1,670 matches
-
această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu excepția personajului lui Svengali. Acesta, la rândul său, Își avea precursorii și progenitorii lui - Shylock, de pildă, și Fagin al lui Dickens -, dar era o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
CE FACEȚI? EU SUNT BINE. CUM VĂ NUMIȚI? EU MĂ NUMESC HARRY. V PUTEREA UMBRA Beth se ridică din patul ei din laborator și privi mesajul pe care i-l dăduse Norman. — Oh, Doamne Dumnezeule! Își dădu la o parte șuvițele de păr negru de pe față. — Cum e posibil? spuse ea. — Totul se potrivește, replică Norman. Ia gândește-te: Când au Început să apară mesajele? După ce a ieșit Harry din sferă. Când au apărut prima dată calmarul și celelalte animale? După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte a feței lipsea, fiind tăiată Într-un mod grotesc. Tina. Norman se Înfioră și Împinse cadavrul Într-o parte. Acesta pluti În derivă, Îndreptându-se În sus. „Atențiune! Unsprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de respirație iar doctorul și toți ceilalți au înnebunit. Voisem să le spun ceva. Să nu se mai chinuie, să cate mai cu băgare de seamă la pasărea violet căci de la ea vor afla mai multe decît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-o? m-a întrebat el, evident surprins, astfel că tonul vocii sugera de fapt întrebarea „Știi să citești?“. Da, i-am citit toate cărțile. —Chiar așa? a zis el gânditor lăsându-se pe spate și privindu-mă cu interes. O șuviță din părul ăla negru și mătăsos îi căzuse pe frunte. — Da, am reușit eu să răspund, simțind că mă ia ușor cu rău din cauza dorinței. Urmăririle de mașini sunt tari, nu-i așa? m-a întrebat el. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie în ton cu aparițiile lor sofisticate. Toate trei arătau cam la fel. Toate aveau părul scurt. Vreau să spun că aveau părul foarte scurt. Sooz/Koo/Jools era aproape cheală. Iar Atlanta/Alexia/Alethia arăta, cu smocul ei de șuvițe blonde, ca o rățușcă deloc urâtă. Sinceră să fiu, semăna destul de bine cu Kate. Ceea ce înseamnă că Adam, suspectul de pedofilie, e probabil înnebunit după ea, m-am gândit eu cu acreală. Eram puțin geloasă. Toți patru au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce femeie! Mă simțeam destul de bine. Nici nu m-am supărat când am descoperit că datorită vopselei de păr (draga mea, se numește nuanțator de culoare, nu avem nevoie să ne vopsim părul, nu facem decât să nuanțăm culorile și șuvițele naturale), OK, datorită nuanțatorului urechile și părul meu aveau acum culori coordonate. Dar presupun că, dacă ar fi trebuit să-mi vopsesc urechile, aș fi obținut o chestie mult mai nasoală decât castaniul strălucitor și bogat pe care îl obținusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
De fiecare dată când sunt surprinse de bărbați, tipele din telenovele se întâmplă să fi ieșit tocmai atunci de sub duș, să fie acoperite cu loțiune de corp parfumată, părul umed le e strâns într-un prosop din care scapă niște șuvițe, și reușesc să arate absolut superbe, într-un fel absolut inocent și natural. Ceea ce e destul ca să te facă să vomiți. Dar în viața reală, poți să pariezi că atunci când bărbatul pe care îl placi/iubești/de care ești atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și dezdoia foarte încet degetele, urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile mari de lemn înșirate pe marginea balconului, așteptând să se oprească o șuviță de adiere în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, mici și grase ale acelei plante al cărui nume nu-l cunosc, ce înflorește în buchete violete, ca niște bulgări, în târziul toamnei ÎDoamne, își zicea, mult mai este până la toamnă!). Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pași până la baie. Atunci a fost mai evident decât oricând cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
călătoria. Să-l aștepte la ora 7 la poșta din sat. O să ajungă mai devreme, dar n-are rost să-l aștepte mai devreme. I s-a părut că râde la capătul celălalt al firului, și-o imaginează ridicându-și șuvițele de păr care-i cad pe frunte cu mâna liberă și transpirată brusc de emoție, incapabilă să mai spună altceva, înainte ca aparatul automat să-i înghită toate fisele. Rămas în mână cu receptorul în care țiuie tonul, simte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strigătele de plăcere și rămânând apoi cu capul într-o parte, cu brațele întinse într-o poziție nefirească, cu trupul ușor ghemuit, ca un pescăruș rănit sau frânt de oboseală și de sub ploapele coborâte peste culoarea alunei se strecurau două șuvițe subțiri de lacrimi înfierbântate și a oftat, dar n-ar fi fost în stare să spună motivul, doar se simțea fericită, era sigură că e fericire ce simte, a deschis ochii umezi și atunci a văzut că el nu observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privit-o. Îl urmărise tot timpul cu ochii încă foarte vii, acum aștepta să-i spună ceva. S-a întors cu greu pe o parte, a încercat să-și așeze altfel perna în care i se îngropa capul, a renunțat. Șuvițele de păr rar și îngălbenit în ultima vreme i se lipeau de pielea capului, transparentă ca un pergament. Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu e nimic cum ar trebui să fie și... hai, să nu exagerez, îmi pierd răbdarea pentru că lucrurile ar putea fi altfel decât sunt și nu facem decât să despicăm firele astea stupide în șapte și în o sută de șuvițe și mă întreb cu ce-am greșit și ce păcate oi fi având că trebuie să le ispășesc acuma și că n-am să mai apuc odată ziua cu soare în care să nu mai simt gheață și iarnă în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răspunzi, nici nu vreau să știu la o adică“, spunea din nou. „Da’ poți să crezi că mă bucur că te văd.“ „Și eu.“ Ridica spre el o față speriată: vorbește serios, râde de ea? Își înlătură cu mâna o șuviță de păr care îi cade pe frunte. O undă de bucurie și teamă îi sclipește în priviri. „Ar trebui să-ți mai spun că nu credeam că-mi vei deschide“, zice râzând. „De ce?“ „Nu știu“, și ridica din umeri. „Credeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l lovesc și eu, e beat și habar n-are ce face, nu trebuie să-l lovesc, n-a vrut să facă asta“, pipăindu-și obrazul și buzele zdrobite, simțind un gust sărat, privindu-și degetele mânjite de o șuviță de sânge, uitându-se la bărbatul mic și îndesat și cu ochii tulburi cum îl privește prostit, cu o mână sprijinindu-se în tăblia mesei, peste pata de cafea, cu cealaltă atârnându-i inertă pe lângă trup. În acea clipă, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o sfătuise și pe măsura ce-și amintea, se înfuria și era mai intolerant. Când și-a dat seama că ridicase glasul, s-a oprit brusc. Îl privea surprinsă, cu buzele întredeschise și umede, și-a îndepărtat cu o mână șuvițele căzute pe frunte și a sorbit din cafea. Era surprins și el, nu pricepea ce l-a apucat, s-a ridicat să caute o țigară în pachetul de pe masă și a tras adânc în piept. „Iartă-mă“, a spus. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva, se așeză pe pat. Kenneth păru să spună ceva, se așeză lângă ea, păreau să vorbească, el se ridică și se plimbă de-a-ndăratelea, se îndepărtă repede de ea, ea se ridică. Kenneth se plimba și vorbea, ea își răsucea șuvițele de păr, el evita s-o privească, ea se ascundea în spatele capului lui și începea să-și scoată cămașa de noapte, fața lui Kenneth se schimonosea tot timpul și ba ridica, ba cobora oglinda, Shirley își puse din nou sutienul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebuie să știi că sunt foarte hotărâtă. Nu cred că există acum altceva care să conteze mai mult pe lume decât să găsesc un public pentru lucrările mele. Luă câteva înghițituri din pahar și își dădu la o parte o șuviță de păr de pe frunte. Roddy nu spuse nimic o vreme. Ceea ce ne rămâne probabil de făcut, spuse el în cele din urmă, este să ne uităm mâine la tablouri și să vedem ce se poate aranja. Phoebe dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai reputate ziare din oraș făcuseră o adevărată obsesie pentru pasagerii cu machiaj, trup și vestimentație perfecte din aceste lifturi silențioase. Nu văzusem În viața mea femei cu păr de un blond atât de strălucitor și nu știam că toate șuvițele acelea, create de faimoși coloriști, costau șase miare pe an numai ca să le Întreții, și nici că ceilalți din branșă puteau ghici pe loc la care stilist realizase culoarea respectivă după o singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am auzit totul despre tine, micuțo. Bun venit În familie. Sper că-mi vei face o vizită. Îți promit că Împreună putem să... ăăă... Îți aranjăm puțin aspectul. M-a mângâiat afectuos pe cap și a apucat Între degete o șuviță de păr, după care a pus-o lângă rădăcini: — Mda, doar un strop de vopsea culoarea mierii și fac din tine un supermodel. Ia numărul meu de la James, OK, scumpo, și vino să mă vezi când ai o clipă liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lunară când eram la liceu. Asta mă Îndreptățește să mă dau drept scriitoare? — Ce anume scrii? — În principal, beletristică. Acum lucrez la primul meu roman istoric. A mai tras un fum și și-a dat din nou la o parte șuvița aceea Încăpățânată, dar adorabilă. „Primul roman istoric“ dădea de Înțeles că celelalte fuseseră non-istorice. Interesant. — Despre ce e vorba? S-a gândit o clipă, apoi a răspuns: — E o poveste spusă din perspectiva unei tinere femei despre viața În timpul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
căreia Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe cap și cît de Înspăimîntător devine În clipa În care este tăiat? Ar trebui să iei una din buclele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]