8,762 matches
-
state foste sovietice, reintră încet sub sceptrul de la Kremlin. Desigur, la Chișinău, ca și în Capitala unde răsare soarele pentru toți românii se afirmă că altele sunt prioritățile momentului, că Federația Rusă nu va admite reîntregirea și că SUA se abțin de la o pronunțare oficială în această privință. Kremlinul știe că trupele sale, de la Mariupol, pot ajunge în șapte ore, la granița cu România de la nordul Deltei Dunării, dar nu cunoaște reacția Casei Albe, care are o bază militară aeriană la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
dar toate astea nu pentru că autorul ni le-ar sugera, ci pentru că reies singure, din context. Asemeni medicilor, obligați jurământului lui Hipocrat, gazetarul William Blacker ia în serios regula imparțialității jurnalistice și se rezumă la a observa și a relata, abținându-se de la verdicte, fără a judeca pe nimeni. Dar o face cu o delictatețe și o implicare care topește inima oricui. Mai presus de toate aflăm de la el cum este când iubești România nu pentru că ești ”rudă” cu ea, ci
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
incomod, greu de controlat. Soția sa, Elena, a recunoscut în interviurile date după moarte că Preda a avut presentimentul că va muri. Aurora Cornea, marea iubire a scriitorului, mărturisea că văzând fotografiile cu cadavrul lui Preda nu s-a putut abține să nu se întrebe dacă nu cumva a fost asasinat. S-au scris mii de rânduri despre moartea suspectă a scriitorului. S-a vehiculat și ideea asasinării, dat fiind că, prin opere sale, Marin Preda își atrăsese ”dușmănia” regimului și
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
naturale, în speranța unei vieți mai bune. Când scriu aceste rânduri, rezultatul final al referendumului nu s-a comunicat, dar nici nu au importanță cifrele exacte - ”zarurile au fost aruncate” ! China, așa cum era de așteptat, a rămas neutră - s-a abținut să ia o poziție asupra conflictului dintre Rusia și Ucraina la Consiliul de Securitate al ONU, dar ziarele chinezești informează corect (în continuare) cititorii asupra situației existente. Se subliniază că China ar fi fost ipocrită dacă ar fi votat de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93273_a_94565]
-
a calificat „o manevră diversionistă” solicitarea de miercuri, de către conducerea Ucrainei, a 20 de miliarde de euro ajutoare europene în schimbul semnării Acordului de Asociere cu UE, iar ministrul de externe, Guido Westerwell, a îndemnat „cu insistență”, guvernul ucrainean să „se abțină de la orice formă de violență”. SUA prevede eventuale sancțiuni vizând conducerea Ucrainei, iar Victoria Nuland, adjunctul Secretarului de Stat a împărțit miercuri franzele protestatarilor, promițându-le sprijin, la fel precum și prim-miniștrii Canadei, Poloniei etc. Mai mult ca atât, cunoscutul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93322_a_94614]
-
din domeniul istoriei literare, criticii și teoriei literare, fie din acela al hermeneuticii tematice, stilistice, expresive a Limbii Române - filonul aurifer, mereu fraged, numit nu geniu, ci ingenium ingens. DAN LUPESCU P.S.: Prețuindu-l pe profesorul Uritescu, nu ne putem abține să nu ne arătăm mâhniți de zecile de virgule (obligatorii!) lipsă, mai ales în ultimele capitole ale volumului Structura variată, natura expresivă și valoarea artistică a PAMFLETULUI, ori de formulări stângace/ neglijente: p.12: ,,o prestigioasă tradiție a cultivării lui
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
-Nu fiți supărați, bă, că s-a că...călit ! în noaptea asta băiatul a fost un adevărata bărbat. Mama a tăcut, înciudată de spusese omului. Dar tata, naiv : -Vezi, fa ? Ți-am spus eu ? Atunci mama nu s-a mai abținut și a răbufnit : -Taci, dracului, că râde satul de noi ! Du-te și pune apă în căldarea mare ! dă imediat foc ! Apoi, furioasă, s-a întors către om : -Ioane, noi îți mulțumim că ne-ai adus băiatul, dar acum să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul e din aceeași stirpe și nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru, dar se abține. Nimeni nu-i susține mai bine decât mine fantasmagoriile lui păgubitoare. Înseamnă că am putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o fac. Să pier, aidoma lui Socrate, bând cucută! Un rol perfect, în ultimul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște evrei, scandalagii... Nu, Comuna nu le-a permis niciodată să se stabilească În oraș. De altfel, cămătari avem deja destui, Încheie dânsul cu un rânjet. Dante nu se putu abține să nu zâmbească. Pentru prima oară era de acord cu el. Apoi, un gând Îi Îngheță sângele În vine. Oare mișelul acela voia să facă aluzie la calomniile pe seama tatălui său, Alighiero? Strânse pumnii, Înaintând spre om. — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că secretul acesta e mai mare decât cel al leacului? De la cine ai primit inelul? Și cine păzește secretul metamorfozei? Cineva din Cerul al Treilea? Vorbește! Îl presă Dante. Era cât pe ce să repete gestul de recunoaștere, dar se abținu de Îndată, ascunzându-și