1,349 matches
-
și nestricată de Învățătura orașelor. Aici, În Pisc, l-am cunoscut pe Gheorghe Olarul, meșterul figurinelor de ceramică, la care am descoperit, În coșarul de nuiele din fundul ogrăzii, o „Lupa Capitolina“ cu Romulus și Remus sugând cu poftă la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până unde?... Din cartea de citire a copiilor, mi-a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe al meu din Pisc. și cât pe-aci să uit urcioarele mele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai biscuiți cu E-uri, ca să mă fac bine. Cât despre lapte, numai când îmi amintesc cum fierbea pe plită, și mi se întoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, să chinui vaca, s-o tragi ore întregi de țâțe, când poți să iei foarte bine lapte la pungă de la magazin. Lapte adevărat, care nu miroase a vacă, ci a pungă. Cel mai greu a fost cu murdăria. Am stat mai mult în grajd, ca să mă simt oarecum ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
te-aș fi făcut eu vacă și proastă dacă nu era de bine?!“ Lupta cu viața Când eram copil, o prietenă de-a mamei cu un piept uriaș mi-a spus că, în curând, voi lua viața în piept. Din cauza țâțelor ei cât bostanii, la care mă uitam printr-o gaură din gard când ieșea cu ligheanul în bătătură ca să se îmbăieze, luarea-n piept a vieții mi s-a părut multă vreme un lucru cam de rușine. De fapt, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stewardesa care verifică dacă și-a pus centura de siguranță -, când cad mai des avioanele: la urcare sau la coborâre?“ Fata zâmbește cu înțelegere și o ajută să-și lege centura sub sâni. „Tot aia-i - spune bunica -, mătăluță ai țâțe, la mine-i numai piele.“ Stewardesa, într-adevăr, are sâni mari și imperativi. Nepotul, care și el ar avea un punct de vedere asupra sânilor fetei, e deranjat de acest exces de intimități. Pentru nepot, mai rău ca un accident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte populații, mai dezvoltate, care trăiesc tot În junglă. Hrana lor de bază constă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a întors Vally... Don Pedro de Aragón lui Florino de León București, 23 septembrie 1955 Dragă prietene, Nu sosirea neașteptată a unicei Voastre scrisori ne face să Vă răspundem atât de curând, ci dorința de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
adică la următoarea piesă muzicală: Când eram pe Ialomița. Dacă în prima piesă muzicală bravii noștri apărători ai ordinii publice își manifestaseră la cote amețitor de înalte sentimentul năvalnic de iubire patriotică pe care-l primiseră odată cu laptele supt de la țâța mamei în ceea ce privește piesa numărul doi din repertoriu, lucrurile stăteau cum să vă spun? ceva mai delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
binemeritat Premiu Nobel. Belgianul ăla, Hercule Poirot, și celălalt, englezul, Sherlock Holmes, ba chiar și Agatha Christie nefiind decât niște pârliți de amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dârnă (Glechoma hederacea), Dribolnic (Melittis melissophilum), Miericică albă (Lamium album), Sugel roșu (Lamium purpureum), Urzica moartă (Stachys alpina), Miericică roșie (Stachys silvatica), Ursu, Ursitorile, Zilele ca florile (Galeopsis ladanum), Miericică (Galeopsis ochroleucum, Galeopsis pubescens), Sugel galben (Galeobdolon luteum). Familia Primulacee. Țâța vacii (Primula carpathica, Primula elatior, Primula officinalis), Stingătoare (Primula minima), Căciula cucului (Soldanella montana), Preducea (Soldanella pusilla, Soldanella hungarica), Dreață, Buruiană de dor (Soldanella alpina, Lysimachia nummularia), Gușa găinii roșie (Cyclamen europaeum). Familia Plantaginacee. Pătlagină, Crăcel de domn (Plantago lanceolata
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și, apoi, și filtrul ar fi fost o caznă mult prea greu de suportat). Chiar și-așa, Liviu n-a fost prea fericit. După doar două fumuri, i-a venit să borască, ceea ce a și făcut - ne spunea el -, pe țîțele unei gagici pe care o ținea pe genunchi. Cu toții îi deplîngeam soarta bietului băiat, dar îl invidiam în secret pentru țîțele pe care avusese fericirea să le boteze (oare ce făcuse gagica - își dăduse imediat bluza jos ? ; oricum, era clar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prea fericit. După doar două fumuri, i-a venit să borască, ceea ce a și făcut - ne spunea el -, pe țîțele unei gagici pe care o ținea pe genunchi. Cu toții îi deplîngeam soarta bietului băiat, dar îl invidiam în secret pentru țîțele pe care avusese fericirea să le boteze (oare ce făcuse gagica - își dăduse imediat bluza jos ? ; oricum, era clar că lui Liviu nu-i mai arsese de nimic, și astfel ne mai calmam puțin invidia). ...și asta era doar una
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu. În plus, nefericirea asta cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu. În plus, nefericirea asta cu „țîțe și craci“ dispăruse. Cred că maică-mea a fost puțin șocată și a luat-o să i-o arate cuiva, probabil vreunui medic psihiatru care să-i spună ce se întîmplă cu fiul ei - căci nu cred că a dus
