2,725 matches
-
și apoi o dată până la șaptezeci și șase și tot așa de o sută de ori. Începu să urmărească ritmul numerelor, se scufundă în ele sârguincios. Numerele nu erau cuvinte și nu aduceau cu ele nici imagini și nici senzații, erau abstracții ce-i îngăduiau să urmeze drumul până acolo unde își propusese, fără a se abate. Depăși momentul dramatic, avu din nou puterea să-l privească în față pe porcul de Sanchez de Luna. Cine oare i-o fi pus acel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
p. 229. footnote>. La Sfântul Simeon atașamentul sau afecțiunea față de lumină nu este o delectare păgână. Iluminarea, darul luminii adică darul lui Dumnezeu care se face comunicabil spre creatură, sub forma unei străluciri a luminii-energie, nu este nici o halucinație, nici o abstracție vagă, ci un răspuns la o chemare a omului care caută lumina<footnote Henri Bergeron, op. cit., p. 17. footnote>. Așadar, e limpede pentru Sfântul Simeon că lumina dumnezeiască nu este vreun înger sau vreo ființă creată, nici vreun fenomen. Dumnezeu
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Către sfârșitul lui septembrie, Butoiescu se apropie foarte respectuos de Ioanide, cu jurnalul în mână. - Domnule arhitect, a căzut Varșovia! Ioanide, picat din altă sferă, îl privi fără a înțelege și răspunse cu nevinovăție: - Și ce dac-a căzut Varșovia? Abstracția lui miră profund pe Botticelli, care de altfel avea cultul evenimentelor perimate. Ioanide, în momentele liniștite, avea o teorie după care clasifica indivizii în oameni metafizici și oameni pragmatici. - Tudorel, zicea el, e un individ pragmatic, nu-mi seamănă! În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pistolul n- avea nici un sens pentru ei. Esențialul era să tragă ei înșiși gloanțe. . - Prea bine, admitea Gaittany ascultând această teorie, dar Pomponescu ce fel de om e? . - Un caz tragic, un oscilant între două puncte cardinale.Pomponescu aspiră la abstracție și nu se poate smulge din efemer. Când nu e în guvern suferă de a nu fi ministru, când e ministru suferă că a părăsit arhitectura. . - Așa este, aprobă Gaittany cu delicii, tot ce spui e plinde interes. - Bună ziua, îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult, ceru să i se scoată, dorință ce i se îndeplini. Hangerliu nu-și puse o clipă întrebarea dacă a fi împușcat cu sau fără dinte constituie vreo diferență. Fiind în viață, se purta după tipicul obișnuit, făcând cu totul abstracție de sentință. Din cauză că nu putea schimba încălțămintea și purta mereu aceiași pantofi, o țintă începu să-l supere la călcâi, motiv pentru care se rugă foarte amabil să i se bată ghimpele de fier cu ciocanul. Creșterea bărbii îl supăra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bianca Iuțuc Haidem, dar, să Ne pogorăm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul. Geneza, Cap.11 - Legenda turnului Babel Limba este doar o abstracție a sentimentelor; ea nivelează ceea ce este deosebit , individual și diferit, și le subordonează unei ordini, codului general (Nietzsche). Conceptele se formează ,deci, prin neluarea în considerație a diferențelor individuale. Sartre subliniază, analizăndu l pe Flaubert, aceasta totală nepotrivire a cuvintelor
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
Statelor Unite, pentru a forma o uniune mai perfectă, a stabili dreptatea, a asigura liniștea interioară, a veghea la apărarea comună, a crește bunăstarea generală și a asigura binefacerile bunăstării nouă înșine și posterității noastre, decretăm etc. Aici, nicio himeră, nicio abstracție de la care cetățenii cer totul. Ei nu așteaptă nimic, decât de la ei înșiși și de la propria lor energie. Dacă mi-am permis să critic primele cuvinte ale Constituției noastre, asta se datorează faptului că nu e vorba, așa cum am putea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în orașele garnizoanelor, și că ea este, în defintiv, Providența nenumăraților săi furnizori. Nu tremurați în fața ideeii de a nimici această imensă mișcare industrială? Acest discurs, după cum se vede, conchide în favoarea mobilizării celor o sută de mii de persoane, făcând abstracție de necesitatea serviciului lor, pe baza unor considerații economice. O sută de mii de oameni, care îi costă pe contribuabili o sută de milioane de franci, trăiesc și în același timp oferă un trai furnizorilor lor atât cât permit o
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
