4,216 matches
-
răstoacă păsări în șir nu știu unde pleacă rămân frunzele ca niște balerine se răsucesc pe vărfuri și vin înspre mine peisajul e trist doar un artist poate sa prindă într-o fotografie magia clipei când cade frunza de vie sau poate țipătul cocorilor din largul zărilor îl vom asculta la iarnă de pe divan cântat la pian e toamnă ei da uneori și toamna ne-ajunge când frunza copacilor plânge n-ar vrea dar se duce își poartă ca și noi o cruce
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
viața, împletesc setea nebună a clipelor cu fuga iubirii. Las aceste minuni să împartă destinul la doi, un zbor, un capăt, o singură culoare. Las apa să curgă pe vârful mirării. M-am născut în decorul unui străin, expulzată de țipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile, precum o criminală, în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
la tiranul Phalaris și i-a propus, pentru slavă și satisfacție, confecționarea unui taur de tortură. Primind comandă, sculptorul atenian construiește taurul din bronz. Potrivnicii tiranului erau închiși în interiorul taurului și în fața lui Phalaris un foc puternic încingea această lucrare. Țipetele celor închiși în carcasa metalică, ce ieșeau prin gură și ochii animalului înroșit, printr-un mecanism ingenios, afară se auzeau că o muzică ademenitoare și frumoasă. -Asa a fost comunismul! a exclamat Țină. -Si Dante invocă simbolul torturii scufundandu-l
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când îți cântam un fulger? Știi când îmi tunai un zâmbet și ce-nlănțuiri grozave Între trup și gând ardeam...Și ce-ngheț urma, ce ger? Mă deschid acum spasmodic, într-un țipăt de lumină Germinând sub întrebari și-ndoieli fără răspuns; Lasă-mi ploile albastre să mă spele de rugină, De rugina toamnei tale și de vina ce-am ajuns! Referință Bibliografică: Vina ce-am ajuns... / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
aducând un plus de savoare și luminozitate limbajului poetic. Pe drumul de “foc” poeta își înalță ruguri din propria simțire, încercând să reconstruiască astfel ”edenul pierdut”. “Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie / Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, / Că mult a zăcut încuiat sub lăcate./ Sunt Evă și-n iadul din mine clipește / O taină ce încă n-a fost dezlegată, / Un vifor nebun ce-n ascuns răpufnește, / Pictându-mi bujori pe obrazul de
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...> Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 599 din 21 august 2012 Toate Articolele Autorului viața cerșea un loc în care să-mi adoarmă durerea acolo unde se-ntâlnesc pustiuri îmbrățișări așteptări și lumini într-un unghi ascuțit ca un țipăt în pieptul muntelui pe altă cărare urcau cu făclii zâne și decenei s-aprindă focul în vatră am ridicat privirea până în ochiul deschis orb prin turnul necredinței arsă întâia dată și-a doua oară fulgerul sacru nu-i îngăduise palma
UNEORI LUMINA ÎŞI SCRIE NUMELE PE CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355239_a_356568]
-
au lăsat păgubași. S-au întors la oile lor. Am coborât și eu de pe bicicletă. Eram ca un burete îmbibat în apă. La cumpăna nopții, ajunsesem în vârful Dealului Bujorăscu, în inima pădurii. Nu trecea mașină, nu se auzeau decât țipetele păsărilor de pradă, care ieșiseră la vânătoare ... La lumina lunii am văzut că ceasul arăta ora 24:00! Când se revărsau zorile, am ajuns acasă. Părinții mă așteptau. Toată noaptea nu dormiseră și ascultaseră cu încordare, poate-poate, mă aud venind
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
ea, un limbaj nou, acela al comuniunii trupești și sufletești ceea ce suplinește toate celelalte inconveniente. Să-l lăsăm să cânte pre limba sa și să nu-i întrerupem cântul... Iată că întrezărim și un acord bacovian: „Amurg violet / răscolit de țipetele / cocorilor. Și, Doamne, / mâine vei fi atât de departe!” („Început de toamnă”). Nici primăvara nu vine cu mai puțini fiori lirici și cu mai puțină melancolie: „Primăvară - / iedera asta parcă a-nnebunit: / abia se mai vede casa / abia te mai
