3,030 matches
-
tristețea mea este că nu pot să mă regăsesc ca atunci; ce fericită, eu mi-aș fi țesut un cântec din acordurile inimii tale. vroiam să prind luna pe ape. acum, sufletul nu mă iartă, nu-mi vorbește rătăcit în țărâna iluziilor... nici tu nu-mi vorbești să-ți simt prezența în absență, au rămas doar umbrele iubirii tale în plânsul păsărilor să-mi îngroape ultima himeră. Referință Bibliografică: Plânsul păsărilor / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
umilă și trufașă, deopotrivă cu amăgirea, pășește singur; coboară, urcă, freamătă speranțe...gânduri... iubiri... iar eu lacomă adun cercuri între teluric și lumină să mă conturez, până când o altă dimineață sprintenă și sonoră se cațără în ochiul ce strigă lacom țărâna și lumea și-o altă noapte își adâncește rugăciunile c-un ochi prins de păsări și altul de lut Referință Bibliografică: Nel mezzo del cammin / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi
NEL MEZZO DEL CAMMIN de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380537_a_381866]
-
în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu pot să-ți mai vorbesc cum îți vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă
NU POT SĂ-ŢI MAI VORBESC... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380534_a_381863]
-
Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptă tristă, văl de pară, Seara-ncet în trup coboară, Tremur de iluzii frânte, Plâns de păsări să mă cânte. Pe sub aripi de furtună, Timpul țărâna-mi adună. Obosit gândul s-apleacă, Sfarmă clipa să nu treacă, Peste vis, peste hotar, Steie chiar și cu amar. În veșmânt de neagră iarbă, Să mă duc nu-mi este grabă, Unde vântul nu m-ajunge Și nici luna
DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380538_a_381867]
-
nimic nu s-a schimbat, doar tu ai început să-ți proiectezi neființa în prezentul meu, fără să tulburi sonora dimensiune a vieții. Mirosul tău, vocea ta, privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se va ridica țărâna. Nu plâng să nu-ți tulbur liniștea, libertatea redobândită. Rămân doar o umbră întrebătoare, nu pot să văd dincolo de chipul lumii, tot ceea ce vei deveni, tot ceea ce voi deveni intr-un azi definitiv.Frica de moarte naște lacrimi în cei
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
Păpușile cu aer de povești Se lasă mângâiate peste frunte, Iar, sub lumina vremii îngerești, Cosițele au devenit... cărunte. În mine, un adânc mistuitor, O ardere a lumilor furate... Cămara cu păpuși, vrăjit izvor De doruri și iubiri neîntinate. AVATAR Țărâna trupului meu, În amfore acum ciobite, Din care și-au astâmpătat setea Cândva, deopotrivă, Și stăpânii și sclavii... Țărâna trupului meu, Binecuvântată de vestale Odată cu uleiul din vasele Destinate întreținerii Focului sacru... Țărâna trupului meu, Frământată, modelată Și arsă în
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
În mine, un adânc mistuitor, O ardere a lumilor furate... Cămara cu păpuși, vrăjit izvor De doruri și iubiri neîntinate. AVATAR Țărâna trupului meu, În amfore acum ciobite, Din care și-au astâmpătat setea Cândva, deopotrivă, Și stăpânii și sclavii... Țărâna trupului meu, Binecuvântată de vestale Odată cu uleiul din vasele Destinate întreținerii Focului sacru... Țărâna trupului meu, Frământată, modelată Și arsă în cuptoare, Pentru cine știe ce sofisticate Obiecte de cult... Țărâna trupului meu, Amforă, candelă, Icoană profană, Dar mai ales pulbere Purtată
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
izvor De doruri și iubiri neîntinate. AVATAR Țărâna trupului meu, În amfore acum ciobite, Din care și-au astâmpătat setea Cândva, deopotrivă, Și stăpânii și sclavii... Țărâna trupului meu, Binecuvântată de vestale Odată cu uleiul din vasele Destinate întreținerii Focului sacru... Țărâna trupului meu, Frământată, modelată Și arsă în cuptoare, Pentru cine știe ce sofisticate Obiecte de cult... Țărâna trupului meu, Amforă, candelă, Icoană profană, Dar mai ales pulbere Purtată de vânturi Mereu între două imperii... POVESTE NESCRISĂ În vechea mea cetate, moștenită, Ai
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
