopții. Cerul era aici plin de stele și mă întrebam, neliniștit, care dintre ele putea fi Aldebaran. Zeul vântului continua să șuiere o melodie ciudată. Parcul s-a retransformat, spre groaza mea, în junglă. Nu mai stăteam pe o bancă, eram în vârful piramidei de la Palenque unde un preot maya ascuțea un cuțit de obsidian. Două somnifere ar rezolva, desigur, totul. Dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Boris! Mâine ne așteaptă o zi grea, Vreau să-i vorbesc despre Rusia, se smucește el, Nu acum! și-l ridic cu efort de la picioarele ei, îl bag aproape cu forța în casă, Nu faci decât s-o sperii, îi șuier la ureche, și-l simt liniștindu-se, Da! Să ne culcăm! Îi strigăm amândoi Sabinei noapte bună! și ea cu o expresie indiferentă pe chip, ca și cum s-ar uita la o scenă ce n-o privește deloc, o scenă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
minuscule. Avea tavanele înalte, structura originală, vopsea care se cojește și un miros înțepător de igrasie. Prima persoană pe care a văzut-o Ashling când a intrat a fost entuziastul care îi dăduse biletul cu „Bellez-moi“. —Căcat! exclamă ea. —Ce? șuieră Joy, înspăimântată de ideea că Ashling l-ar fi văzut pe Jumătate-om-jumătate-bursuc pupând pe altcineva. —Nimic. —Uite-l, observă Joy. Sprijinit de un perete - ceea ce era riscant în aceste apartamente ciudate - se afla prada ei. Și-a aranjat părul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urmate de o vizită a mamei lui Dylan. Nu. Craig alerga în urma lui Clodagh, în timp ce aceasta se învârtea ca un diavol tasmanian prin baia matrimonială și lovea cu zgomot în vasul de toaletă cu o perie. — De ce? întrebă el. — Pentru că, șuieră ea, enervată de stupiditatea întrebării, pentru că vine menajera. —Molly, grăbește-te, strigă Clodagh în direcția camerei plină cu elefanți a lui Molly. Flor trebuie să sosească dintr-un moment în altul. Ideea de a rămâne acasă cât timp Flor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timp de o oră și jumătate, apoi a pretins că nu a auzit niciodată de ea sau de Colleen. —Tu cine ești? întrebase ea. Colleen? Ce mai e și aia? Ce dracu’ e aia? E o maniacă. O curvă nebună, șuieră Mercedes, după care începu din nou să se vânzolească în spasmele umilinței. O afurisită de curvă nebună! — O târfă premenstruală cu apucături de psihopat, spuse Kelvin, foarte dornic să treacă de partea lui Mercedes. —O toantă schizofrenică, plusă Trix. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa, spuse ea, tare. Putem sărbători primirea acelor bani de la L’Oréal. Nu a fost nevoie de nici o secundă de gândire. Cuvintele: „Lisa spune că putem bea șampania pentru cititori. Lisa spune că putem bea șampania cititorilor“ au început să șuiere prin birou ca o briză. Obiectele muncii au fost puse jos și lumea s-a relaxat. Până și Mercedes părea veselă. — Dar nu avem pahare, spuse Lisa, dintr-odată neliniștită. Nici o problemă. Înainte ca Lisa să se răzgândească, Trix ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să nu fie Marcus la ușă, amenință ea. Dar era. — Ce fel de bărbat ajunge mai devreme? întrebă Joy. Un gentleman, spuse Ashling, deloc convinsă. Un ciudat, spuse Joy, nu foarte încet. Afară, amândoi. —Să te asiguri că folosești prezervativ, șuieră Joy, apoi plecară. După câteva secunde, Marcus apăru în capul scărilor, tot numai un zâmbet. —Bună, spuse Ashling. Sunt aproape gata. Vrei o bere sau ceva? Un ceai. Îl prepar eu, nu îți face griji. În timp ce se grăbea să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu respirația șuierând ritmat, fiecare expirație ridicându-i părul de pe frunte. Melancolia o apăsa din ce în ce mai tare. Avusese o săptămână proastă. După dezastrul de la agenția de plasare a forței de muncă, Ashling o îndemnase să apeleze la încă o opinie. Așa că își pusese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