deloc funcțiilor publice utile. Nu spun decât atât: dacă doriți să instituiți o funcție publică, dovediți-i utilitatea. Demonstrați că ea îi aduce un beneficiu lui Jacques Bonhomme, prin serviciile furnizate, echivalent cu costul care îi revine acestuia. Dar, făcând abstracție de această utilitate intrinsecă, nu invocați ca argument avantajele pe care le conferă funcționarului, familiei sale și furnizorilor săi; nu pretindeți că ea favorizează munca. Când Jacques Bonhomme dă o sută de franci unui funcționar în schimbul unui serviciu realmente util
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cât stă în puterile mele, aș dori dori să îi inspir obiceiul să-l vadă și pe unul și pe celălalt și să țină cont de ambele. Când este propusă o cheltuială publică, ea trebuie examinată în ea însăși, făcând abstracție de pretinsa încurajare care rezultă pentru muncă, căci această încurajare este o himeră. Ceea ce face în această privință cheltuiala publică, cheltuiala privată ar fi făcut de asemenea. Deci interesul muncii este întotdeauna în afara chestiunii. Nu intră în obiectul acestei scrieri
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
măcelarul s-ar fi dus mai rar la băcan; băcanul s-ar fi dus mai rar la medic; medicul la avocat și așa mai departe. Acest lucru îmi pare incontestabil. A sosit momentul să analizăm adevărata funcție a numerarului, făcând abstracție de mine și de importuri. Aveți o monedă. Ce semnifică ea în mâinile dumneavoastră? Ea este ca un martor și dovada că, într-o epocă oarecare, ați executat o muncă cu care, în loc să profitați doar dumneavoastră de ea, ați satisfăcut
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și prețuri este necostisitoare. Dar piețele reale nu sunt perfect competitive, motiv pentru care guvernul este solicitat să intervină și să corecteze lucrurile. Modelele abstracte ale interacțiunii economice pot fi folositoare, dar când termeni încărcați normativ precum "perfect" sunt adăugați abstracțiilor teoretice se poate face mult rău. Dacă o anumită condiție a pieței poate fi definită drept competiție "perfectă", atunci orice altceva este "imperfect" și trebuie îmbunătățit, probabil de către o agenție dinafara pieței. În fapt, competiția "perfectă" este pur și simplu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
realizată ca o recunoștință pentru viață, viața care pentru el a fost plină de suferințe. Împreună cu portretul, nudul este tema cea mai frecventă în opera lui Modigliani. A idealizat corpul femeii, etalându-l armonios în culori clare și tandre. Eficacitatea abstracției lineare s-a bazat din ce în ce mai mult pe elementele cromatice. Modigliani a fost unul dintre cei mai mari pictori de nuduri. Lucrările sale sunt imagini ale artei occidentale definite fără echivoc, erotice. Conturul corpurilor este realizat cu inegalabila finețe a desenului
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nației mele la fel, zeii mei se cuvine să devină ai tuturor, forma minții, ba chiar și a capului cu care gândesc, tind să devină exclusive. La calitatea de om, care nu are de partea ei decât forța plăpândă a abstracției, trebuie să ajung, după ce parcurg - mijlocit și rațional - calea dificilă a transferului și analogiei, pe când în hotarul primit, care are de partea lui vigoarea concretului, mă aflu instalat din capul locului fără nici un efort. Orice mare conflict are la bază
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mijlocit și rațional - calea dificilă a transferului și analogiei, pe când în hotarul primit, care are de partea lui vigoarea concretului, mă aflu instalat din capul locului fără nici un efort. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția "om" și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional. Identitatea (OM) și diferența (cele douăsprezece determinații) nu stau niciodată în cumpănă. Ar fi nevoie de o uriașă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întîmplător. Tocmai pentru că menirea implică o necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-a fost menirea. O asemenea târzie constatare a unei miraculoase potriviri împinge viața unui individ către abstracția unui rol - proiectat de privirea distantă a cuiva care alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzîndu-și aura de întîmplare pe care i-o conferă libertatea umană. Sau altfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel. În primă instanță, grecii au gândit limita într-o formă care se situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l înțelege pe Platon - prin