mâna. Nu vreau să răspunzi sub jurământul Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-o jur! Ambrogio mi l-a dat, cu puțin Înainte să fie asasinat. Dar nu mi-a spus nimic despre originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre stele. Trebuia să se Întoarcă imediat la tavernă și să pună să fie arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu să-mi livreze nebuloase infantile În chip de misterele Parisului și alte suspansuri ridicole. Am fost tentat să rostesc toate astea cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi reprim orice ieșire din granițele neutralității distante. - Îl veți cunoaște, fără Îndoială, și sunt Încredințat că atunci n-o să mai fiți atât de supărat pe noi. „Noi”? Iar „noi”? Care „noi”? mi-a venit să strig, dar m-am abținut: interesul meu era să aflu cât mai multe, nu să dau spectacole exhibiționist-temperamentale. - Ați intrat În atenția noastră În urmă cu doi ani, când ați prezentat la Roma comunicarea Există o mare lege care guvernează istoria?. De atunci vă urmărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care se destrămaseră fără motiv și refuzau să se reînchege și să permită continuarea povestirii. Ori poate că profesorul obosise doar - nu-mi era foarte clar, așa că m-am abținut să reacționez În vreun fel. De fapt, nici nu văd ce-aș fi putut să fac potrivit și util În situația dată: să comentez, să Întreb, să-i cer să meargă mai departe, eventual pe varianta scurtă? N-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fiul său Philotas, din rațiuni de stat ori personale? Nici una dintre aceste ipoteze nu mi se pare satisfăcătoare. În acel studiu, căruia am Înțeles că-i datorez Împrejurarea de a mă afla aici (vrusesem să spun „plăcerea”, dar m-am abținut), mă ocupam de alte câteva situații asemănătoare - dispariția din istorie a cavalerilor templieri, asasinați În masă de către Filip cel Frumos, Între 1307 și 1314, ar fi un exemplu -, care cunosc un final la fel de inexplicabil și misterios ca viața și opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
excelentă, serioasă și profundă. Nu glumesc... Probabil că un moralist ar răspunde: da, avem dreptul să facem bine cu forța, cu condiția ca binele să fie mai mare decât forța. Eu Însă nu sunt moralist, prin urmare, prefer să mă abțin. Numărul Întrebărilor pe care ni le punem trebuie să rămână măcar cu o unitate mai mare ca numărul răspunsurilor pe care le dăm. Totuși: ești atât de sigur că despre un bine făcut cu forța e vorba? Nu cumva oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puținele zile de când hazardul (sau destinul, mai știi?) ne-a adus Împreună În acest loc pe care tu-l detești și nici eu nu-l iubesc prea tare, ți-am spus deja mai multe decât poate s-ar fi cuvenit. Abține-te să mă Întrerupi, te rog, anticipez Întrebarea: ce Înseamnă „s-ar fi cuvenit?”. Foarte exact nu știu nici eu, iar ca să improvizez doar de dragul de a-ți răspunde Într-un fel, nu mă amuză. În pofida aparențelor, aici, În Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu dădea nici un semn că are de gând să moară. Plus că, oricum, nu acolo rămăseserăm. Mă aflam din nou În dilemă: să i-o spun, riscând să-l supăr ori, și mai rău, să-l rănesc, sau să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a nu se uita acest detaliu, am contrat-o În gând, luând hârtiile pe care mi le Îngrămădea cu mișcări precipitate În mâini?, În timp ce repeta mașinal: poftim... poftim... de parcă eu aș fi fost cauza enervării ei și nu se putea abține să nu-mi reproșeze această vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu Înțeleg ce ai Împotriva mea și de ce ești așa de iritată și de pornită pe scandal. - Sunt pornită Împotriva lumii Întregi, dacă vrei să știi. I-aș face felul ca mușețelul de i-ar sări toate piulițele! M-am abținut cu greu să nu pufnesc În râs. Nu era prima oară când Eveline recurgea la un limbaj neașteptat de, hai să zicem, colorat, mai ales pentru o doamnă respectabilă. I-am spus-o. - Și Încă n-ai auzit nimic, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți, atunci în cine să mai ai încredere? Și de ce nu le-ai adus numai capetele? - se interesă el întorcându-se spre viziriu. — Am vaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe cel fără un ochi. A intrat băut într-o luptă cu croații - explică el lui Metodiu și grecului - și i-a sărit o suliță-n ochi. De-atunci nu mai bea. Bea mă, tot aia e. Ienicerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar acesta intră în cabină ca să împingă afară, fără nici un menajament, un om legat la mâini, căruia îi alunecă piciorul când sări pe pietre și căzu în genunchi. Gacel îl recunoscu îndată. — Și cu ăsta ce-i...? nu se putu abține să întrebe deconcertat. — Din partea comendatorului Ferrara. — Acum câteva zile i-am eliberat pe prizonieri. — Știm, dar comendatorul întotdeauna își ține promisiunea. Împreună se apropiară de locul unde, îngrozit, Marc Milosevic îi observa cu chipul descompus de spaimă, și imohagul strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]