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
punând în corespondență simbolică toamna cu tristețea, cu boala, cu nefericirea. E oricum un ton mai potrivit cu firea sa melancolică. „mișună stele prin casă ca niște licurici / cineva le numără și nu ies la socoteală / nicicum explozie de azur cu țipete de greieri / argintul stelelor cu tine l-am cântărit în / nopțile albastre celeste muzici ne urmăreau / până la ziuă ca și stafiile mucalite din preajmă / ne aminteam de shakespeare tu nu puteai / fi decât ofelia iar eu prințul nordic cu melancolii
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
o prețuire a momentelor cruciale ale vieții în care am fost alături de tine, luând decizii corecte ... Ultimele clipe, chinuitoare, nespus de chinuitoare pentru tine și pentru mine, parcă nu se mai sfârșeau. Tăcerea mea în momentele de despărțire a fost țipătul interior de durere și deznădejde. Conștientizam plecarea din viața aceasta a unei stele ce se depărta tristă, dar poate, în același timp fericită ... Mi-am dat seama că m-ai părăsit cu adevărat, când ți-am auzit ultima suflare pe
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula. Când a văzut pentru o clipă omul cu care vorbea și pe care l a bătut pe umăr, Iuliana nu a putut să și rețină țipătul și lacrimile de bucurie. Nu și putea imagina cât de amare ar fi fost aceste lacrimi dacă ar fi putut auzi doar câteva frânturi din dialogul ce l purtau cei doi bărbați la poartă... - Hai să trăiești, băiatule! Bine că
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
cuvintelor colecționarul de vene a ridicat prețul de astăzi nimeni nu mai moare de unul singur se va întruni un comitet de jurați să decidă omorâtul sângele va gusta rădăcinile tăișului din inima fiecărui socrate ce decide să piară în țipătul dezgolit al arenei oare aș putea plagia o întâlnire autentică cu moartea? Referință Bibliografică: reflexia glasului meu curge cuvânt / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian
REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355664_a_356993]
-
beton în coastă, atât cât putea fi văzut prin parbriz, în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul s‑a uitat la ea și i‑a vorbit batjocoritor, acoperindu‑i cu voce guturală scâncetele ce se transformau în țipete scurte: - Liniștește‑te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul și a demarat în trombă, urcând forțat circa 15‑20 de metri peste barele de fier‑beton ce traversau învelișul drumului amenajat special, până în fața unei case. După ce a oprit motorul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
singurătatea apelor simte transfigurarea limpedelui în colțuitul geamăt neclar al înțelesului de om nu cunoaște liniștea glasului și luminile prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul plop de umbre Referință Bibliografică: gust de singurătate / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 275, Anul I, 02 octombrie
GUST DE SINGURĂTATE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355710_a_357039]
-
din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului cu fiecare clipit părăsirea luminii mi-a smuls orizontul rotund al unei ore iar spaima rece a pietrei simte libertatea în obsesia ochiului pentru tăcere sunt doar o frântură de inimă uzată din țipătul furtunos al sângelui ce-și sparge oglinzile pentru a atenua certitudinea Punctului stăpânului de sclavi îi este pe plac drumul parcurgerii până în răutatea lacrimilor din palmele slugilor ce recoltează îngeri curgerea nefirească a lanțurilor a ucis albul aripilor și a
VÂND IERTARE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355741_a_357070]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNGER DE LUMINĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 910 din 28 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Cine are văz, să vază, Cine-auz are, s-auză Ca pe-un țipăt surd de rază, Ca pe-un-tunet orb de spuză. Și simțire cine are Dincolo de vreo simțire, Va simți o revărsare Nefirească-n a sa fire. Om și plante, animale, Aer, foc, pământ și ape Din infernuri ancestrale Se vor nimici să
