3,167 matches
-
discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu prea este, această viziune încheindu-și existența odată cu Alecsandri. Autorul Scrisorii pierdute nu face "concurență stării civile", cum afirmă G. Ibrăileanu, dimpotrivă pe Nenea Iancu trebuie să-l căutăm în adâncurile oceanului (în abis). El face trecerea la comedia absurdului (E. Ionescu). Dacă n-a cunoscut Scrisoarea furată a lui Poe, apropierea de scriitorul american are doar valoare comparatistă, idee afirmată și de alți critici literari. Raportul conștient / inconștient e paradoxal la dispunerea geometrică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a cunoscut Scrisoarea furată a lui Poe, apropierea de scriitorul american are doar valoare comparatistă, idee afirmată și de alți critici literari. Raportul conștient / inconștient e paradoxal la dispunerea geometrică a operei sale, dacă inconștientul se ascunde în adâncuri, în abisurile ființei, iar conștientul e "vizualizat" în exterior. Se poate vorbi de o simetrie conștient / inconștient răsucită, viceversa, eroii nu-și mai leapădă măștile, își prelungesc convalescența în cotidian, starea devine lege existențială (p. 160). Fuga dintr-un spațiu exterior într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devenit frumos prin distrugerea unui unghi (Antimetafizica lecția despre cub) este clar postmodernistă. Volumul de versuri Călătorie spre transparență (1977), semnat de C.D. Zeletin se încadrează tot aici, ca și poezia antinomică a lui Teleucă. Cartea Svetlanei Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, se situează și ea "în luminișul cristalului". Theodor Codreanu este convins că transmodernismul va marca un nou eon în istoria omenirii. Mie, toleranța asta ideologică mi se pare cam idealizată. Adevărat că istoria se petrece prin repetiție cu diferență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
legea morală, având o necesitate obligatorie pentru fiecare conștiință. Legile morale sunt universale și necesare, asemenea formelor apriorice din conștiința teoretică. Astfel, filosoful german are drept scop fundamentarea necesarului și universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
găsești În dosul unor pereți... Să vezi un pat de beton, să te vezi singur... la 17 ani... Prima reacție este a animalului În cușcă... Începi să te plimbi. Nu realizezi ce se Întâmplă, simți că te prăvălești Într-un abis și nu ai ieșire, nu ai scăpare, nimeni nu-ți mai poate Întinde un deget. Nu poți să-ți faci nici un plan... Este un moment foarte dificil În viața celui arestat... Nu poți să-ți faci nimic, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avansare. Noi eram cei pe spatele cărora reușeau să avanseze. Sigur că, Între timp, mă obișnuisem, suportam... E un fel de a zice, că niciodată nu te poți obișnui Într-o Închisoare... Dar nu mai era Începutul, nu mai era abisul acela din prima și a doua zi... Încet, Încet... mi-aduc aminte că În celula de la Securitatea Veche, a doua zi am văzut pe un perete liniuțe trase, nume și mesaje scrise... Eu le ziceam răboaje. M-a impresionat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suplinitoare la școala din comună, veneau cu lucru la mine. Împleteam și vorbeam vrute și nevrute. Odată cu trecerea în noul an, cel care avea să fie ultimul, 1989, am simțit că între mine și oamenii din acea comună s-a deschis un abis. Erau distanți, iar politețea lor era rece. Hoinărind pe drumurile comunei și privind satele aruncate pe dealuri, locuri de care nu mă lega nimic, nici amintiri, nici nostalgii, nici doruri, îmi încolțea fără voie, în minte aceeași întrebare: „Ce caut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și pe inginerii agronomi alături de care am fost ori de câte ori au avut lipsuri sau greutăți. Am bătut la ușa 217 locuinței lor și într-un târziu a ieșit președintele de la Cooperația de consum. Între mine și acești oameni se crease un abis. Mă priveau ca și cum aș fi fost o nălucă. Nu mi-a spus să intru, dar eu am intrat și i-am rugat să mă ajute cu o mașină pentru a putea pleca în ziua aceea la oraș. M-au refuzat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toate darurile pe care un om și le-ar putea dori. Oameni puternici și cutezători În convingerea de a mlădia soarta după sine. Și totuși, meniți a deveni izvor de durere și de pustiire... - Despre cine vorbești? - Oh, demult. Un abis de vreme. Pe tărâmuri Îndepărtate. - Ai trăit multă vreme În Răsărit? Marcello fixă un punct În gol, undeva În spatele poetului. Fața i se aprinsese, ca și când acele cuvinte i-ar fi evocat lumina unor pământuri de departe. Scutură din cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta, Dumnezeu veghează asupra celor drepți, de pe tronul său. Ce se Întâmplă cu cei nedrepți? - Când a ajuns În cerul al treilea, Profetului i s-a deschis abisul păcatelor și a văzut Înfricoșătoarea pâlnie a perverșilor și cele șapte trepte ale pierzaniei lor. - Șapte? Deosebiți după vină? - Și pedepsiți, după crimă, cu o pedeapsă inversă. - O contra-suferință, un contrappassum. Și pe asta ați furat-o de la Aristotel, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poate preceda În ordinea Creației. - Aceasta ar fi adevărat dacă luna și stelele ar iradia