3,115 matches
-
băloși mulți sorbindu-i scenele, salivând a nimicnicie, dar puțini vor fi înțeles nefiindul, care dorește împlinirea actului de pedepsire cruntă a celor ce îi nelipsesc trăirea ca om, așa cum s-ar fi vrut, până a cădea, datorită lor, în abisul goliciunii. Retragerea în intimitate a personajului superrealist ar fi dus la introvertire și la pierderea totală a eului, a clacării și a judecării nemeritate a încrederii că el este vinovat de tot ceea ce se întâmplă în lumea aceasta dezlănțuită, îndiguită
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
carul pe Cer, Trecând dintr-o lume în alta. O, Tu, Regină în palatul de mărgean Tu, crudă și iubitoare Regină, Atâtea suflete temerare Ți-au străbătut necuprinsul, Mânate de curiozitatea De a-ți descifra hieroglifa. Unele Au sfârșit în abisurile tale, Îmbrățișate de vălurile ce te acoperă. Din atâtea inimi, Reîntoarse la țărm, A izbucnit bucuria victoriei, Regăsirii de Sine. Astfel, Sufletele trezite Ți-au descoperit comorile, Atât de tainic ascunse O, Mare, Mare acoperită de văluri, Eu sunt poetul
MARINARUL ŞI MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359350_a_360679]
-
continuă: Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să te scufunde în abis: Un semn te va feri de moarte, luându-ți dreptul de-a muri până ce Eu voi socoti că le-ai plătit din plin pe toate. Scena 5 Apare Ispititorul în chip de om, șchiopătând ușor și cu fața numai zâmbet
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
iluzia a ceva deja cunoscut, reușește să ne capteze toată atenția. Cucerește, incită și captează. Stan Virgil ne reînvață rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne reînvață citind să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NIRVANA Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Nirvana Pierduți fiind, ca-ntr-un abis, În ziua sumbră și vulgară, Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis, Cu glas timid și indecis, Ce-ți spun acum să nu te doară. Dar am visat același vis Azi-noapte, pentru-a treia oară. Murisem. Și-n văzduhul pur
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359481_a_360810]
-
multă zarvă decât zestre Mereu tot mai săraci în rod Că simbriașii lui Irod Dansează pururi în căpestre Despre voi Apostolul a zis: Cine nu-i de-al nostru, pleacă La curți străine să petreacă Fiecare-n spate c-un abis Decât să fiți ai nimănui, Vă-ntoarceți. Dumnezeu primește Pe-acela care se căiește Și-i știe bine care sunt ai Lui! Referință Bibliografică: Vremea rătăcirilor / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]
-
nimc de spus? Cum lași copii fără părinți, Părinți fără copiii lor? Cum să mai cred că tu nu minți, Când pe pamant atâtea dor? Tu taci, eu plâng de tot ce-am zis! Din întuneric nepătruns Lumină urca din abis. E al iubirii tău răspuns, Ca esti tot timpul lângă mine Numai că eu nu am văzut, Că eram unul, eu cu tine, Si totusi eu nu am crezut. Că toate nu-s din vina ta Ci din a mea
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
acest lucruv(Mary K. Ash) - Unde gândești copilă, cu ochii de cărbune? Nu a sosit Moș Ene, să mi te poarte-n vis? Acum e prea târziu să stai la rugăciune Și să-ți mai urci privirea spre ceruri, în abis. Observ de la o vreme, că te închini mai des... Tu crezi cumva că Domnul, se joacă cu-a ta soartă? Hai, nu mai plânge! Domnul de sus te-a înțeles Și-ar vrea să râzi ferice. Nu mai sta supărată
DE CE TOT PLÂNGI? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360353_a_361682]
-
ce treceau vuind pe bulevardul Colon, el avea convingerea că viața este un dar minunat pe care oamenii l-au primit, nu pentru a trăi într-un mod care să-i facă nefericiți și în final să-i prăbușească în abis. Viața trebuie trăită în așa fel încât chiar și în circumstanțe grele oamenii trebuiau să guste licăriri de fericire. Asta era convingerea lui în acea dimineață când se îndrepta spre casă, fiind pe deplin convins că oamenii nu au fost
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
șacali portocalii din tobă sună, antilopele din Dobrotești, pasărea Flamingo o cunună!”; „Și voi slăvi eternitatea cu gura toată și voi merge-n rugăciune-n urma ta, de mă voi schimba într-un pește imens tu să știi că-n abisul ființei rătăcesc, uite-așa ... Cele patru elemente de bază ale cosmogoniei tradiționale, apa, aerul, pământul și focul sunt reprezentate în relație cu valoarea noțională, transpusă la nivel metaforic. Semnificațiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante-origine a
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. Citește mai mult Am vrut să cobor. Să mă cobor...și să mă pierd în matrice. Să uit de lumină, de tăceri, de
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
îmi doream cel mai mult.Si-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale.M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele.... XV. ÎNCREDERE VS NEPUTINȚA, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014. No așa... După ce acum câtva timp mi-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Lupu Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ocean de necunoaștere întunecată, Era în mintea mea umil de simplă Dar al meu suflet tânjea după lumină Ce n-o-ntalnise nici măcar o dată. Trăiam într-un abis de neputința Visând la a-l cunoașterii 'nalt munte Și-n viața mea era o liniște deplină Și mintea îmi cerea cu stăruința Din goliciunea ei să o fac plină Să-i curm îndelungată suferință. Univers, tu mare și straluce
