3,265 matches
-
pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
țapină, a închis ochii să nu mai vadă lumina de sus, rotundă cum este imaginată lumea de apoi. S-a întors acasă cu sentimentul că s-a terminat, dacă nici dinții nu-l mai slujesc, s-a dus puiul cu ața.) Când mă dureau deci dinții, ajungeam să citesc într-un sfert de oră trei-patru volume, să le disloc din construcția fragilă pe care o alcătuiau în bibliotecă, să citesc exact o frază de unde se deschideau, să pun scurt verdictul Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc, zic stânjenită. Retez ața buclucașă și îi dau înapoi forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și izbucnesc într‑un râs nervos. Mă uit dimineața în oglindă și zic că arăt bine, și, în clipa în care ies din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
croitoreasa mă întreabă ce părere am despre Zi-zhen. Încercând să-mi ascund stânjeneala, îi spun că o respect foarte mult pe Zi-zhen. Croitoreasa se oprește din lucru și ridică privirea. În ochii ei se citește suspiciunea. Trăgând un fir de ață, zice încet, dar deslușit: Mao Zedong aparține Partidului Comunist și poporului. Nu e un bărbat obișnuit, ca să fie vânat. A suferit pierderea primei soții și nu o să și-o piardă pe cea de-a doua. Înainte să apuc să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vezi niciodată. Fata din Shanghai își lasă capul în jos și murmură: Pot să-mi închipui asta. Ba nu, nu poți! Dacă ai fi în stare, nu ai mai face ceea ce faci! N-ai fura bărbații altora! Mânioasă, femeia mușcă ața la capăt cu dinții. Tovarășul președintele și Zi-zhen sunt doar temporar despărțiți. Temporar, auzi, Lan Ping? Da, aud. Cu o lumină stranie în privire, glasul croitoresei se îmblânzește pe neașteptate. Ea se va... Sunt sigură că Zi-zhen se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la el era că se poate folosi la iluminat. Dă mai multă lumină decât o lumânare și are un miros plăcut. Toți îl folosesc pe acolo. Când eram copil, îmi petreceam după-amiezile curățând semințele de beema. Le înșiram pe o ață lungă, o legam la capătul bățului meu de bambus și îl înfigeam acolo unde citeam. Uneori, îl luam la iazuri, ca să mă ajute să găsesc pești și țestoase... Vorbește mai departe și o trage la pieptul lui, strângându-i mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Asupra minții lui Shang-guan sunt aruncate umbre. Își simte propriul sfârșit. Își închipuie râsul Doamnei Mao, în vreme ce recită niște versuri din secolul al treisprezecelea. Brusc, Fetele care culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă bate pe umăr și iar râde. Râd și eu, privindu-mi mușchii și furculița. - Tot acolo i-ai ascuns?, Întreb. N-ai cusut bine. - Ce s-ascund? Ce n-am cusut bine? - Acolo, zic și arăt rochia prinsă cu ață de altă culoare. Unde-a pus el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă: - De la cine-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa am auzit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce mai Încoace-ncolo, Zâna Zânelor Cosânzene. O văd Într-una, o văd și când n-o văd, pe fata ceea. Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar acolo, unde știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea mare, ața încât să înceapă să stea pe propriile picioare pentru că, în definitiv, tatăl său era un ofițer influent în cadrul Serviciului Administrativ Indian. Cât se bucurase familia să mai aibă un membru în guvern; după o scurtă vacanță pentru sărbătorirea veștilor, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
li se dăduse misiunea de a pregăti plasele care urmau să fie folosite la prinderea maimuțelor. Sub îndrumarea blândă a Superintendentului, stăteau leneși în fața secției de poliție cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu, îl strigau ei pe băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare extrasă dintre molari cu cel puțin trei luni în urmă. Curățenia nu era punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uneori de n-ar mai fi avut mult până să se ia de păr. Fi-ți-ar curvele ale dracului, Mirelo, vă iubeați mai mult decât v-or fi iubit vreodată bărbații voștri pe care-i înșirarăți ca mărgelele pe ață. Erau prea înfierbântate ca să-și întoarcă spatele și, oricum, mereu rămânea ceva de spus, de completat... Nu s-ar mai fi terminat povestea asta. Ce s-ar fi făcut fără prietenele ei perverse și profitoare, care mai cu seamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică, de mare folos sufletului său. Păcatele vieții lui întregi ar fi trecut cu toatele asupra celor care l-ar fi omorât. N-or fi fost deloc ușoare păcatele alea, de vreme ce simțea cum îl trage ața spre școală. Frica îi redeștepta dorul de madam Ortansa. Fugea spre școală, și fuga lui prevestea parcă o ejaculare nesfârșită, susținută de o vagă părere de rău. O parte din el rămânea acolo și-i spunea să revină a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văzându-l cât de repede devine neajutorat și are nevoie să fie mângâiat și consolat într-un anume fel, fără să i-o arăți, iar tu parcă ai fi izbutit să-i fii pe plac și d-aia îl trăgea ața aici. De fiecare dată când îl aștepta și el nu mai apărea câte o săptămână întreagă, își amintea de seara aia când se întorsese de la cantină și-l găsise la ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul ăsta dintr-un film american pe care-l văzuse la televizorul ei alb-negru în ziua când îi dăduseră drumul la curent. Cu trei zile până-n Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despre unitatea mistică dintre cer și pământ, așa cum este ea Întruchipată de instalațiile mele mobile, și să folosesc Într-una cuvântul „filozofie“. Mi-am stors creierii să găsesc cât mai multe cuvinte lungi și să le Înșir precum mărgelele pe ață. Lucrurile Îmi păreau a decurge destul de bine. Betty Încuviința din cap cu un aer serios, iar Jim mai mormăia câte una din când În când. Pe urmă, mi s-a permis și mie să pun Întrebări, pe care am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau niciodată la preț, nici n-aveai de ce te tocmi, prețurile erau și așa foarte mici. Din piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]