lumină proprie. Dar ele nu sunt decât niște oglinzi inerte. Corpurile lor lucioase se mărginesc să reflecte lumina soarelui, Întorcând-o către noi din imensul abis al spațiului. Lucis imago repercussa, imagine de lumină Într-o oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-ar primi ele lumina de reflectat, dacă Între ele și soare se interpune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ori viciat de pofte nesățioase, ori doritor de aclamări publice. Dacă ar fi așa, atunci ar fi suficienți puțini bani ca să poți fi cumpărat, atât cât ți-ar trebui ca să-ți plătești datoriile și prostituatele. Dar În dumneata există un abis cu mult mai adânc. - Despre ce vorbești? - Suntem convinși că intrarea dumitale În politică face parte dintr-un plan meditat Îndelung, studiat de Credincioși pentru a-și infiltra oamenii la vârfurile puterii În orașele guelfe. Pentru ca, odată ajunși acolo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sau un spion deosebit de înzestrat. Numai o prostituată s-ar fi putut comporta cum s-a comportat ea. Scrisorile ei nu fuseseră decât niște minciuni, niște falsuri grosolane. Prăpastia în care căzusem era deosebit de adâncă și mă frământam acolo în abisul de dincolo de realitate. Am citit cu atenție ultima ei scrisoare, căutând vreun indiciu, dar totul a fost zadarnic. Viața mea nu era nimic altceva decât un complot sinistru, înspăimântător. Dincolo de puterea mea de a iubi, se trezise în mine acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de miros de cărbune, mirosul familiarității și al unei dimineți binevenite pentru unii, mi-a dat măsura unei ultime senzații distante. Stella s-a ridicat în picioare, înfășurată în pătură, și a încercat să privească peste buza hăului; vederea acelui abis mi-a înghețat sângele în vine. Niște indieni au îndreptat mașina pentru câte un pesos de căciulă. Când am început s-o împingem, motorul a pornit, și ne-am continuat drumul spre Cuernavaca, unde i-am plătit o mașină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care mă acuza că am o inimă prea zglobie și că spun la revedere cu ignoranță. După câte se vedea, aveam o pleiadă de critici în jur. Cu toate acestea, deși era o zi geroasă, era soare, trenurile treceau înspre abisul negru peste un terasament de beton gălbui, copiii urlau și se învârteau pe tot cuprinsul curții vaste, în jurul bățului de steag și cățărându-se în bărcuțe, iar eu mă simțeam deosebit de mișcat. Zău că ar trebui să te însori, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acum, nu-l mai pot părăsi pe Theo, să-l las liber, să-și refacă viața, s-o înfrunt și eu pe a mea...gîndește Maria cu drag, închizînd ochii, să poată rechema amintirea clipei astrale, de pierdere totală în abisul plăcerii, cînd a mușcat din umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred că ne-am devora zilnic, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
La niște tunele Ne-au cam dus cu zăhărelul... Din povestea cea de vis A rămas numai tunelul Care duce spre abis. Mi-a fost dat un dar să capăt - Dintre toate, cel mai cel - Frumusețe de tunel Care nu mai are capăt. Cum tunelul nu mai are Luminiță și sfârșit, Vom aprinde un chibrit Și apoi o lumânare.
La ni?te tunele by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84153_a_85478]
-
cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această pasiune care presupunea, după toate aparențele, o supunere totală a ființei mele, părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
inocenței ei prezervate în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact sau cunoaștere a abisurilor care o împresurau. Totuși nu o putea răpi cu totul lumii. Adeseori avea impresia că lumea nici n-ar putea s-o atingă, era nu numai bine apărată, dar prin însăși natura ei știa să discearnă și poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înălța o coloană de abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere a bazinului. Dopul era deschis, astfel încât apa din fundul căzii se menținea la un nivel constant de vreo treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ne căcăm pe noi. Matematic, poți demonstra cu rigurozitate existența a Ceva, fără a fi necesar să-i explicitezi și Forma, bifează Fratele, minuțios. Sau, în concluzie, precum zicea însuși Cantor: "O mulțime, mi-o reprezint ca pe-un abis!" Genial! Splendid! Fascinant! Ebluisant! Formidabil spus! Dar, să ținem cont și de reversul medaliei. De faptul că el a jonglat prea mult și prea intens, pe marginea prăpastiei paradoxului, până și-a dat drumul în ea, cu capul înainte. S-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
produce Haosul. Așa se zice... Da, dar nu numai! se insinuează Fratele, după Dănuț, din nou. Sub sephirele Ketter, Hokmach și Binah (care alcătuiesc Triada, ceea ce reprezintă, oarecum, o alternativă gnostică la Treimea sau la Trinitatea noastră creștină), deasupra Planului Abisului, pe Arborele Sephirotic, mai există o sferă, o sephiră latentă, fără număr, denumită Daath' , a Cunoștinței, care străbate simetric în necunoscut, în Umbră, în Qliphot, care este opusul Arborelui Vieții! În Regatul demonilor, al spaimelor și al Sephiroților malefici... Precum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]