3,746 matches
-
i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și se repezeau spre pământ. — S-ar putea să vină la râu să bea apă Înainte să-și facă siesta. Fii cu ochii-n patru. Mergeau Încet de-a lungul malului Înalt al râului, care În locurile alea era tăiat abrupt până-n albia bolovănoasă. Din când În când treceau prin pâlcuri de copaci Înalți. Macomber supraveghea malul opus când Îl simți pe Wilson strângându-i brațul. Mașina se opri. — Uite-l, Îl auzi pe Wilson șoptind. Drept În față, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zis Wilson. — Mergem să vedem cum stăm. Tu rămâi unde ești. De aici o să se vadă și mai bine. Foarte bine atunci. Wilson Îi spuse ceva șoferului În swahili. Omul dădu din cap și spuse: — Da, bwana. Apoi coborâră malul abrupt, trecură râul și se cățărară pe celălalt mal, ocolind bolovanii și stâncile și agățându-se de rădăcinile ieșite În afară, până ajunseră la locul unde fusese leul când Macomber a tras primul foc. Băieții le indicară cu niște nuiele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a tras primul foc. Băieții le indicară cu niște nuiele verzi urme negre de sânge care continuau până după copacii de pe malul râului. Ce facem acum? Întrebă Macomber. — Nu prea avem de ales. Nu putem aduce mașina, malul e prea abrupt. O să-i dăm puțin timp ca să amorțească și după aia o să mergem amândoi să-l căutăm. — N-am putea să dăm foc la iarbă? — Nu merge, nu-i uscată. — Sau să trimitem hăitași? Wilson Îl privi din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era așa de strălucitoare că te dureau ochii când priveai pe fereastra cârciumii și Îi vedeai pe oamenii care se Întorceau de la biserică. Acolo au urcat pe lângă râu, pe drumul netezit de sănii și Îngălbenit ușor de urină, printre dealurile abrupte acoperite de pini, cu schiurile grele pe umeri, și apoi au făcut cursa aia grozavă În jos, pe ghețarul de deasupra lui Madlener-haus, și zăpadă era moale și fumoasă ca glazura unei prăjituri și era ușoară ca pudra, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata bună, cu gust de sâmbure de cireașă, de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-ajutor, trăgând de spițele roților. Camioanele urcau podul și plecau, iar țăranii se chinuiau să meargă prin praful care le ajungea la glezne. Doar bătrânul stătea, pur și simplu, acolo. Era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuit să le lași? — Da. Din cauza artileriei. Căpitanul mi-a zis să plec, din cauza artileriei. — Și familie n-ai? l-am Întrebat, uitându-mă pe malul celălalt al fluviului, unde cele câteva căruțe rămase se grăbeau să coboare pe malul abrupt. — Nu, n-am, În afară de animalele pe care le-am menționat. Pisica n-o să pățească nimic, asta-i sigur. O pisică poa’ să-și poarte singură de grijă, dar la celelalte nici nu vreau să mă gândesc. — Și ce politică faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar senzația minunată de zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i fugă de sub picioare În timp ce cobora tot mai jos, mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
senzația minunată de zbor și cădere care-i invadase trupul. Se ridică ușor pe o moviliță și apoi zăpada păru să-i fugă de sub picioare În timp ce cobora tot mai jos, mai repede și mai repede, pe ultima porțiune lungă și abruptă a pantei. Ghemuindu-se până aproape să dea cu fundul de schiuri, Încercând să-și mențină centrul de greutate cât mai jos, cu zăpada Împrăștiindu-se-n jurul lui ca o furtună de nisip, știa că viteza e prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt cu schiurile pe umăr, Înfigându-și crampoanele-n gheață. Îl auzea pe George În spate, respirând și Înfigându-și și el crampoanele. Au sprijinit schiurile de peretele hanului, și-au dat jos zăpada de pe haine cu palma, Își scuturară bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișcă. Vechiul sentiment prindea din nou viață. Se-ntoarse și privi În josul râului. Se-ntindea, cu fundul lui pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani mari, formând un bazin adânc când se curba În jurul malului abrupt. Nick se-ntoarse, trecând de nod și urmând șinele până În locul În care-și lăsase bagajul În cenușă. Era fericit. Potrivi harnașamentul În jurul sacului strângând bine curelele, Își aruncă legătura-n spate, trecându-și brațele prin curelele pentru umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pene: acum un an Îmi spuneai păpușă tralalalala ziceai că-s o cunoștință mai degrabă plăcută tralalala, cu penele pe ea și apoi fără pene și numele meu este Harry Pilcer, obișnuiam să coborâm din taxi când dealul devenea prea abrupt și vedea acel deal În fiecare noapte când visa catedrala Sacré Coeur, izbitor de albă, ca un balon de săpun. Uneori era cu fata lui și alteori ea era cu altul și el nu-nțelegea, dar astea erau nopțile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
