4,027 matches
-
Mi-am așezat palmele peste scoarța lui noduroasă și cu mâinile tremurânde l-am mângâiat. Îl simțeam cum mă privește și cum mă primește lângă el. Am deschis larg brațele și l-am îmbrățișat până când mugurii au început să îmi țâșnească prin piele. Era primăvară, o primăvară timpurie în care viorelele priveau cu sfială spre cer. Până să ajung aici, am zăbovit tare mult, mă învățase mama să nu caut mugurul primăverii în inima pădurilor bântuite, dar nu știu de ce, mai
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am văzut
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
căutare A unor vajnici botaniști. Dacă apari din când în când, Pe vârf de stânci, pe undeva, Aud pământul fremătând, Și eu, ca el, asemenea ... MAGNOLIA Gingașii muguri ies la soare, Vestind vieții un dar nou, Din boabe de mărgăritare Țâșnește-al florilor ecou. Regina cupelor din pom, Izvorul vorbei și tăcerii, Trudește basme pentru om Cu degetele primăverii! În parcuri luna străjuiește Clipind spre noile iubiri, Magnolia, împărătește Nuntește soarta altor miri. FLORI DE VIS ! Flori de măr visez mereu
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
ierți! - Pentru ce? - Lasă, îți spun în pauză. Am așezat cuvântul ,,muncă” pe desenul cu pricina și i-am rugat să facă un text cu aceste cuvinte puse pe fiecare lucrare. Țârrr! Țârrr! Țârrr!se aude soneria. Ca niște rachete țâșnesc pe ușă afară. - Doamna, e pauzăăăăăăăăăăăăă! - Bine, bine! Am auzit. Merg să-mi beau cafeaua. Mi-ați promis că nu faceți rele. Orele următoare au trecut ca doua clipe. Cu ghiozdanele mai mult târâte, elevii se îndreaptă, obosiți, către microbuz
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
atent, domnule! Am început să bâjbâi, dând din mâini: -Ochii mei!..ochii mei!.. Speriată, doamna s-a ferit: -Ce vreți să spuneți? Fiți mai clar! -Mi-au scăpat ochii în sânul dumneavoastră și nu-i mai găsesc. Două fulgere albastre au țâșnit din ochii doamnei: -Domnule, te văd om serios! Eu nu sunt din alea care îți spun două vorbe... Și dă să mă ocolească. Dar eu, nenorocitul, scai după ea: -Care sunt cele două vorbe? Doamna se întoarce brusc, șuierând furioasă
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Toate Articolele Autorului Cuvinte, cuvinte s-au împrăștiat pe tot corpul și ca nișe dălți înfometate mușcă bucăți de piatră de pe oasele înrobite de crucea încălzită în inimă și caută nici eu nu știu exact ce dar simt cum izvorul țâșnește mai tare și mă adună în buzunarul de la piept să te poți hrăni în iarna fără ninsori. Referință Bibliografică: Cuvinte, cuvinte / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CUVINTE, CUVINTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353226_a_354555]
-
Și ciulinii luară foc, speriindu-i pe lățoși, care o luară la fugă pe valea râului înghețat. Încurajați, flăcăii și luptătorii strigară bucuroși: -Uraa! Trăiască Primăvara și Soare-Împărat! Luptătorii începură un dans ciudat, lovindu-și săbiile de scuturi, din care țâșneau mii de raze ce se revărsau în jur, topind zăpada și încălzind pământul. În dansul lor magic, luptătorii înaintau cântând: -Slavă, ție, Soare- Împărat!/ Fii veșnic binecuvântat!/ Din zâmbetul tău izvorăște viața/Lumină și căldură tu ne-ai dat./ Hei
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
ne ascundem amândoi. Un singur brad și-acela-i tuns de lama dragostei din noi. Hai, să ne dăm cu sania iubita mea cu sâni minori! Pe-un patinoar din palma mea și pe-o eclipsă mâine-n zori. Din trupul tău țâșnesc fântâni de ape minerale, pure. Și-au devenit majori doi sâni, De-atâta lipsă de pădure. Iubita mea de la șosea! Te-aștept în orice anotimp. Hai, să ne dăm cu sania, Pe un cadran lipsit de timp! Referință Bibliografică: DERDELUȘ
DERDELUŞ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352644_a_353973]
-
