3,981 matches
-
cândva, fuseseră obligați să le Înscrie În colhozuri. Mulți Își aminteau că intraseră În colectivă cu cai, căruțe și unelte. Le voiau Înapoi ori cereau să li se plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță, cu de la el putere, cazanul de țuică pe care tot satul Îl folosea să-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și noapte ca animalelor să le meargă cât mai bine, spre folosul Întregii societăți, sacrificându-și nopțile și orele de somn. „Ba erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era, căci fuseseră de Îndată culeși și puși la fermentat În butoaie de plastic, amestecați cu drojdie și porumb Încolțit, apoi distilați Într-un căzănel de aluminiu - metal otrăvitor În contact cu alcoolul - și vânduți, În cele din urmă, drept țuică naturală de prăștină; mai țineam eu minte oare acel vestit mutat de stupi când izbucniseră albine din toate cutiile, iar remorca era neagră toată de veninoasele insecte? Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva halbe În care le servea bere oamenilor mai Însemnați. Ceilalți Își sorbeau licoarea Îndoită cu apă din borcanele de conserve pe care cârciumarul le luase pe mai nimic de la câțiva bețivi ce se bucuraseră la câte o litruță de țuică făcută din nu se știe ce la un cazan ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci despre care nea Mitu Păcătosul era În stare să se jure că erau bete și fericite tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știe ce la un cazan ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci despre care nea Mitu Păcătosul era În stare să se jure că erau bete și fericite tot timpul de la aburii de țuică ce pluteau Întruna pe la boturile lor și că laptele pe care Îl dădeau Îi făcea de asemenea fericiți pe cei care Îl Înghițeau. Mulți, Însă, erau de părere că nea Mitu Păcătosul fusese plătit cu o găleată de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de zor și le blestema. Fiul Directorului Îi asculta poveștile meșteșugite și se lăsa dus de spiralele lor ocolitoare, aruncându-și câteodată privirile pe ferestrele crâșmei și dând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
casa dospise, eram mulți iar nevoile creșteau odată cu noi; Ți‐ amintești, mamă, când m‐ au trimis acasă de la liceu? nu plătisem taxa; Tata era concentrat se cobea că‐l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu țuică să o ducem negustorului clandestin la oraș; eu nu‐ ți puteam fi de nici un folos eram plăpând ca puii de la Avicola; Ne‐ am furișat spre gară prin râpă să nu ne vadă cerberii primăriei alcoolul era monopol de stat; După ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
monopol de stat; După ce cărarea ne‐a scos din hăul prăpastiei, ai leșinat Am început să țip dar nu era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi mușcai iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori când simțeai că necazurile îți frângeau grumajii; M‐ am luat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
românii, ajunși la sapă de lemn nu au sărbătorit, ci au mâncat, mai mult sau mai puțin pe săturate de ziua României, fiindcă s-a decretat pe ascuns o altă sărbătoare, măreața sărbătoare a fasolei cu ciolan, a sărmăluțelor și țuicii fierte, date în limita stocului disponibil amărăștenilor, care uită că mai au bătături la picioare și de aceea și le calcă în mod copios unii, altora, la înghesuială. Un celebru poet necunoscut, numit Dan Darie, a scris chiar o poezie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dan Darie, a scris chiar o poezie pe tema aceasta, poezie, care speră să rămână în patrimoniul poporului român de-a pururi. Urmează poezia numită „Poezie” subintitulată patriotic : „De 1 decembrie”. Hai să dăm din mână-n mână, să-mpărțim țuica străbună, să lățim bețivănia peste toată România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde-i vin e și putere, dacă nu-i, băgăm și bere, unde-i țoi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
toate s-au schimbat și cele trei subiecte au devenit, politică, politică și politică. Să nu vă temeți de politica de cârciumă. Asta nu a făcut rău nimănui niciodată. Așa că o să-l lăsăm pe consumatorul rețetei băsesciene, să-și bea țuica în tihnă și să poată înjura în cel mai neaoș limbaj politic românesc, marile realizări ale guvernării PDL-iste, iar noi să plecăm tiptil cu nevoile și necazurile noastre în spate... Înjură fiindcă e român Este ciudat, când câte un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
15, inima sa care a bătut atât de mult pentru un întreg neam, a încetat să bată. A plecat, poate spre țărmuri mai bune, unde să nu mai fie mușcat de orice nenorocit, care a auzit și el la o țuică despre comunism și să se ia de cel mai anticomunist poet din vremurile comuniste. Dar asta este o altă poveste, pe care poate istoria, nu numai cea literară, o va scoate limpede la iveală și eu voi mai privi încă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
