3,543 matches
-
porși” prin mijlocul muntelui, încât crezi că ai intrat într-o șară fermecată. În loc să se grăbească, apa curge din ce în ce mai domol, până ce, la Colțul Acrei, socoți că se oprește în chip de lac; unda te duce domol în fața unui perete stâncos, așezat drept în cale... Îndată însă ce ocolești colții aceia de stâncă, Bistrița iuțește iarăși pasul și iese la lumină într-o vale aproape tot așa de largă, ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul Crucea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă oferta de televizoare, saltele, casetofoane, oale electrice de fiert orez, frigidere liliputane. Magazinele erau deschise tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de aproape o sută cincizeci de metri În diametru. Deasupra cerul de-abia se vedea din cauza coroanelor suprapuse ale copacilor. O parte din luminiș era acoperită cu un fel de preșuri. Aproape de centru se găsea un cuptor făcut din pietre așezate unele peste altele, cu o gură pe unde băgau lemne. De-o parte și de alta a cuptorului, erau bușteni de tec pe post de mese, pe care se găseau diverse boluri cu mâncare. Surpriza de Crăciun sub formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de aceea am băgat de seamă. În ziua aiea metroul era mult mai liber ca de obicei. În general e înghesuială, se întâmplă să nu găsești locuri libere, dar atunci nu erau oameni în picioare, doar câțiva pe ici-pe colo, așezați. Gândindu-mă acum, cred că, din cauza mirosului ceilalți coborâseră să aștepte următorul metrou. Un bărbat care stătea pe scaunul de lângă pată mi-a atras atenția (îmi arată pe desen). Stătea de unul singur chiar în zona unde era gazul sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâlnire de după, nu numai că nu ni s-a întâmplat nimic, ba chiar am aflat că ni se rezervase plăcerea de a conlucra cu tovarășul prim, responsabilul cu propaganda. Am fost primiți într-o altă sală, cu mese și scaune așezate ca și cum ar fi urmat să participăm la un curs, la biroul din față tronând însuși tovarășul prim, cu o mină foarte serioasă, de om calm și stăpân pe situație. După clarificările de rigoare, ne-a invitat să luăm cuvântul pentru
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
niciodată, cel puțin în anotimpul acesta, așa că râulețul rămâne în fiecare zi identic. Pe dânsul se agită, fără să le oprească nimeni, gâște și rațe. Le privesc deseori de pe o înălțime de lângă casă; stau pe niște pietre mari și netede, așezate parcă anume să formeze o bancă. Sunt extrem de multe observațiile pe care le fac uitîndu-mă atent la aceste păsări, și e fatal să le observ, căci intru și ies mereu, și astfel în fiecare clipă dau peste ele. În agitația
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
altceva aparte. Oricum, înainte de toate este firesc să te bucuri în tăcere de ceea ce vezi și de faptul că a fost posibil așa ceva. Iar ceea ce vezi apare ca într un adevărat emporium, un târg plin cu tot felul de lucruri, așezate oarecum la întâmplare unele lângă altele. Este un loc al diversității imprevizibile, însă minunate de această dată. Cu fiecare nouă rubrică din acest catalog, te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncânduți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altceva aparte. Oricum, înainte de toate este firesc să te bucuri în tăcere de ceea ce vezi și de faptul că a fost posibil așa ceva. Iar ceea ce vezi apare ca într un adevărat emporium, un târg plin cu tot felul de lucruri, așezate oarecum la întâmplare unele lângă altele. Este un loc al diversității imprevizibile, însă minunate de această dată. Cu fiecare nouă rubrică din acest catalog, te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în amorf, care se face prin moarte, revenirea la modalitatea larvară a existenței. Dintr-un anumit punct de vedere, regiunile inferioare pot fi omologate cu regiunile pustii și necunoscute care înconjoară teritoriul locuit: lumea de jos, deasupra căreia se află așezat temeinic "Cosmosul" nostru, corespunde "Haosului" care se întinde dincolo de granițele sale. "Lumea noastră" se află întotdeauna în Centru Tot ce am afirmat până acum ne arată că "lumea adevărată" se află întotdeauna în "mijloc", în "Centru", pentru că aici se produce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îl înconjurau ca o coroană, oglindindu-se în apele lui. Vitalius, ce se găsea alături de comandantul lui, scruta și el peisajul, cu gândul poate la Benaco, lacul său: era într-adevăr, pe jumătate barbar, descendent - din partea tatălui - din coloniști alamani așezați, cu optzeci de ani înainte de marele Valentinian, în Lunca Padului. Familia sa trăia lângă Brixia, pe domeniul imperial. Puțin mai departe de el, cele două santinele burgunde păreau mult mai puțin interesate de peisaj și pălăvrăgeau cu voce scăzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
