3,962 matches
-
Liniuță” este format din copii nerecunoscuți, abandonați de tați, de bărbați. Este o rușine pentru specia umană. În prezent, „neamul Liniuță” este lipsit de dragostea paternă (maternă). Această lipsă produce niște răni și goluri în gândirea și în sufletul copilului abandonat, de multe ori generatoare de ură. Ură împotriva tuturor celorlalți, cărora nu le pasă de ei. Nepăsarea manifestată de societate pentru creșterea și educarea tuturor copiilor născuți, generează oameni needucați și posibili infractori, care amenință viața celorlalți membrii ai societății
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și din care răsar flori diafane în jurul cărora roiesc albine fără stup. O societate care se scufundă și indivizi care se ridică, imprevizibil, unde te aștepți mai puțin, un spațiu abandonat și oameni care sfințesc locul. Dracu’ să mai înțeleagă această țară ! Cîndva, demult, am hotărît însă că o iubesc, așa că asta e... 4. Scutecele națiunii sau despre „mentalitatea românului” De ce ni se întîmplă nouă toate astea ? De ce ? De ce ni se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ilustra revenirea „științei rasiale” în Europa cu un caz din România : New York Times a luat interviuri unor persoane ce lucrau la un orfelinat de stat din Ploiești. Cînd i s-a spus că un străin vrea să adopte un copil abandonat, dr. Luiza Popescu a atras atenția că majoritatea provin din „fabrica de copii” a țiganilor. „Cum pot americanii să vrea să adopte țigani ?” - s-a minunat ea. „Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha ! Un astfel de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dacă ne punem într-o perspectivă pur pragmatică și funcționalistă. Pentru o mentalitate concentrată exclusiv pe rezultatul practic, și angajată să găsească doar soluții tehnice, problemele filosofice apar ca pseudoprobleme. Pentru o astfel de mentalitate, rațiunile întrebării filosofice ar trebui abandonate domeniului disfuncționalităților psihice, spațiului neliniștilor private, întrucât sunt rodul lipsei unei igiene mentale. În fața acestei poziții nu putem găsi un teren comun pentru discuții, întrucât ne situăm pe două planuri diferite, care, drept urmare, nu pot comunica între ele. Aceste planuri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ridică. Ele pot sugera cu siguranță ceva, iar la sfârșit se pot constitui în forma unei ancore de salvare; o posibilitate foarte subtilă de eliberare, de toate neliniștile incomode ale căutării. În fond, ele sunt o exercitare a scepticismului: odată abandonată problema principală, se afirmă foarte clar disponibilitatea pentru problemele practice rezolvate cu ajutorul tehnicii. Putem totuși să presupunem că efectul acestei anestezii în fața provocărilor existenței ar putea înceta la un moment dat, iar întrebarea filosofică să reapară, presând tragic. Vine întotdeauna
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cunoașterii științifice și, adăugăm acum, în fața greutății datului empiric și al realității existențiale. În ambele forme clasice ale gândirii filosofice realitatea empirică și existența efectivă nu au propriu-zis o relevanță speculativă adevărată: în perspectiva clasică greacă sunt neinteligibile și deci abandonate lipsei de logică a întâmplării, în perspectiva idealistă sunt dialectizate în procesul istoric concret, și deci asumate în acesta fără posibilitatea de a-și păstra o semnificație autonomă. Discursul filosofic înaintează astăzi contestând funcția pe care a avut-o mereu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum, pe lângă școala Silvestru, ruginite de ploi și burniță, deveneau de un roz mat, neverosimil, și tot peisajul părea artificial. Mă întorceam acasă plin de tristețe. Erotismul meu intrase într-o fază de inhibiție agresivă. Totul era paradoxal
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dincolo de Nistru un refugiu pentru a se sustrage luptelor și războaielor necontenite care sângerau atunci fără încetare Moldova. Coloniștii români s-au stabilit în acest fel în mare număr în regiunea cuprinsă între Nistru și Prut, atunci depopulată și aproape abandonată propriei ei sorți, și ei au prosperat desigur acolo, pentru că analistul polonez Sarniski raportează că pe vremea sa unul din cele trei drumuri mari care duceau de la Nistru la Nipru purta numele de „Drumul moldovenesc”. Mai târziu o altă cauză
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții care își așteaptă deschiderea promițând beatitudinea extinsă dincolo de ea este resortul înșelării celui tentat. Această ferecare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are viziunea propriei neputințe și finalități deplorabile. În magia conviețuirii cu un altul atașat afectivității proprii, sufletul, abandonat acum, își proiecta pulsația ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A ignora timpul înseamnă, în acest context, a închide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și trunchiere metafizică. Conștiința ce devine aici lucidă întru solitudine înțelege și își asumă părăsirea la care o damnează îndepărtarea celui drag drept un exil nedrept și înjositor. Umilința ca situație și fapt afectiv real se rezumă pentru cel astfel abandonat la postularea nu numai a relativității ființei și fidelității celuilalt dar și la evocarea relativității proprii în sensul că cel care părăsește pare a șopti întru final celui abandonat că se reorientează spre un statut mai privilegiat, spre o relație