repausului complet. Pe timp de război, Însă, aceste animale sucombă În aceeași manieră ca mult mai comunii și mai puțin căliții cai. Cei mai mulți catâri morți pe care i-am văzut zăceau pe drumurile de munte sau la picioarele vreunei pante abrupte, unde fuseseră Împinși ca să se elibereze drumul. Păreau o imagine mai potrivită cu peisajul muntos, unde ești obișnuit cu prezența lor și unde păreau mai puțin incoerenți decât mai târziu, la Smyrna, unde grecii rupeau picioarele tuturor animalelor de povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de un stol și-n ce direcție ar zbura acesta. Când vânezi prepelițe, nu trebuie să te bagi Între ele și ascunzătoare lor obișnuită, după ce le găsesc câinii - altfel țâșnesc direct către tine, o grămadă de păsări, unele ridicându-se abrupt, altele trecându-ți pe la urechi, aproape atingându-te ușor, vâjâind cum nu-ți Închipui când trec, și atunci nu-ți rămâne decât să te Întorci și să le nimerești din zbor Înainte să-și strângă aripile și să se prăvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la telefon... Ne-am cunoscut într-o primăvară (ciudat și aproape inexistent anotimp la Iași) a anului 1975. Eram amândoi pe culoarele Studioului de Radio Moldova, loc ce avea să ne unească pasiunea pentru jurnalistică și să ne determine, ex abrupto, să devenim. Eram atât de dăruiți emisiunilor pe care le făceam, atât de devotați impulsului de a face altceva decât studii universitare în Alma Mater Iassyensis. Eram uniți de ecoul benzii magnetice și cred că atunci, în primele săptămâni, când se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fi creat o structură unică, un nou și extrem de particular microcosm. Este (în chip misterios și paradoxal totodată), marea taină, dar și perfecta lumină a artei - locul prin care se poate pătrunde în templul ei. Lucrarea profesorului Al. Poamă, întreruptă abrupt, absurd și revoltător de prea devreme, se include în orizontul indeterminat al timpului imperfect, a cărui acțiune fiind fără sfârșit, o cuprinde spațiul peren al amintirii. IAȘI, octombrie, 1997 Virgil Cuțitaru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu tradiția. Moff și Rupert s-au Îndepărtat În pas de alergare, cu fiul luând-o În scurt timp cu mult Înaintea tatălui, moment În care Îi și venise pofta să-și cațăre trupul cel tânăr și suplu pe peretele abrupt al unei stânci, pe vârful căreia se găsea o peșteră Înconjurată de tot felul de formațiuni stâncoase. Și-a croit drum prin pietrișul de la baza peretelui, a trecut peste un gard jos din sfoară și a Început ascensiunea. La baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica fumul de la focurile cu cărbuni, odată cu funinginea care murdărea aerul. Pe pantele mai abrupte, oamenii săpaseră trepte Într-o bucată de stâncă sau Într-o scoarță subțire de copac, suficient de late cât să-ți Încapă talpa. De-o parte și de alta a potecii erau Înfipți niște pari pentru ca trecătorii să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plus, ei reprimă din toate puterile aceste amintiri, astfel că întreaga energie este folosită și epuizată în acest scop. Există și această fațetă. Energia nu este folosită sau, mai bine zis, nu este direcționată corect. Toate coboară pe o pantă abruptă; aceasta este o altă caracteristică a sindromului stresului post traumatic. — Ceea ce înseamnă că nu e o stare permanentă. Dacă înlături rezistența, funcțiile revin la normal? Da. În principiu, există această dispoziție. Sunt situații în care pacienții se vindecă în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-l realizeze cu mâinile lui. Pentru un om normal, cu sentimente umane, ar fi fost un lucru de neconceput, dar el nu putea să comenteze un ordin al superiorului său. Se urcase într-o mașină care mergea pe o pantă abruptă cu viteză mare. Nu mai avea nici curajul, nici puterea să sară și să evite catastrofa. Chiar dacă sărea, nu avea unde să fugă. Tot ceea ce putea face Toyoda - exact cum a făcut și colegul său Hirose - era să creadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de corporalitate, totul s-a limitat la teoretizare. Cei care vor să se apropie din nou de corporalitate, fac yoga. Apoi trec la nivel senzorial. Nu există nici o legătură între conștiința iluminată și bunul-simț cotidian. Aici se creează o ruptură abruptă. Doar părțile care nu au bariera cotidiană sunt ușor de iluminat. Când această iluminare și cu sentimentul de rupere de cotidian se unesc, vai de noi. Și noi am meditat, dar n-am ajuns la iluminare (râde). Murakami: Așa spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea. Somnul scurt, dar adânc și secrețiile nocturne ale ienupărului le întremară puterile. Porniră din nou, cu noaptea în cap, însoțiți de chemările lugubre ale sălbăticiunilor. Pimen îl purta pe scurtături abrupte și pe cărările secrete ale jivinelor. Deodată, călugărul dădu la o parte niște tufișuri și se făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu se încheie într-un loc sau altul, la o dată sau alta. Nimeni nu ar trebui să-și propună, așadar, să-i afle un sens ultim. În același timp, ni se spune abrupt că . Sentința cade tocmai atunci când vorbește despre minotaur, acel monstru ce așteaptă acolo unde se presupune a fi însuși centrul labirintului. Când nu înseamnă un alt chip al morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]