9,323 matches
-
de volume și de interesante lucrări publicate, enumerate cronologic în această carte. Cu timpul însă, urmările muncii ca miner, l-au ajuns și pe fostul ortac, Mihai LEONTE. Suferea de silicoză, care-i șubrezește sănătatea. Dar ca suferința să se accentueze și mai mult din 2002 ca urmare a unei artroze severe, să fie obligat să meargă în două bastoane. Și ca durerile să nu fie numai de un același fel, poetul Mihai LEONTE a mai suferit o mare dramă a
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
de la prezent la timpurile de odinioară. Apucând florile aduse, rememoră cu voce tare duminica aceea de iulie, când Artemie se dusese în pețit la Marieta acasă. Își putea aminti, căci era împreună cu părinții în vacanță, la bunici. Mira continuă evocarea, accentuând asupra atmosferei. Toți - bunica, tata Vidu, mama Geta, Artemie, Aura, Costin și Mira - se aflau în jurul mesei rotunde, în chioșcul din fața casei. Terminaseră de mâncat, iar Costin îi tot făcea insistent semne cumnatului. Vidu observase și ceruse fiului explicații. Cum
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
și nu numai... Avea și o soră mai mare, studentă la București. Fața palidă a Marietei începu să prindă culoare. Lăsase fotografia alături și o privea fix pe Mira, de parcă s-ar fi temut să nu piardă vreo vorbă. Aceasta accentuă că toți fuseseră încântați de alegerea lui Artemie, că preoteasa avea să fie chiar fiica unor oameni de toată isprava ca, de altfel, și neamul lor, neamul Răzeșenilor. Și Mira se trezi cum îi răspunde mătușii la întrebarea presupusă: cum
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
în același mod și evenimentul nunții desfășurate tot în sat, dar cât de altfel totuși! Și Marieta subscrise părerii Mirei, dând cu nădejde de câteva ori din cap, aproape să și zică ceva... Mira îi descrise rochia de mireasă, palura, accentuând cât de frumoasă și făloasa pășise în cea mai fericită zi a ei! Ca un căpitan, adăugase, amintindu-i că așa i se păruse și bunicului, mândru, de, că-i devenea noră. Urmase, apoi, un eseu despre atracția bunicului pentru
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
de masă și Îl fixă pe poet În ochi, semeț. Mâna sa, acoperită cu o mănușă grea din postav verde, strângea suprafața de stejar. — Mi s-a spus că vrei să-mi vorbești, messere. Strânsoarea de pe masă părea să se accentueze, iar Dante avu cu adevărat impresia că lemnul plângea. Toată forța omului părea concentrată În brațul care supraviețuise, ca și când natura ar fi voit să Îi compenseze pierderea pe care oamenii i-o produseseră. Dar ceea ce surprindea era vederea celuilalt braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu 1 și Împărțit la 2, adică 1,61803... și urmează o infinitate de zecimale care - atenție! - nu se repetă niciodată. Și să știi că au fost calculate până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar... Caracterul său magic este accentuat de bizareria că, făcând raportul dintre termenii succesivi ai șirului lui Fibonacci - și el amestecat În suita de enigme care face farmecul și suspansul Codului lui Da Vinci - ,rezultatul tinde spre misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa mai departe. Trebuie să recunoști că această, să-i spunem, bizarerie matematică nu poate fi pusă doar pe seama hazardului. Pe de altă parte, apariția lui phi (simbolul lingvistic al numărului de aur) În atâtea alcătuiri diverse ale naturii Îi accentuează misterul și conferă argumente suplimentare tezei despre esența sa divină. Cam tot ce a Însemnat În istorie celestul Le Nombre d’or se poate citi Într-o carte chiar cu acest titlu, apărută recent la Gallimard, sub semnătura nașului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului se accentua pe măsură ce Înserarea ne Învăluia treptat, dar rapid, făcând inutil orice efort de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scaunul ergonomic din camera mea. Discuția mă pusese rău de tot pe gânduri, iar pe acest fond, anunțul morții doctorului Wagner cădea cum nu se poate mai prost. Ocrotitorul meu - singurul, dacă Înțelesesem bine - nu mai trăia, și asta Îmi accentua starea de nesiguranță și de panică: din spusele lui Zoran, ceilalți nu nutreau cele mai duioase sentimente la adresa mea. Nu