separarea Ideilor de lumea reală - este și cel mai răspândit; și că atunci când nu este înțeles așa, vulgaritatea respectivă este înlocuită prin alta, prin traducerea lui psihologistă sau logic-"realistă" (Ideile sânt concepte logice sau abstracții psihologice, detașate din analitica procesului gândirii - rădăcina profană a "raiului platonic" etc.). " Dacă îl înțelegi pe Platon în sensul unei transcendențe a Ideilor, atunci o interpretare atât de grosolană nu ar putea să explice răsunetul milenar al platonismului. Dar nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dimineții mi-am notat câteva idei din partea a doua a lui Point explicatif... Anticiparea câtorva teme din fenomenologia lui das Man din Sein und Zeit: proliferarea mass-media (presa) și efectul ei asupra configurației conștiinței: anonimatul, impersonalul, degajarea de responsabilitate, hipertrofierea abstracției în pofida individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea conștiinței, apologia obiectivului, a caracterului public - și toate celelalte din câte se hrănește bună parte din filozofia secolului 20. Apoi: rădăcinile biografice ale teoriei măștii: exacta corespondență între o melancolie incurabilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Molière sau Ionesco) așa au procedat. Dar dacă nu o cobori la nivelul exemplelor, logica nu mai apare într-o lumină ridicolă. Mașinile, de pildă, funcționează perfect cu implicația materială. - Bine; am să-ți propun o altă cale. Formele sânt abstracții și, ca atare, sânt abstrase. Vin și te întreb: sânt abstrase din lucruri sau sânt abstrase de lucruri? Eu spun "din", voi spuneți "de": voi faceți abstracție de lucruri. Contraziceți de fapt însuși cuvântul "abstract", care este o "desprindere din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu implicația materială. - Bine; am să-ți propun o altă cale. Formele sânt abstracții și, ca atare, sânt abstrase. Vin și te întreb: sânt abstrase din lucruri sau sânt abstrase de lucruri? Eu spun "din", voi spuneți "de": voi faceți abstracție de lucruri. Contraziceți de fapt însuși cuvântul "abstract", care este o "desprindere din" și nu o "despărțire de".Voi rămâneți în nefelologie, cu formele voastre suspendate. Dar forma, forma este lucrul însuși în împlinirea lui, lucrul care își dă sufletul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formă. Totul e să-ți livrezi sufletul. Noi înșine nu sîntem "în formă" decât dacă trăim astfel încît fiecare clipă să fie o moarte, o livrare de suflet. Aici e vorba de formă, nu în formele voastre suspendate. Pentru că fac abstracție de lucruri, formele logicii de astăzi trăiesc într-o deplină evaziune; ele nu știu să se mai întoarcă asupra lucrurilor decât pentru a le in-forma. Forma care in-formează, forma care nu mai este emanație a lucrului, "sufletul" lui, termină în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singurul care gândise rămânând pe terenul vieții. Tot ce-a urmat după el nu a fost, cum s-a spus, o suită de note de subsol la filozofia lui, ci cu totul altceva, un viraj extrem, artificiul "gîndirii pure", o abstracție nefericită care a început cu Aristotel și a culminat cu idealismul german. Limbajul natural și imitația lui literară, care la Platon exista sub forma "dialogului", a fost spulberat și în locul lui a apărut "limbajul filozofiei", care a creat automat o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
relația mea fundamentală cu lumea s-a închegat în jurul acelor trei lucruri care țâșniseră din poveste și care erau mai cumplite decât orice balaur fioros cu trei capete. Pentru că un balaur, orice s-ar zice, rămâne pentru un copil o abstracție, oricât de bine ar fi el desenat sau descris. Ființa lui nu e scoasă la suprafață din clocotul intern și nevăzut al vieții, ea este oarecum adăugată ei, dintr-un "afară" care-i macină consistența și o face să rămână
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-ar întîmpla așa pesemne că ființa noastră s-ar dezintegra sub povara adevărului celor relatate. Citiți Panta rhei. Fundalul istoric este omorârea de către Stalin, la începutul anilor '30, a șase milioane de ucraineni. Prin înfometare. Totdeauna cifrele sânt o abstracție. Dar în Panta rhei această "secvență istorică" devine, dacă se poate spune așa, viață: Răul pur, moartea, dezolarea supremă irump pur și simplu în camera în care citești. Ești într-un sat ucrainean, păzit în așa fel încît nimeni nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]