relațiilor dintre religie și cultură (partea I) și teologie și estetică (partea II) încheiate cu propunerea de lectură în cheie metaforic-teologică a fenomenului culturii și artei (partea III). Întreaga creație omenească este văzută drept produsul unei imense și irepresibile nostalgii, țâșnind dintr-o trăire fundamentală care colorează existențial întreaga cunoaștere și activitate a omului: sentimentul rupturii unei unități ideale a existenței și a durerii pe calea de întoarcere spre această patrie simbolizată de paradis. Paradisul este însă dublu: pământesc și ceresc
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
vezi nimic nici dacă ai avea în față proiectoare de mii de wați, vezi dintr-o dată o mică sferă care se mărește repede, alimentată de cele trei piese și apoi vezi bulgărele ultraincandescent cum tremură între magneții lansatorului. Deși proiectilul țâșnește foarte iute din tubul magnetic după ce apeși pe declanșator, ai timp să vezi sfera ieșind parcă cu viteză cu mult mai mică, pe gura lansatorului. ,, La pământ toată lumea!” a strigat Loverture cu puțin timp înainte de lovitură și toți care mai
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
imagine. Norul păru să se înroșească într-un punct din mijlocul său, punct care se mărea repede. Mici fulgere apăreau acum clar conturând norul. ,, Urmează raza morții” gândi Silan. ,, Când norul v-a ajunge suficent de roșu raza v-a țâșni și ne va lovi”. Și Lup credea la fel. Omul din fața lor părea însă a nu fi afectat de starea celor doi. Trecură astfel câteva minute în care nu se întâmplă nimic însă după un timp cei doi auziră un
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
comunicare telepatică”, pe care, într-o altă scrisoare, am și încercat de altfel să le prezint și să le descriu în ce fel s-ar putea confecționa. “În mijlocul Nopții de cristal, eu am atins hotarele morți, am văzut Stâlpul Central țâșnind de pe axa pământului pe axa Cerului cristalin spre Soarele uriaș strălucind cu o lumină orbitoare ce întrece toate luminile, m-am apropiat de zeii Atlanților din Carpați și de zeițele pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăție și
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
am scos pistolul din toc și l-am împușcat pe Franz în frunte, cu ochii în ochii lui. Nu-mi mai păsa, orice s-ar fi întâmplat. S-a prăbușit la picioarele mele și l-am privit scârbit, cu sângele țâșnind din el ca dintr-o fântână arteziană. M-am apropiat de Raisa și am luat-o în brațe, sfâșiat de suferință. I-am îndepărtat părul de pe față și am sărutat-o pentru ultima oară, pe păr, pe tâmple, pe buze
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
schimbă deodată mimica feței, îi citesc ura din privirile verzi, apoi își umflă obrajii și mă scuipă direct în față. N-am gândit nicio fracțiune de secundă. Am îndreptat pistolul către fruntea lui și am tras fără remușcare. Sângele a țâșnit murdărindu-mi hainele și în clipa aceea mi-a venit greață, iar el s-a prăbușit la picioarele mele. Atunci am simțit că cineva mă sfredelea cu privirea și am nimerit doi ochi care mă priveau de după colțul unei clădiri
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIS LUCID Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Răceală de piatră, timp mut... În față, năcluca țâșni, Rostogolindu-se ca un cristal negru În pădurea ai cărei pereți Posomorâți, cocoșați, Se-apropiară Ca-ntr-un clește. Ochiul ei ne privise aspru, neclintit, De pe un colț de stâncă. Împrejur, culorile se diluară, Privirile noastre desperecheate Căutau avide sensul
VIS LUCID de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353754_a_355083]
-