divorța. Ne trebuie un motiv. Dacă am fi fost deja despărțiți de doi ani, am putea să o facem. Dar, până atunci, unul dintre noi trebuie să îl dea în judecată pe celălalt. Pentru abandon, comportament irațional sau adulter. —Adulter! șuieră Lisa, care fusese absolut fidelă cât timp fuseseră împreună. Niciodată... — Nici eu, mărturisi Oliver. Iar în ceea ce privește abandonul... Da, tu m-ai părăsit pe mine, spuse ea, dornică să acuze. Nu mi-ai dat nici o altă variantă, iubita. Dar ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cea mai bună, spuse Jack, întinzându-i o țigară aprinsă, apoi aprinzându-și și el una. Nimeni altcineva nu ar fi în stare să pună pe picioare o revistă de la zero. — Ce mod ciudat de a mă răsplăti, spuse ea, șuierând din nou. —Ești uimitoare, spuse Jack sincer. Energia, viziunea, abilitatea ta de a-i motiva pe oameni. Nu îți scapă nimic. Aș vrea să vezi cât de mult te apreciem. Vei ajunge la spectacole. Poate că nu anul ăsta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și-i dădu drumul. Albanese își săltă capul ca să respire. Sângera, gâfâia și își curăță de pe față o întreagă carte de bucate mexicană. Când își recăpătă răsuflarea, șuieră: — Versailles Apartment la intersecția dintre 6th și Saint Andrews, camera 803 și vă rog, nu dați sfoară-n țară că aș fi ciripitor. — Poftă bună, Bruno, îi ură Lee. Stai liniștit, i-am spus eu. Am ieșit în fugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putere pe umăr. El se întoarse și atunci i-am spus: — Vreau să ies din circul ăsta. Sunt polițist la Departamentul Arestări, nu la Omucideri. Am mandate de arestare pentru infractori deosebit de periculoși. Vreau să mă detașezi înapoi. Acum! Loew șuieră: — Nu! Lucrezi pentru mine, iar eu vreau să te ocupi de cazul Short. E ultimul meu cuvânt, absolut și irevocabil! Și de la tine nu accept cereri de primadonă, domnule polițist. Pricepi? — Fir-ar să fie, Ellis! — Trebuie să mai înaintezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și știi o grămadă de locuri unde să duci fete. Ai amețit-o pe Betty cu câteva pahare, ai făcut-o să-ți povestească despre vechii ei prieteni și te-ai dat drept amicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea despre ei - așa că am apucat-o de păr și-am șuierat: — Nu ei, ci eu! Fă-mă pe mine! Fii cu mine. Madeleine se supuse, procedând exact invers de cum se petreceau lucrurile în desenul Marthei. Înfierbântat de gestul ei, am simțit că-s pe cale să-mi dau drumul. Am împins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ținut imobilizat cu toate puterile mele, după care am auzit sirene apropiindu-se. Mi-am dat seama că Lee a încetat să-mi opună rezistență. Doar zăcea acolo și murmura la nesfârșit„Partenere“, ca o palcă de patefon stricată. Sirenele șuierau tot mai tare. Apoi încetară. Am auzit zgomot de portiere trântite. M-am desprins de Lee și l-am luat ca pe-o păpușă stricată, ajutându-l să se ridice în picioare. În fața noastră era Ellis Loew. Loew avea pumnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pusese capac. Simțindu-mă în siguranță, l-am luat pe partenerul meu pe după umeri. Domnule Loew, filmul ăla nenorocit e de vină. Lee și-a închipuit că limbistele de aici ne-ar putea pune pe urmele mexicanului. — Bleichert, ciocul mic! șuieră Loew, apoi își îndreptă mânia abia reținută spre Lee: Blanchard, eu te-am numit la Arestări. Ești omul meu iar tu m-ai făcut să mă simt ca un prost în fața a doi dintre cei mai influenți oameni din Departament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de noiembrie umpluseră până la refuz șanțul și câțiva polițiști scufundători deloc Încântați de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]