13,876 matches
-
angajeze în relații terapeutice bipartizane cu colegii lor juniori, novici. Dan fusese de acord cu această blândă ruptură. Nici nu prea avea de ales, dat fiind că era moale ca o cârpă. Dar, în adâncul sufletului său sensibil, se simțea abandonat chiar și când Dave 2 lipsea numai pentru o seară. — Să nu cumva să îi ții partea lui Dave 2. Să nu cumva să ți se pară că l-am judecat sau interpretat greșit. Că ți-am turnat gogoși. Intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din pricina grabei cu care încerca să ajungă afară, în stradă. Dar cursul ulterior al acțiunii a fost în întregime decis de Carol și de reflexele ei din ce în ce mai rapide. Simțind că „odorul“ îi e amenințat, Carol apucă o sticlă de lichior abandonată de un mușteriu pe tejghea și, răsucindu-se, îi aplică lui Ted Wiggins o lovitură fulgerătoare în partea laterală a capului. Izbitura fusese atât de puternică, încât sticla ricoșă în carcasa dură a casei de marcat și se făcu țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rămăsese țintuit la gât, dar cealaltă mână se îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de prohabul lui. Ce ar putea fi mai clar, ei? Tânărul slab, făcut covrig în portbagajul mașinii galbene de închiriat. L-au găsit în apropierea liniei abandonate de cale ferată, știi..., avea un aer împăcat, cu excepția găurii din cap. Pentru început, i-au luat la bani mărunți pe vagabonzi; iar asta le-a făcut mare plăcere. Numai că n-a durat prea mult și l-au identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută la Copacul Cunoașterii cu drujba în mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională, permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de tabără de cercetași. Unul dintre ei își chema la ordine echipa de medici. — Doamnelor și domnilor, vă rog să fiți atenți. Scârțâise pe tabla din spate cu marginea busolei. Zumzetul din cort încetase, materialele de citit și paharele fuseseră abandonate și treizeci de frizuri extravagante se precipitaseră spre el. — În acest weekend ne aflăm aici pentru a învăța. Știu că toți sunteți oameni ocupați, oameni cu slujbe solicitante. Așa că nu am să vă cer să vă concentrați prea mult asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea romantică. Simțim cu o bucurie copleșitoare că sensibilitatea noastră e doar una din marea de sensibilități unice. Ce ironie crudă că tocmai această infinitate ni se pare mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piatră și cărămidă, așa cum sunt Pagoda Marelui Cocor, Pagoda Micului Cocor, Pagoda Dali și altele. În dinastia Song, economia, comerțul și meșteșugurile au cunoscut o dezvoltare intensă, știința și tehnologia au făcut mari progrese, la fel și arhitectura. Construcțiile au abandonat stilul măreț și au acordat mai multă atenție eleganței liniilor și decorațiunilor. Orașele din dinastia Song aveau străzi bine trasate, cu multe puncte comerciale, stații de pompieri și de transport, poduri și cartiere de locuințe. Capitala dinastiei Song de Nord
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acolo au avut grijă de băiat. Femelele l-au alăptat. Văzând că micuțul n-a murit de foame, vecinii l-au luat și l-au dus în pădure, dar a fost salvat de tăietorii de lemne. Furioși, ei l-au abandonat pe gheață. Dar păsările l-au protejat și l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii își dădură seama că băiatul nu era unul obișnuit. Așa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan îi puse numele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poate să-și dea demisia în bloc, ca răspuns la refuzul anticipatelor de către Cotroceni, să generezi reacții de solidaritate și delimitare în echipa guvernamentală, să zgudui țara cu perspectiva unei crize de guvern și pe urmă să vii dimineața să abandonezi toate astea ca pe campania împotriva hainelor second-hand, declarând că nu se mai face nici măcar remaniere, înseamnă să te miști ca o muscă pe tavan... Că premierul Năstase nu e economist și că poate să o țină gaia-mațu cu reducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nici măcar pe bătăușii ziariștilor Ino Ardelean și Szondi Zoltan. Probabil că teroriștii or să fie și ei trecuți în megaparohia lui Blănculescu, care cu siguranță le va veni de hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Mâinile lui și spațiul de hiacint Pălind într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se pare mie că are nevoie de explicații, de Știm și Ștam care poate că plângeau (deși eu nu mi-i amintesc să fi plâns vreodată) și de nevoia asta, poate