care și-au astâmpătat setea Cândva, deopotrivă, Și stăpânii și sclavii... Țărâna trupului meu, Binecuvântată de vestale Odată cu uleiul din vasele Destinate întreținerii Focului sacru... Țărâna trupului meu, Frământată, modelată Și arsă în cuptoare, Pentru cine știe ce sofisticate Obiecte de cult... Țărâna trupului meu, Amforă, candelă, Icoană profană, Dar mai ales pulbere Purtată de vânturi Mereu între două imperii... POVESTE NESCRISĂ În vechea mea cetate, moștenită, Ai poposit din zborul tău nocturn, Acoperind cu scoarțe înverzite Cărarea dinspre poartă pân-la turn. Ai
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
puterilor străine Și inventați și sfinți, și sărbători Mulți vă rugați ca veacul care vine Să uite că ați fost în viață trădători Cum ați furat și bruma de lumină Ce jalona periplul unui visător Nu meritați o groapă în țărână De voi să știe veacul viitor În focul veșnic lifte imbecile Să ardeți și cu chip și năzuință Să piară-n veci filozofii debile Pentr-a-ngropa un veac de umilință. Virgil Ciucă București 29 ianuarie 2016 Ora șapte fără moarte! Referință
GÂNDURI REBELE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380623_a_381952]
-
orice temă, cu aceeași iscusință demnă de invidiat: „Azi îți revăd privirea, printre pomii ce-nfloresc / în ochi de anotimp, cu zori de zi pe palme. Îți spălai fața, dimineața, în roua florii de cireș / și alergai, copilă, desculță prin țărână către mama.“ (Copila-n primăvară - pag.102) sau: „Un flaut trist îmi cântă, de plecare... / plânsul lui, acum, dezleagă un mister: / sorbit-am timpul, lacom, cu-nsetare. Ce-aș mai putea să fac ? Mă rog și sper...“ (Resemnare - pag.23) Frumoase
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
imperii pierdute în arcade. Ne vom găsi în cer, cu heruvimi-n zbor, Vom cere dezlegare de moarte și de dor. Ne va chema din nou iubirea de cetate Cu sfințiii din icoane și focul din balade Ne va chema țărâna din floare și din ape, Vom fi ocean de sunet, cu muntele aproape Ne vom zidi în piatră un testament solar, Vom reinvia ca vulturii din graalul ancestral. Trec zilele și veacuri, se stinge amintirea Cu rănile pe suflet , rămâne
REMEMBER de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379442_a_380771]
-
infinită. Sărman orgolios! Greșeala stă la pândă. E joc periculos! O ști cumva ce face, Când lumea e flămândă Și n-are-o zi de pace, Când ținând atomul, Focul, într-o mână, El deșteptul, omul, Fără doar și dacă, Poate în țărână Chiar și fără știre Astăzi să prefacă Întreaga omenire? Emil Șușnea Ian.2016 Referință Bibliografică: Omul / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Șușnea : Toate Drepturile Rezervate
OMUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379562_a_380891]
-
zarea solitara. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazda proaspătă răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n țărâna Rodul bogat al acestui neam de dor. Când bate ceas exact de primăvară, Livadă de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pan` la vară Îmbrăcați în hainele țesute de soare. Citește mai mult Uimită-aștept cu
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Întotdeauna rupturile au fost silnice.” (ibid. p. 124,126) „Sărut aceste lacrimi de martiri.../ Abuzuri rușinoase au ciuntit/ pământul Herței plin de amintiri/ și cerul ei sub stele despletit../ Legi fără nici o lege au impus/ hotare noi și vechi îndurerări,/ țărânei lui Ștefan, țării de sus,/ crucificându-i trupul în cărări../ Așa cum codrii doar cu frunza scriu/ și cântă doar cu foșnetul de vânt,/ tot astfel tu, tărâm al Herței, viu/ ești românesc în crez și legământ../ E timpul de speranțe
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
popor). Ceea ce în limbaj matematic se traduce astfel: Poporenii formează mulțimea norodului, inclusă în mulțimea mai largă a cetățenilor unei țări. Două argumente în acest sens: 1) Poporenii constituie produsul firesc și vrednic de aleasă cinstire al multimilenarului flux evolutiv țărână→țarină→țăran→țară. De altminteri, până în zilele noastre profund înstrăinate de tradiții, pentru sat și comună se întrebuințează termenul „țară” („Mă duc la țară” sau „Am fost la țară”, zice cu satisfacție orășeanul încă nepervertit de snobism și urbanism), motiv