palme, picioare, spate gios”... Frecție la bătrânul picior de lemn Ce bine e să ai prieteni pe lumea aceasta! Lighioana cu pricina, este persoana care pe lângă alte ajutoare dezinteresate, precum aceea de a te ajuta să termini în timp record țuica de Cursești, „trasă” de două ori, ca pe timpul bunicilor, îți dă sfaturi prietenești, fără să ceară un sfanț pe ele, chit că uneori după ce le pui în practică, vezi că sfaturile acestea te costă mult mai mult, decât dacă nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din tărâțe, Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drepți și să-nghită, pe cine-o mai avea În spate? Pantiușa? Doicaru? Nimeni și nimic n-o să-l mai ajute: detașare la Secția de Filaj și Investigație, până Îi ies actele de pensie, să umble prin blocuri să tragă țuici cu administratorii. — Apă de ploaie și-asta! Tot un căcat! Îi dă În fine verdictul. Văd că mai ai o foaie, dă-mi-o și p-asta! Cine-a făcut-o? Locotenentul Matei? * MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Strict secret Exemplar unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu zări primul femeia. O întrezări ca pe un trandafir al zăpezii. ― Spune-mi repede, dumneata Nicolache, cine este zeița aceea învăluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sarmale, ciorbiță de văcuță cu mărar, cornulețe cu rahat. După ce te ghiftuiai - hai încă un polonic, hai numai unul, te rog eu, fă-i o bucurie lui tata - trebuia să stai cu burta la vedere. Turnai apoi în tine o țuică bătrână și liber la sezonul de lăudat: maamă! super-sarmale, super-ciorbiță-de văcuță-cu-mărar, super-cornulețe-cu-rahat! atât? ah! scuze, mișto țuică bătrână. Nooo! păi el nu se putea concentra în condițiile astea! păi, stai domle! dacă mă supun la calvaru’ ăsta mai pot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
numai unul, te rog eu, fă-i o bucurie lui tata - trebuia să stai cu burta la vedere. Turnai apoi în tine o țuică bătrână și liber la sezonul de lăudat: maamă! super-sarmale, super-ciorbiță-de văcuță-cu-mărar, super-cornulețe-cu-rahat! atât? ah! scuze, mișto țuică bătrână. Nooo! păi el nu se putea concentra în condițiile astea! păi, stai domle! dacă mă supun la calvaru’ ăsta mai pot eu mâine să ies cu parapanta? Unde mai pui că dacă mă filează vreunul de la Security că ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se rugase pentru noi și uite că necuratul își pusese coada pe spinare și dus a fost. Au mai venit vreo două familii și am ajuns să fim treisprezece persoane. O vreme am mâncat într-o liniște stingheritoare. După câteva țuici, însă, lumea s-a mai înveselit. Concluzia era că din frământări din astea ies căsătoriile reușite. Important era că Sabina își biruise rivala. Și hai, ginerică, dansează-ți soacra și mireasa! Maestre, muzica! Maestrul avea gusturi subțiri, așa că am dansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lăsând o masă la care să poată mânca puținii oameni care mai rămăseseră pe acolo și bineînțeles, cei care făcuseră ordine. Când s-au trezit, nașii s-au pregătit de plecare. Paulina și Vasile le-a încărcat portbagajul cu vin, țuică, cozonc, prăjituri, câteva păsări de curte. — Paulino, ai uitat ce te-.am rugat. — N-am uitat. Uite glastrele cu flori ți le pun aici. De ce mai iei și florile? a întrebat-o Virgil. — Îmi plac. S-avem și noi acasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
călca, dădea la păsări, la porci. Noroc că Teofana, dacă era sătulă și cu scutece curate dormea, se juca în pătuț cu jucăriile ei. Vasile îngrijea livada cu pomi care le aducea profit prin fructele pe care le vindeau, prin țuica fabricată din prune. Mai cîștiga și din cărăușie. Așa trecea timpul și fetița cu fiecare zi devenea tot mai măricică, mai frumoasă. Începea să vorbească, să spună primele silabe și cuvinte ca toți copiii: ma-ma, ta-ta. Au fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îi cumpără fetiței o înghețată și pune punct întrebărilor. Într-o duminică, s-au hotărât să meargă la sora Paulinei în satul vecin Cocora. S-au îmbrăcat ca de sărbătoare. Au luat cu ei o sticlă de vin, una cu țuică și niște borcane cu marmeladă de prune pe care Paulina o făcuse în toamnă și au plecat în stația de autobuz. Când a sosit autobuzul s-au urcat și-au mers până în Cocora. Când au ajuns la Agripina, mare i-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sculat, până s-a spălat, a mâncat și ea puțin și timpul a trecut repede, i-a explicat Paulina. — De ce n-ați venit cu căruța? — Vasile n-a mai vrut să înhame caii. V-am adus și vouă niște vin, țuică și magiun de prune, că știu că-ți place. De magiun mă bucur foarte mult. Unde sunt ai tăi? Petrică a plecat în sat, că nu știa că veniți și lonuț s-a luat după el. Așezați-vă că eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe la oameni căldări, ibrice de aramă, cazane vechi, defecte, pe care le aduceau și le lipeau, le reparau, le cositoreau făcându-le ca noi și le vindeau cu preț bun. Alteori le reparau la oameni acasă, cum erau cazanele de țuică sau cele folosite la tăierea porcului,cele de baie șiși cereau prețul pe muncă și pe materialul folosit. Când se întorceau la cort veneau cu bani și cu produse alimentare. Atunci era sărbătoare la ei. Se adunau în jurul focului afară
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]