ridicolă, de a da naibii timpul trecut, de a abandona pentru câteva pagini povestea, de a intra în timpul prezent ca într-o piua unde totul se liniștește unde îmi pot aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe neapărat să joci în teniși, în fine, înjura și el cum se pricepea mai bine dihania cât vițelul care abandonase pleașca pe lume. Pe atunci erau prea puștani ca să se suporte râzând unul de altul, așa că au aruncat cu pietre în ochiurile de apă, s-au stropit de sus până jos, arătau ca porcii. Ideea i-a venit lui, personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și subpuncte, astfel încât vina de a fi pactizat cu diavolul să se șteargă, să fie uitată, să înceteze să te mai mustre sau să te urmărească. Așa că, până una-alta, nu-mi rămâne nimic altceva de făcut decât să-l abandonez pe Rahan cu păpușile și pterodactilii lui și s-o ușchesc afară. Să nu care cumva să credeți că-mi acord vreo șansă, că vreau s-o tund din fața mamei și a lui Filip și să mă pitesc pe după Wartburgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când vroiam, să privesc doar ceea ce aveam chef să privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă, la mama în fața oglinzii de la baie încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa, de oricine. Mi-aș fi ales un om ca Old Shatterhand, puternic, frumos, nobil, care să mă servească și să mă apere toată ziua, de dimineața până seara. Și, de fapt, și toată noaptea. Păi, ce, poți să te abandonezi chiar așa, pe mâinile oricui? Și acum încă o chestie: nenea ăsta avea chiar și un copil, pe Florin. Și poate să mă bată la cap oricine cât ar vrea, dar eu sunt convins că e imposibil să-ți servești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont accesibil, clădirea pătrățoasă și veselă a școlii 57. Se prea poate ca Mircea să-și fi dorit să se abandoneze cu totul luminii acesteia în care se scăldau atâtea și atâtea minunății. Se prea poate să se fi gândit cu tristețe la balconul care nu-i putea oferi totul. Și atunci, inima lui de explorator năvalnic trebuie să fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-au îndeletnicit până acum cu misterele grădinilor întunecoase și împrejmuite cu gard ale blocurilor de patru etaje, ci doar pentru că, în unele cazuri, numai memoria mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o soră nu se pune), miracolul unei zile de duminică nu-l atingea deloc. Altfel, agitația cu care își mișca brațele și cu care încerca să mă convingă că nu există o trădare mai cumplită decât aceea de a-ți abandona sanctuarul nu-și găsea o explicație vrednică de luat în seamă. Era de la sine înțeles că îmi dădea dreptate în privința crucii. Ceea ce părea mai greu de crezut era stăruința cu care susținea că nu eu, ci el ar fi descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci, am numit-o Gaura de șobolan. I-aș fi putut spune, la fel de bine, și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la etaj. Camere Întregi de cărți, unele deasupra celorlalte. Unele volume erau legate În piele și aveau paginile marcate cu chenar de aur, deși eu personal preferam edițiile broșate, și În primul rînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mai era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
buze și sprâncene, coate și decolteu, toate formau un mozaic spart. Pentru Vaughan, accidentul de mașină și propria-i sexualitate se uniseră într-un mariaj definitiv. Mi-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele dezmembrărilor auto, și-mi amintesc fotografiile acestor femei surprinse în pozițiile unor acte sexuale incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele târfe aspirante, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii de ambulanță. Mai presus de orice, Vaughan aștepta coliziunile frontale cu pilonii de ciment ai pasajelor superioare ale autostrăzii, îmbinarea tristă dintre un vehicul zdrobit, abandonat la marginea cîmpului, și senina sculptură mobilă a cimentului. Odată am fost primii care am ajuns la mașina zdrobită a unei șoferițe rănite. Casieriță de vârstă mijlocie la magazinul duty-free de spirtoase al aeroportului, femeia stătea în dezechilibru în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spart, înlăturându-și cu furie mărgelele de sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
arătătorului ei zgârie această dungă, ce urca pe diagonală de la baza geamului urmând același unghi al bordurii de ciment al canalului de irigație aflat la trei metri de mașină. În ochii mei, această paralaxă se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]