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fecundarea omului mai trebuia să mai așteptăm cîțiva ani !). De știut, știam destule, nu de teorie duceam noi lipsă ! ... Lasă că tot văzuserăm ceva : la intrarea în muzeu era o vitrină cu familia de gorile și gorilei-mamă i se vedeau țîțele ca lumea de tot (altceva nu i se mai vedea, dar era de-ajuns și-atît). Ce mai ! - erau ca la o femeie. Cînd începuserăm toți băieții să ne hlizim și să arătăm cu degetul, tovarășa a strigat la noi să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a deochea este o superstiție valabilă și În țările din vestul Europei <endnote id="(33, p. 189)"/>. În Maramureș se folosea un descântec special Împotriva deochiului provocat de evrei : De-i de jid, Crepe-i boașele ; De-i de jidaucă, Crepe-i țâțele... <endnote id="(13, p. 284)"/>. Interesant este că, pentru mentalitatea populară, evreul (și mai ales cel „roșu”) provoacă deochiul, dar - dacă el Însuși suferă de această boală - nu poate fi vindecat prin descântece. Acest tabu este transmis descântătoarelor prin tradiția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Șantaje politice Al doilea document cusut cronologic la dosar, fusese „Raportul de activitate pe perioada 28 mai 1946 - 28 iunie 1946” și era mult mai amplu elaborat ceea ce demonstrează Încă o dată că CDE-ul hușean era Încă În perioada sugerii țâței materne de la București și a celei paterne de la Iași. La punctul <B> „Priviri politico-organizatorice” autorul reiterase marea dragoste a evreilor pentru democrația de tip nou (care nu-i va opri, totuși, de la uriașa migrare În Palestina, ulterior În Israel!) afirmând
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Lukovski, mare dandana fiind eliminate două replici conforme cu realitatea acelor ani, dar negustate de mai-marii zilei: „<<Cei aici, fraților? Ședință? Congres? Sinod? Miting? De ce țipați? De ce urlați? Nu puteți vorbi ca oamenii?>>” iar un altul: <<Ne cumpărăm o scodiță țîță!>>”. Probabil, dacă autorul ar fi scris „o scodiță sîn” sau „o scodiță piept”, ar fi trecut de cenzorul dejist dar așa, mai va! m. Înăsprirea cenzurii Ziua de 8 iulie a anului 1959 a reprezentat o cotitură importantă În activitatea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acordat de săptămânalul partidului „...muncii politice da masă desfășurată În județ”. Introducerea a fost de toată frumusețea 40 nanometru - a miliarda parte dintr-un metru frazeologică a unui bun soldat al partidului de la care sugea o mașcată și dulce țâță: „Activitatea politico-ideologică, de ridicare a nivelului general al cunoașterii, de dezvoltare a conștiinței socialiste a maselor trebuie să se desfășoare continuu, cuprinzător, Într-o viziune unitară, partinică”. Grăind un mare adevăr, Necula a continuat astfel: „Gazeta județeană constituie un mijloc
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
târg cu niște orătănii de găini; − Da’ de ce spui că-s orătănii, că văd că-s frumoase și grase, spuse Tinca trăgând cu ochii spre Toader Axinte, bărbatu-său, care stătea lângă o căruță, unde era culcată o scroafă, din țâțele căreia sugeau vreo 11 purceluși, frumușei și buni de în țărcat, să poată fi vânduți; − Apăi le spun orătănii, fă Tinco, că nu-și mai cunosc rostul de găini să facă ouă, să cadă cloște și să scoată pui. știu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
câmp, să mânem noaptea în mijlocul florilor... Mâna ta cea stângă să fie sub capul meu și dreapta ta să mă îmbrățișeze și să mă mângâie... Trage-mă lângă tine, aproape... Sărută-mă cu sărutul gurii tale... Odihnește-ți capul între țâțele mele speriate... Acolo, îți voi da dragostea mea... Și, dis-de-dimineață, vom vedea dacă s-a deschis floarea... Iubitul meu, ești în mine, precum și eu, sunt în tine". Ce zici? Splendid poem de dragoste. A fost scris acum două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai strecurat hoțește în așternutul bărbatului meu! Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit, i-a pieptănat cu limba ei, goi. Zăpada topită curgea sub țâțele moi. Și seara când găinile urcă pe crengi să se culce în țarc, veni stăpânul întunecat și-i puse pe toți șapte în sac. Mama alerga prin zăpadă nu voia de ei să se despartă. Mult timp, mult timp mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
superstiții i se punea un ou fiert, în colțul camerei unde locuia, sub mătura casei. Acolo trebuia să caute copilul înțărcat, să ia oul și să i-l curețe mama sau bunica și să se deprindă a se hrăni fără țâță. La școala primară a fost premiantă în fiecare an. După terminarea clasei a IV-a am pregătit-o vara pentru a da examen de admitere la Școala Normală din Brăila. Tata era împotrivă. Am mers la examenul de admitere fără
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aveam și melodii pe textele plutonierului: De-ar fi arma de lemn verde și-o companie de fete Mândro, mândrulița mea Iar eu plutonier majur Să-i comand stânga-nprejur Mândrulița mea Să-i comand mai cu rispect Să-i tremure țâța-n piept Mândro, mândrulița mea. Compusese căpitanul Pasăre, de la altă companie, pe melodia unui marș de Alexandru Marian, comandantul muzicii militare a Regimentului 28 Infanterie-Ismail un marș care-ți mergea la inimă. Îmi amintesc câteva versuri: Am lăsat în brazdă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]