SĂ FII CETAŢEAN E UNA, SĂ FII POPOREAN E CU TOTUL ALTCEVA... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381036_a_382365]
-
am s-o culeg și am s-o pun pe rana aleilor pustii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarna ce o fi să vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărână; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe alei castanași melcii, iar, își caută culcușși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
uscate, frunze reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor pustii, pe care nu mai treci;și melcii se-ascund pe sub pământși-așteaptă iarna ce o fi să vină,rămân tăcută, fără de cuvânt,castana ... se zbârcește, în țărână;se dezghioacă, Doamne, anii meiși eu, ca și castana, mă zbârcesc,iar când mai trec pe tristele alei,ca și-n trecut, la tine mă gândesc...... XI. M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE..., de Dora Pascu, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
cu toții conștienți că Numai poetul ne luminează calea. De aceea, Prin nopți tăcute, Când amintirile... ne dau târcoale, renaște Speranța că Eminescu rămâne viu în sufletele și conștiințele noastre de români, căci, așa cum însuși poetul afirma: Patriotismul... nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară. Noi ne aflăm astăzi aici pentru a le aminti tuturor că Eminescu rămâne pentru cultura românească și pentru sufletul poporului său ceea ce este Cervantes pentru spanioli, Victor Hugo pentru
ZIUA CULTURII NAŢIONALE, PLOIEŞTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381026_a_382355]
-
Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis! Mai știți despre neam, despre țară Și despre-ale noastre nevoi? Ori gândul vă zboară pe-afară Și nu aveți timp pentru noi! Când ochii se pleacă-n țărână Și-n sate-au rămas numai câini, Voi legea o faceți stăpână, Dar totul ajunge-n ruini! Doar când vă expiră mandatul Mai treceți prin satul uitat Din nou să-i promiteți asfaltul Ori poate un pod amputat! Ați dat
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
văzduh puțin./ Mai blânde par zăbrelele-n fereastră/ ca zarea fără-ntoarceri la străin.// Cu veșnicia n-am făcut tocmeală,/ tăiate nu ni-s frunțile-n granit./ Curând vom da cu trupul socoteală/ de fiecare dor neîmplinit.// Deschide-ți dar, țărâna mea străbună,/ maternul sân spre care toate vin./ Va fi mai caldă groapa ta comună/ decât cerșitul stânjen la străin...” [Gherla 1963] (Andrei Ciurunga, Noi n-am uitat-Poeme cu Umbre de Gratii. Ed. Sagittarius, București, 1996) Purtate de creștinii prigoniți
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
depresie, în brațele traumei căutând salvarea doar în sinucidere. Durerea celor fără credință nu capătă înțelegere, ci cârtire, se amplifică atingând culmea neputinței și chiar infirmitatea sufletului. Viața omului este țesută pe un petic de cer, brodat cu mireasmă de țărână, cu înălțări și frângeri, cu surâsuri și lacrimi, cu mângâieri și întristări, cu dorințe și dezamăgiri, cu bucurii și dureri, cu biruințe și înfrângeri, cu azur și cu sânge. De aceea dreptmăritorul creștin alege durerea înfiind-o ca suferință: „Suferința
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
a poruncilor ecou, Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmașilor în veci Și avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi. Mergeți moldoveni la Putna și vă dați mână cu mână, Adunând în piept durerea izvorâtă din țărână. Călcați în picioare brazda Prutului și faceți pod Cu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod. Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, port Și în țara ta obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
și-a poruncilor ecou,Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmașilor în veciși avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi.Mergeți moldoveni la Putna și vă dați mână cu mână,Adunând în piept durerea izvorâtă din țărână.Călcați în picioare brazda Prutului și faceți podCu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod.Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, portși în țara ta obligă, să faci uz de pașaport.Epurați sângele țării de venetici și de hoți
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]