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul retragerii la și întru fundamentele lumescului, abandonate unei uitări ce se instituie ca factor cenzurant. Reculegerea individuală implică o secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a tentației de răspuns și replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul conștiinței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-l devotată, la căpătâi. — Madame ! ? va răspunde ea demnă, și o șuviță de Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat într-un coșuleț roz, scâncind ca un pui de pisică, și la gât cu un medalion de preț. Vor suferi amândoi, vor fugi în lume, dar nimeni nu va putea să-i despartă și mariajul va fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că probabil așa va da mai puțină amploare inci dentului, se învârtea în jurul lui Muti, o consola, o aproba... Da, trebuie pedepsită... da, îi răspundea, și arunca priviri atât de disperate în jur, de parcă el ar fi fost vinovatul ! Ce abandonată mi s-a părut că sunt ! Și ce rușine de neșters se abătuse pe capul meu ! Probabil de aceea mă purtam în continuare atât de prost, aruncam priviri înrăite în jur și a fost imposibil să fiu convinsă să-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbați; * de la 16 ani până la 77 ani; * de la analfabeți până la studii superioare (rata crescută a abandonului școlar atât înaintea cât și odată cu momentul arestării); * de la necalificați, agricultori, zilieri până la studii superioare terminate; * de la persoane provenite din mediul stradal, familii dezorganizate, abandonați, până la administratori de firme, profesori, militari, lucrători bancari sau istorici; * de la fapte simple: abandon de familie, legea ocolului silvic, mărturie mincinoasă, lovire, înșelăciune, furt, până la infracțiuni grave cu violența: tâlhărie, viol, omor; * durăte ale pedepsei de la 3 luni până la detenție
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
arcuri, ca orice pat de spital, iar saltelele sînt mult mai bune ca În dormitoare. Și nu sînt nevoit să stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel pe mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are o criză de ulcer, se Îndoapă cu apă cu bicarbo nat, aproape că-l aud clipocind, ca un butoi. Pentru că orice e mai bun decît un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tânăr ambițios ale cărui năzuințe se îndreptau spre Fleet Street). Ennistone a fost un orășel manufacturier într-o manieră rurală (mă refer la secolul al XIX-lea) și frumoasa țesătorie „mare cât un palat“ există încă, în chip de rămășiță abandonată a unei epoci de glorie comercială. Pe vremea aceea, câteva vechi familii de quakeri (și familia McCaffrey se număra printre acestea) au fondat marile averii din Ennistone și, împreună cu câțiva metodiști, continuă să dețină controlul asupra unor surse comerciale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster, era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
faptul că Rozanov nu vânduse casa familială din Burkestown pe care o moștenise de la părinții lui. În realitate, „marea carte“ (conținând, se presupunea, „doctrina secretă“) prinsese viață. De bună seamă, nici o carte de filozofie nu e vreodată terminată, ci numai abandonată, John Robert s-ar fi putut instala foarte bine în căsuța veche ca să-și rescrie cartea. Dar nu luase asemenea hotărâre. Privind în urmă, la puerilele lui scrieri din tinerețe, își putea da seama cât învățase în cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scotney) cu Ruby și cu Diane, e o chestiune demnă de speculații. Unii spuneau că sunt surori vitrege, dar nici una dintre ele nu știa exact. Ruby purta numele de familie al tatălui ei, Pearl purta numele mamei ei necăsătorite și abandonate, iar Diane, până la căsătoria cu dezastruosul Sedley, purtase numele mamei ei necăsătorite și abandonate (Davis.) Este chiar posibil ca rudenia dintre ele să fi fost dedusă doar din faptul că toate trei aveau nume de nestemate: Pearl, Ruby, Diamond. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că sunt surori vitrege, dar nici una dintre ele nu știa exact. Ruby purta numele de familie al tatălui ei, Pearl purta numele mamei ei necăsătorite și abandonate, iar Diane, până la căsătoria cu dezastruosul Sedley, purtase numele mamei ei necăsătorite și abandonate (Davis.) Este chiar posibil ca rudenia dintre ele să fi fost dedusă doar din faptul că toate trei aveau nume de nestemate: Pearl, Ruby, Diamond. John Robert avu o convorbire cu Pearl la Londra și hotărî că era ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
față. Când îl văzu pe George, se încruntă și trase una din cărți peste hârtia scrisă. Camera lui John Robert mai păstra câte ceva din splendoarea apusă, sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu exista o astfel de cameră la Belmont. Unde poate exista o asemenea sală secretă, abandonată, în casa mea?“. Se grăbise să-i povestească despre descoperirea ei femeii care părea să cunoască atât de bine casa. Femeia îi răspunsese: „A, asta-i camera de zi de la parter, nu ții minte?“ și deschisese o ușă, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl așteptase pe Emma la locuința lui Greg, dar prietenul lui nu venise. Tom se simțea abandonat, și gelos, și fâstâcit, cu nervii biciuiți și emoțiile sângerânde. Se jena de ochiul lui vânăt, care, deși se mai decolorase puțin, încă putea atrage atenția. Brian, în felul lui lipsit de menajamente, îl întrebase: — Ce-i cu tine, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totuna cu exteriorul, iar ceea ce-i exterior e totuna cu lăuntricul: o poveste veche, dar cine o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum, e de o importanță vitală faptul că locuiesc într-o peșteră. Mă rog, e o micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]