ÎNGER DE LUMINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346190_a_347519]
-
Maestrul, m-am prezentat foarte mândră la dl. Ionel Jianu cu un portret în ulei. Era să mi-l arunce în cap strigând: „Eu te-am trimis să înveți desen, nu să devii o umbră a lui Schweitzer-Cumpăna”. Cred că țipetele lui au răsunat pe tot bulevardul Dacia, unde locuia. Pe mine nu m-au impresionat, căci în mod firesc mă simțeam atrasă de arta Maestrului. George ROCA: Povestiți-ne câte ceva de maestrul Rudolf Schweitzer-Cumpănă. Liana SAXONE-HORODI: Domnia sa avea o metodă
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TABLOURI INTERZISE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zodiac La nașterea mea muriră doi bivoli albi - mama împlântase țipătul în ei... Secvență Vă prevestesc unda unui cutremur căzută din pânzele lui Salvador Dali... Travaliu Margine de cer un cutremur în stele înger avortat... Referință Bibliografică: Tablouri interzise / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I
TABLOURI INTERZISE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356113_a_357442]
-
cu ochi melancolici.Lacrimi de sânge picurau pe față, acoperindu-i ochii cu o pojghiță vâscoasă; simțea cum se sufocă și nu se putea mișca din strânsoarea reptilei... -Doamnă, doamnă, treziți-vă! Ajutor!Gențianne se trezi brusc din coșmar la țipetele unei bătrâne, vecină cu patul ei. -Ce s-a întâmplat, de ce ...m-ați trezit, de ce țipați? Of, Doamne , unde sunt? Vreau acasă! -Erai gata, gata să te sufoci, fata mea! Bine că te-am văzut, că acum nu mai stăteai
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
moartea s-a hotărât, demult.../ să mor mai mult decât trăiesc!”. Lacrimile și moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis roșu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu țipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâșiere de suflet,/ o halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
o fată atât de frumoasă avea să fie preschimbată în broască sau bufniță. Ar fi vrut ca înainte să afle de ce se înverșuna să le caute pe vrăjitoare, sau, mă rog, pe cea mai bătrână dintre ele. - Cine e acolo? Țipătul ascuțit aproape că îl năuci pe Regele Pădurilor. O mătură vâjâi prin încăperea în care reușise și el să intre pe urmele fetei și îl lovi direct în frunte. Căzu pe spate pierzându-și cunoștința. - Of, vai, e regele nostru
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
cum trebuie de la cap la coadă, răspunse cea mai mică dintre vrăjitoare. - Unde e această bunică? Aș vrea să o văd! Vrăjitoarea cea rotofeie își încălecă mătura și porni să o aducă pe vrăjitoarea cea bătrână. Nu trecu mult și țipete grozave se auziră în toată casa: - A dispărut bunica! - Nu poate fi departe, mormăi regele ridicându-se, știu sigur că nu avea nici cum și nici pe unde să o scoată din casă. - Cine? Se auzi întrebarea pe trei voci
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
știu ca pe un cal breaz și se opreau să sune provocând-o până de curând, când mi-a cerut să pun o mână electronică ce pare foarte reală, la poartă și când ei apasă pe buton, se aude un țipăt lugubru și în același timp mâna îi trage pe neașteptate o palmă năzdrăvanului ce se ține de glume cu mătușa! E de speriat-știu! Dar asta e situația și lumea s-a învățat cu ea! Unii o plac, alții o detestă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
și nu am dat importanță. Mai aveam încă 45 de minute de pauză. Mă ridic agale de pe bancă și mă îndrept către spatele colinei de deasupra fântânii. Abia fac câțiva pași că mă trezește brusc din momentul de reverie un țipăt atât de puternic și sfâșietor, că am simțit că îngheț de groază, însă mi-am zis: ”Iată Ingrid că tocmai te supune la probe, madam ,,Einstein”, așa că păstrează-ți cumpătul,dragă!” Din acest moment încep să devin atentă, să nu
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]