1,455 matches
-
un subiect și mai puțin abordat, am putea spune un tabu, dar deloc surprinzător după părerea autoarei. Da, și nu mai pune nimeni la Îndoială că prostituția nu se reduce numai la cea fizică, este și prostituție de conștiință, oamenii abdicând de la principii până și În mediul universitar. Care prostituție e mai gravă, cea fizică sau cea spirituală? Iată alte subiecte care iau naștere În urma lecturii acestui text. Dar suntem convinși că autoarea, datorită spiritului cercetător și iubitor de teme de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să accepte sanatoriul, însemna pentru el a-și pune eticheta infamiei. îi era o rușine nespusă să se încorporeze mizeriei, să o accepte fățiș. Știa că Ada îl cumpărase pentru prestigiul social pe care-1 avea, mult-puțin, și nu vrea să abdice de la el. Nu vrea să fie un obiect de milă, un declasat, o medalie demonetizată. Cât era el de ocupat în dimineața aceea când Ada îl deranja? De cum fu gata, totuși, trecu în biroul mare, unde i se părea totdeauna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
devota lui Bach, fără neplăceri. Prima vizită, pentru care și Elena și Marcian aveau temeri, se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la Mika-Le nu e că face și ea parte din acest popor al altoiților, ci că exprimă siluirea acelei infuziuni. Nu e fruct, nici floare dintr-un altoi; e buba mică care a crescut pe locul siluirei - Mini, draga mea, abdic! Trăgând pe Mini de mână, Nory se atârnă de tramvai. Un singur vagon ticsit. Fură împinse de mulțime înăuntru și blocate. Mini, care nu era în stare să-și găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și ești prins adânc în relație, datorită chimiei dintre voi și obișnuinței, devii dependent, iar în momentul când nu mai e a ta intri în sevraj asemenea drogatului care nu și-a primit doza, nu concepi să trăiești fără ea, abdici de la toate principiile, iar dacă o și vezi cu celălalt, ți se face rău fizic, poți să leșini oricât de tare ai fi, sau mare te-ai da, și nu mai vrei decât să se întoarcă la tine, cu toate că ai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Spuse toate acestea cu o emoție firească, în glasul său venit parcă din alte sfere existând și o doză de timiditate. Nu voia să-i necăjească nici pe Ina și nici pe Alex, dar nici nu găsea cu cale să abdice de la ale lui. Mihăiță tăcea și asculta. De altfel, lui îi mărturisise de multă vreme Vișinel planurile sale. Voica, ai s-o vezi și tu, e o fată veselă; vorba ei este ca un tril de privighetoare. Eu de fapt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu unele structuri din învățământul superior postdecembrist care s-au transformat în fabrici de diplome, fără acoperire valorică. După pensionare, când i s-a propus să lucreze într-o asemenea instituție, a refuzat cu deplină demnitate să adopte atitudini mercantile, neabdicând de la principiile morale care l-au călăuzit pe tot parcursul profesiei și al vieții de cetățean model. Pensionat din oficiu, deși ar fi vrut să-și conducă ultima serie de elevi la momentul absolvirii, devenit incomod pentru unii factori de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gingaș suflet de copil nu se uită și mai ales nu se iartă! În anii cât am profesat, indiferent de vârsta școlarilor am apreciat și am cântărit cunoștințele elevilor cu spirit de răspundere, de cinste și dreptate și n-am abdicat de la unul din principiile de bază ale învățământului - evaluarea corectă a cunoștințelor elevilor mei. E mare lucru să te simți responsabil și să acționezi ca un judecător drept și cinstit, mai drept chiar decât justiția ca instituție de stat, apropiindu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu se mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
belgiene interbelice explică ostilitatea lui Hergé/ Tintin nu doar față de comunism, dar și față de rapacitatea capitalistă. Ca orice cavaler care se respectă, Tintin va căuta un drum de mijloc, refuzând să îmbrățișeze fantasmele veacului. Crezul său, de la care nu poate abdica, este prețuirea individului - umanismul lui Tintin este contagios și vizionar, iar solidaritatea cu semenii săi este maniera în care micul reporter belgian își expune loialitatea față de setul de valori imposibil de negociat. În economia ideologiei lui Tintin, omul este privit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sunt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