CUVANTUL de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360619_a_361948]
-
Trecut-au toate din ratiune-n sentimente Deși credeam că nu voi mai simți vreodată. Și-acum... toate se schimbă deodată De-mi pare...că viata-mi joacă iarăși fente. Sper însă...că nu voi mai ajunge inc-odata În același abis și întuneric rece Și ziua-n care noi ne-am cunoscut să reprezinte-o dată Ce nici din răutatea lumii nu va trece. Simtit-am aripile frante-n zbor.. De-al prăbușirii vuiet mi-era frică Și al tau zâmbet
FACLII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360620_a_361949]
-
criză, perlele de la bac, Vali și Dragobete, superstiții, obiceiuri, toate formând un întreg al opiniilor unui talent genuin dublat de un observator vigil. Cartea lui Viorel Vintilă îmi aduce aminte de a ce scris Nietzsche în „Nașterea tragediei”: „Astfel, acest abis de uitare desparte lumea realității cotidiene de cea dionisiacă. Îndată ce acea realitate cotidiană reapare în conștiință, ea provoacă dezgust: rolul acestor stări sufletești este un sentiment ascetic care neagă voința Sub acest unghi, omul dionisiac prezintă oarecare asemănare cu Hamlet
VIOREL VINTILĂ – ROMÂNAŞ LA SAN FRANCISCO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360742_a_362071]
-
grădină Prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp Cu iarbă care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaștei Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuță și uită fereastra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360028_a_361357]
-
în față cu șuruburi și flori de câmp Cu iarbă care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaștei Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansardă pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce în ce mai des din maimuță și uită fereastra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală Brusc
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360028_a_361357]
-
retras în sine ca-n tibetane grote . Ascensiunea, elevația spirituală transpar limpede, căci aluzia la Lhassa, acoperișul lumii (acolo unde nu-i este dat oricui să ajungă), e evidentă. După ascensiune, vine cuvenita imersiune, dovadă a profunzimii dar și a abis(-al-)ului psihic : Scufundat în sine ca-n apele hinduse , semnifică scurt și aproape tăcut - ca orice mare durere - că a primit botezul nenorocului, odată cu cel al focului catharctic. Semnificația botezului, oricât de metaforizată ori camuflată, rămâne însă neatinsă, iar
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
mare revărsată Sau în oceanul mândru,timida undă curge Și-n dorul de origini,zbătându-se în valuri Cu lacrime în spume,soarta cea crudă-și plânge! O altă viață-nvață,cu fauna marină, Cu floră adecvată,cu vizite-n abis Și-o frumusețe crudă acceptă fără vină Doar pe moment,iar altfel,având un singur vis ... Un demiurgic Soare,se hotărăște,iată Și încălzindu-i stropii,în nori de abur fin, Din închisoarea-mare îi fură dintr-o dată Și ajutat de
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. I-am simțit suflarea caldă, sufocanta, atât de diferită de prospețimea rece a gheții, urletul nerăbdării de a ma pătrunde și a ma
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
grădina cu pomi fructiferi și arbuști proaspăt tunși ,o lua pe poteca șerpuita ,pe unde se juca când era mică ,atunci când venea în vizită la mătușa ei și pe unde se întrecea cu Aongus, fiul Radellei în competiția curajului spre abisul padurii.Casa lui Elisabeth era așezată mai la periferia orașului Wigen ,un orășel micuț din nord-vestul Angliei.Astfel că,după ce ieșeai din aglomerația comercianților ,se făcea un drum drept prin mijlocul unei păduri de fag și brad iar apoi la
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
și Omega coexista aici și se completează reciproc. În "Vede" găsim aceeași reflecție: "atunci nu era nici ceea ce este,nici ceea ce nu este.Nu era cer,nci Răi dincolo de cer.Ce forță era atunci? Cine era această putere? Era un abis fără fund? Atunci nu era nici moarte, nici nemurire.Nu erau semnele nopții sau ale zilei.Unicul respira prin propria să putere,în pace adanca.Doar unicul era și nimic altceva." Acest unic se transformă la Eminescu în punct de
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
-i tremura sub gene o mare de scântei ori un ocean de cețuri sub fruntea sidefie S-a măritat fecioara, mi-a mai murit un vis cum moare floarea blândă strivita sub picior Ghiceam prin val pupila-i furată de abis și am știut că iarăși m-am otrăvit cu dor... DIMINEAȚĂ ABSURDĂ mi-e inima o brumă, se face dimineață să plec mă bate gândul, să mă afund în ceață din iarbă de-asta vară ogrinji au mai rămas cu
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
bate gândul, să mă afund în ceață din iarbă de-asta vară ogrinji au mai rămas cu dinți de împrumut îi ronțăi fără glas. mi-e frică să mai dorm, m-aleargă lupi în vis și veghea mă-nspăimântă, nevroza și abis bagajul e facut, îl am în suflet gata absurdă și incertă mă-ncearcă iarăși soarta. cade pe mine cerul, o rană e lumină ca un magnet fatal atrag spre mine vină să plec, atâta vreau, atât mai am în cap
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit, Cuprind în palme cerul și strig: Ai îndurare! Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din a ochilor ciuturi, Se-amestecă cu sânge și sapă mai adânc, Cad în genunchi și tălpile-i spăl în săruturi, De sub coroana grea, El vede
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]