batjocoritoare, căruia niște prădători necunoscuți ai casei îi frânseseră brutal o mână și virilitatea. Cu largi gesturi ale brațelor, Ambarrus îi invită pe toți să se așeze, iar pe Divicone îl ținu la dreapta sa, în vreme ce Sebastianus împreună cu tovarășii săi, așezați ceva mai departe, pe un bloc mare de ciment - tot ce mai rămăsese dintr-un perete portant al casei -, stăteau, practic, în fața tuturor. Ambarrus deschise adunarea spunând alor săi că Divicone, de curând întors din tabăra lui Atila, ceruse convocarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străfulgerări de culori, la fiecare mișcare a scuturilor și a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac, stând așezați sau întinși pe iarbă ori grupați în jurul unui berbec imens, alcătuit din trunchiuri enorme legate strâns și protejat de o vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o privire încărcată de furie și exaltare, după care, însă, dându-și seama cât de puțini rămăseseră, schimbă direcția și îl urmă împreună cu ceilalți. Ajunseră în goană în imediata apropiere a pieței, unde găsiră drumul blocat de câteva care, așezate mai mult la întâmplare. Milițienii care le păzeau le făcură loc, dar Sebastianus, în loc să intre în mulțime, se opri, împreună cu tovarășii săi, căutând să-și recapete suflul și privind în jur ca să-și facă o idee despre forțele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ain și orașul Genevaă și pe cele care i s-au adăguat îNyon și posesiunile din Avenches până la Rină în. trad.ă. Marcomani — Numele mai multor triburi germanice vechi, stabilite pe teritoriul actualei Bavarii în. trad.ă. Suabi — Populație germanică așezată, în cea mai mare parte, pe malul drept al Rinului, până la începutul secolului al V-lea în. trad.ă. Hidromel — băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă în. trad.ă. Onegesius — nobil de origine hună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era atât de simplu. Fizic, poate, dar nu sufletește. Un om cu impulsurile lui, cu instinctele lui, nu fuge pur și simplu într-un loc îndepărtat pentru a lua viața de la capăt. La naiba cu toate, el era un om așezat. Până acum o lună fusese un director cu o căsnicie fericită, atât de mulțumit cu felul său de viață încât nici măcar gândul unei schimbări nu-i trecuse prin minte vreodată. Mai era ceva de care trebuia să țină seama. Plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
când gestul instinctiv încetă, mușchii care susținuseră brațul în aer începură să se relaxeze. Brațul se prăbuși pe pat. Și, fiindcă privirea îi urmărise căderea stângace, deveni pentru prima oară conștient de existența patului. Încă îl mai examina, pe jumătate așezat, pentru a-l putea privi mai bine, când zgomotul de pași îi atrase atenția. Sunetul se apropia, dar nu asta îl preocupa, răsuna acolo, în urechile lui, la fel de normal ca orice altceva. Diferența era că el se împărțise brusc, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
găsisem nimic anormal, dar tocmai ignoranța cauzei m-a alarmat peste măsură. Indicând doamnei M... câteva măsuri, cunoscute și de ea, m-am dus în cerdac. Când mi s-a permis din nou să intru, Adela avea pala de păr așezată exact la locul ei, pe jumătatea stângă a frunții, și un alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câmp... o, luna avea altceva de făcut decât să ne urmărească pe noi. Ea țesea aburii care se târau pe câmpie în pânze destrămate de argint, până departe, cât vedeam cu ochii. Pe unele întinderi, ceața mai deasă și mai așezată forma lacuri, din care răsăreau copaci singuratici, ale căror umbre păreau oglindirea lor în apă. Iar în fund, spre Văratic și Agapia, înspre care se încovoia câmpia cu lacurile în pantă, munții, ca niște valuri de fum gros, izvorau parcă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
defecte care vor ucide și iubirea inițială. Dimpotrivă, spațiul familiei conține alte aluviuni nebănuite la începuturile unei relații bazate pe instinct, instituția familiei va crea acele calități care sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îmbrăcăminte, deoarece în copilărie fuseserăm îmbrăcați mulțumitor, dar nepretențios. În primii ani ai carierei noastre radiofonice, Bessie ne ducea să ne cumpărăm hainele la „De Pinna“ pe Fifth Avenue. E ușor de ghicit cum descoperise Bessie acest magazin cuminte și așezat. Fratele meu Walt, care, atât cât a trăit, a fost un tânăr foarte elegant, spunea că Bessie s-o fi dus, pur și simplu, să întrebe un polițist. O presupunere deloc lipsită de sens, ținând seama că Bessie a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Mașa; dacă lucrurile erau strânse și puse la locul lor, praful aproape că nici nu se vedea. Desigur că el exista și Încă Într-un strat destul de gros, gros de un deget sau chiar de două, dar era un praf așezat, un praf care-și știa locul său, ușor, unul care nu se ridica În aer cu una cu două, ci doar dacă nu aveai altă treabă de făcut și te apucai să sufli În perdele sau să dai cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori pe an. Când vreun elev Îi dădea un răspuns ce presupunea multă judecată. Atunci directorul se apleca peste catalogul deschis, deșuruba capacul stiloului, făcea proba pe o coală de hârtie așezată alături și, cu mișcări lente, care semănau cu cercurile descrise de aripile unei păsări ce se pregătește să se așeze pe vârful unui pom, mâna sa albă, În care strălucea stiloul negru cu penița aurie, ateriza În sfârșit pe pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]