credeau că descoperiseră un nou argument În favoarea necesarei și urgentei instaurări a republicii. Spuneau că era Împotriva celei mai elementare logici să existe În țară un rege care nu va muri niciodată și că, chiar dacă mâine s-ar hotărî să abdice din cauza vârstei sau a diminuării facultăților mintale, tot ar continua să fie rege, primul dintr-o succesiune infinită de urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de penetrare rectilinie; ea, însă, pretindea dimpotrivă ca maximul de forță conținută să corespundă unei flexibilități de reptilă ce se îndoaie, ca s-o ajungă în contorsionări imposibile. Acesta era primul articol de credință al cultului instituit de Irina: să abdicăm de la verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea ce a însemnat totalitarismul românesc dincolo de sistem monopartit și dictatură, vorbe goale pentru ea, cai verzi pe pereți, experiențe teoretice. De la mine a priceput cu ce se mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că nu am fost unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Angliei se aflau În clădire și că aveau de transmis o notă urgentă. Ședința a fost suspendată, Președintele Majlis-ului și Primul Ministru au părăsit sala; la Întoarcere, aveau fețele cadaverice. Diplomații tocmai Îi avertizaseră că, dacă șahul era obligat să abdice, cele două puteri se vedeau puse În regretabila situație de a interveni militar. Nu numai că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are loc punerea de acord a făpturilor muritoare și, paralel, punerea de acord a între cele două entități cerești, Hyperion-Demiurg, și astfel, redistanțarea spațio-temporală dintre cele două lumi. Și iată conștiința poetului privind diferențierea axiologică: "Ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de recuzită este creionul. Maria Tirenescu reia ideea, dar imaginile ei implică o meditație mai profundă. Scena este aceea a unui sfârșit anunțat, iar creionul fără vârf are implicații mult mai serioase și mai directe în sfera umană. Așa mut, abdicând față-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cântec de lebădă. Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
pretext recentele dispoziții igienico-sanitare, trebuiau să constituie un semnal pentru manifestarea împotrivirii deschise față de politica de reforme preconizată de Cuza, împotrivire care avea să culmineze cu lovitura de stat din 11/23 februarie 1866, când domnitorul a fost silit să abdice 450. Evenimentele sângeroase din vara lui 1865 au avut ecou și în viața medicală bucureșteană. La ședința din 12 august a Societății medicale științifice, profesorul Nicolae Turnescu s-a înscris cu o relatare despre "cazurile chirurgicale" internate la Spitalul Colțea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine. Pentru căsnicie se potrivesc anumite firi docile care se înămolesc în obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea să meargă, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cap. ― Dar o cafea? insistă ea. Lasă-mă să-ți fac o cafea. Ai să te simți mai bine. Ah, aș fi avut o poftă nebună să sorb o cafea, dar mi-a fost peste putință să primesc, ca să nu abdic de la superioritatea situației pe care mi-o creasem. De aceea nu i-am răspuns. Ea luă tăcerea mea drept încuviințare și se apucă să pregătească ceștile. ― Nu vreau nimic de la tine, înțelegi, absolut nimic! ― De ce ești atât de rău? Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toți Cezarii și pe generalul Basta! La supliciile lui Doja ne-adunăm ca-n sărbătoare Și-l trimitem pe Bălcescu să piară peste hotare! Îl încurajăm pe Cuza domnitor să se ridice Peste două principate și-l forțăm apoi s abdice! Ne ucidem dictatorii pentru tot ce ne-au făcut, Însă devenim nostalgici după anii ce-au trecut! În aceste vremuri tulburi vrem cu toții o schimbare Și votăm după ureche, cum ne vine, la ntâmplare! Pentru restul lumii, totuși, încă ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puțin!... Stelian nu se arătă însă atât de încrezător. Este posibil să valoreze o sută de mii, dar la prețul ăsta nu cred c-o s-o cumpere cineva... Trebuie să fim, totuși, realiști... Și de ce nu?!... protestă Sever, care rar abdica de la ideile și de la convingerile lui. Uite, un unchi din partea mamei avea o casă ca asta la Balotești și-a vândut-o cu 120.000 lei astă-iarnă!... La Balotești... Ei, asta e altceva, fu de părere Stelian, fără să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi rupte-s purtate departe Urgia peste câmpuri se-abate Iarna e crudă, milă nu are... Totul e alb,într-un rece de moarte, Vântu-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o mândră cum n-am mai Văzut, plăcut ori mângâiat. Iubirea noastră-i, plagiat Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!) Un Tolstoi prea extaziat. Tu ești o damă ce abdică Cu greu războaielor în ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică Sau Copșa Mare, fie ... Cică Sunt vrăjitor. Iar tu ... pe viață? Cântec pentru neuitare O veste-ți mai dau dinspre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]