regizorului din studiou cu un fel de mirare că secvența nu era prevăzută în scenariu, că “intrarea” unui corp străin a fost intempestivă și în afara programului și eu, cu un stupefiant și abia îngânat și “suspect” “I'm sorry!”, am țâșnit-o afară atât de tulburat că era să fiu prins și strivit bine între ușile batante ... Am scăpat cu o sperietură care nu fusese planificată și cu un pantof cu carâmbul bine stâlciat, aproape smuls și cu acel moment complet
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
o „strangulare” aritmică, ciudată și tainică, suprarealistă. Această ultimă distanță, de la Podul Dâmboviței la Rucăr alcătuiește, ceea ce numim îndeobște Cheile Mici ale Dâmboviței. În sfârșit, parcă istovită de tălăzuiri inexpugnabile care-i dirijează cursul albiei, Dâmbovița se dezmiardă galeșă și țâșnește dintre sânci și pereți înalți de munte („înseninări” cum le spun localnicii), ca-ntre niște mitice „Scylle și Carybde” de-ale locului, intrând în culoarul și depresiunea Rucărului și afluind dezinvoltă și liniștită spre Dragoslavele, Stoenești și Cetățeni și mai
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
tu și eu/ să nu plângem îndeajuns/ că-n departe/ ne desparte/ un neant de nepătruns?” Încearcă, zbătându-se în retorta întrebărilor în care ard doruri, să deslușească misterul iubirii neîmplinite... Dar „Cântecul inimii” care „n-are contur/ când iubire țâșnește matur/ în orice gând/ aripi mari fluturând”, îl poartă prin labirintul amintirii iubitei căreia încearcă să-i fure „dragul de demult/ tinerescul tumult/ ce-a izbucnit luminos din obscur”. Hoinărește, poetul, „Aiurea”, zbuciumându-se prin „hăuri meschine” dar nepierzându-și
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Ediția nr. 441 din 16 martie 2012 Toate Articolele Autorului Iată mamă, iar a sosit primăvara, Și colțul ierbii a dat iar pe glie; Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara Îl plângi pe tata, mort de-o veșnicie. Căldura va țâșni și ea cât de curând, Eu voi pleca, să mai tai la vie; Soarele mă va batjocorâ, sfidând Berzele se vor aduna, din nou, pe glie. Câinele nostru, mă va petrece în zori, Oprindu-se mereu, pe lângă garduri; Am s-
A SOSIT PRIMĂVARA de GEORGE PENA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354605_a_355934]
-
Îl uimea pe profesor cu rapiditatea cu care le rezolva, chiar uneori se tachinau mai mult sau mai puțin fățiș, provocându-se astfel reciproc într-un fel de concurs în care în realitate nu era niciun învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
era aproape întuneric...intră decanul...în trening, cu papuci de casă. Venise să-și ia ziarele, după ce dormise de prânz. De mine uitase total! “Să nu-mi spui că stai aici de la prânz!” Am dat doar din cap și am țâșnit pe ușă. Dacă ușa toaletei ar fi fost închisă, jur că ...o pățeam! Când m-am întors după poșetă, l-am găsit râzând cu poftă, tolănit în scaunul lui de decan... “Ia și tu un cognac! De unde ești, de loc
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
sa și predispune mintea la frînturi de conversație amintiri și digresiuni, exceptînd, poate, momentul unei dureri chiar înainte să revină, toamna în cautarea unui "om" transcris de auguri în Libri Tagetici, cel puțin tot atît cît Parthenonul neatins de vreme țîșnește dintr-o rană o adiere de vînt, o undă pe apă. Numai gîndurile mele nu te-au ajuns ! Cei care se găsesc, se descoperă pe ei înșiși, se întîlnesc odată și odată cu ei descoperă Totul! Referință Bibliografică: Imaginare tablouri vivante
IMAGINARE TABLOURI VIVANTE, MAI PUŢIN CEEA CE REPREZINTĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354678_a_356007]
-
deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare!”. Era imaginea care îi țâșnise spontan în minte, reprezentând o clădire impozantă, pe lângă care trecea în fiecare zi pe drumul spre grădiniță, un edificiu gigantic pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adulții făceau referire uzând numele generic de ”Partid”. Acel episod amuzant
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]