11,260 matches
-
cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a devenit prea lacomă, iar el n‑o să capete ce‑și dorește. Spune încă o dată că Rainer, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la cutie și o va invita și pe Sophie. Mai e puțin și vine vara, iar atunci poate - ba nu, chiar sigur - o s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va invita și pe Sophie. Mai e puțin și vine vara, iar atunci poate - ba nu, chiar sigur - o s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe Sophie. Când își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și vine vara, iar atunci poate - ba nu, chiar sigur - o s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe Sophie. Când își închipuie c‑o are pe Sophie între coapsele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea o pronunție și mai groaznică decât a mea. Probabil că avea și un vocabular mai sărac decât al meu. L-am Întrebat din ce țară era și mi-a zis că din Siria. Am coborât pe Fifth Avenue, printre aburii ce se ridicau din gurile de canal. Șoferul vorbea ceva prin stație cu colegii lui. Nu vorbea În engleză. După ce terminaserăm de mâncat, Monkey ne anunțase că voia să meargă Într-un club de noapte și, ca Întotdeauna, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fără Îndoială ca rezultat al abuzurilor sexuale, și când merg În străinătate, În Maroc, În India sau În Turcia, am mari probleme când ies În oraș. Ca să merg la toaleta din cabina de clasa a doua a unui vapor cu aburi, care se leagănă hâțânat de valuri, precum acela care face cursa spre Hachiojima, am nevoie de mult curaj. Atunci Îți imaginezi cum arată un loc În care o mie sau două mii de oameni se așază pe vine În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
place deloc să stau cu tine de vorbă așa cum stau acum, mi-e silă să vorbesc. Că tot veni vorba, cum te cheamă? — Miyashita. În timp ce beam Corona cu lămâie verde, respiram aerul uscat din New York, amestecat cu mirosul specific de aburi din cafenea. Poate din cauza acestei atmosfere, mi-am adus aminte, cu nostalgie, de cocaina pe care mi-o dăduse Monkey, tânărul cântăreț de rock, atunci când venisem prima oară aici. Adevărul era că, după ce tragi pe nas cocaină, Corona e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
amândoi peste zece sticle mari de sake. Știi, de la sake-ul japonez te Îmbeți Într-un mod cu totul special. Simțeam o amorțeală În tot corpul, dar nu numai fizică, ci și psihică. Și cum eram noi așa amețiți de aburii alcoolului, iată-l că Începe să vorbească de testul de fecale pe care-l făceam când eram mici. Test de fecale? Despre ce naiba vorbește? Eram așa de tensionat Încât simțeam cum mi se lipește nerv de nerv, iar Gan Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
carne, iar în legume aflăm și pâine. Mai mult, și mai bine: toate corpurile se întrepătrund prin particulele invizibile - expresia apare în text... - care urmează niște trasee și au pasaje deschise datorită existenței porilor. Ansamblul se unește sub formă de abur. Cum s-ar putea profesa mai clar un materialism după toate regulile? A-ți devora aproapele devine deci un exercițiu filosofic: nimic imposibil în asta, mai întâi pentru că unele populații de pe planetă acționează în acest fel, dar și pentru că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe alții, Diogene celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scîntee eteree. PAZNICII Înaltă conexiune, Gardă eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
hanul mare, din deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-am arătat pentru ce trebuie iubită această carte. realității noastre pretindea zadarnic de la mine rânduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Când iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și gândit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte. Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
miezul Făpturii ca într-o adâncitură a eului: "Uite, ia a treia cheie,/ Vîr-o în broasca-Astartee! Și întoarce-o de un grad/ Unui timp retrograd,/ Trage porțile ce ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții, dacă nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
despre oamenii minunați, genii ai României care au lăsat peste ani pe fata lumii semne și fapte că noi și generațiile viitoare să ne putem mândri. Amintea printre altele despre românul Dumitru Văsescu care a construit automobilu cu motor cu aburi în anul 1880, despre Victor Babeș care așa cum știm a realizat primul trata de bacteriologie din lume în 1885. Urmează alte exemple că; În 1886 Alexandru Ciurcu-construiește prima arbarcațiune cu reacție sau în 1895 D. Hurmuzescu-descoperă telescopul . Acestea sunt doar
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
azi caznelor sufocării de sine, atâta vreme cât puterea Celuilalt, a dominatului, de a mai glăsui ceva în fața programului ucigaș care i se întinde cu nerușinare în față, este, din toate unghiurile vizuale posibile, fără dubii nulă. Îngropată până dincolo de creștet în aburii urât mirositori ai diverselor tehnici de manipulare abjectă (tehnici care îi procopsesc cu sume enorme de bani necinstiți pe humanoizii prezentului complet insalubri sub toate raporturile viețuirii lor morale), întreaga omenire parcuge acum treptele unei algoritmii alcătuite dintr-o serie
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]