Îndrăzneam să mă gândesc la ce-ar fi putut urma, cu atât mai mult cu cât, În pofida neutralității atât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spuneam, pe calea cea bună - se sperie de propria perspectivă și se oprește timorată din drum. Uneori, face pași mari Înapoi. Tot sau aproape tot ce se câștigase ori măcar se prefigura ca posibil câștig se spulberă inexplicabil. Repet și accentuez: inexplicabil și nejustificat. Desigur, și În istorie, ca și În alte domenii, hazardul joacă un rol important. Ca și accidentul, coincidența, excepția - Într-un cuvânt, non-necesarul. Într-o fază inițială a studiului, am fost tentat să nu atribui tuturor acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Știu doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cesionare a bunurilor pământești, așa cum reclama noua rânduială instituită prin voința Lui: la viață limitată, drepturi limitate și, de aici, toată Încurcătura și toată nenorocirea ce s-au abătut asupra sărmanilor nevinovați de amnezia Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi avut cum, pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră-i. În schimb, chestiunea pistolului mi s-a așezat extrem de solid pe creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre ultimele întâmplări și întrebă din nou: — Și ce trebuie să fac? — În primul rând, ocupă-te de ostatici, zise Fawcett. Chestiunea trebuie rezolvată, într-un mod sau altul, chiar săptămâna asta. — Într-un mod sau altul? repetă interlocutorul său, accentuând fiecare cuvânt. — Exact. — Fără să conteze câți vor muri? — Mi se fâlfâie câți vor muri, spuse englezul, fără să schimbe tonul. În vremurile astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște date statistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații, al unui obiect sau al unei persoane, el se vedea obligat să accentueze pe atributul degerată“. Fără Îndoială că valoarea cepei a cunoscut de-a lungul istoriei perioade de flux și reflux. Oricum, astăzi cuvintele lui Bălcescu... Mă pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit, m-a urmărit pas cu pas pînă la sediul asociației. Mă simțeam ușoară, Îmi imaginam silueta mea sveltă, văzută din spate, Îmi accentuam mișcarea șoldurilor. Se trezise din nou În mine femeia aceea cochetă pe care o uitasem. După o oră, cînd am ieșit, era tot acolo. Mă aștepta. M-a Însoțit spre casă În troleibuzul Înțesat de lume. Mă privea printre capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se insinuează aproape imperceptibil În cuvinte alterîndu-le sensurile originare, ba chiar transformîndu-le monstruos În reversul lor. — Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează odată cu Înaintarea În vîrstă. CÎnd eram tînără mă aruncam cu ochii Închiși de la trambulină, luam asupra mea greșelile altora, Îmi mărturiseam vina, mă expuneam cu voluptate pedepsei În numele adevărului. Orgoliul meu era pe atunci pe măsura fricii-mele. Fără Îndoială, eroismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte prea mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările astea ale obiectului prin care vrei să accentuezi ideea de mișcare, prea Îmi amintesc de procedeele lui Mc Laren care mă exasperează totdeauna la televizor cînd vreau să urmăresc arta balerinului, nu gratuitatea unui joc geometric — Oho, dar știu că ai opinii critice. Ai fi bună de cenzor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vezi. Cuvintele sînt pentru orbi. Spune-i unui nevăzător „Ce superb răsărit de soare!“ și el va Înțelege că trebuie să-și imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar alții au zis că vor să-l vadă părăsind valea. Dar era cel mai bun profesor pe care l-a avut vreodată școala, așa că nu s-a întâmplat nimic. Domnul Farney părea în regulă dacă nu-l auzeai vorbind. Accentua cumva unele cuvinte mai mult decât pe altele și trăgea adânc aer în piept înainte să înceapă să vorbească. Când vorbea, îi urmăreai mereu mâinile, pentru că le folosea tot timpul. “Acum,“ spunea, “sper că veți putea sta cu toții nemișcați pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
petrecere, dintre cei cărora le-am luat declarații, nu pare să găsească ceva surprinzător în legătură cu asta, domnișoară Jones. Din motive practice, am trecut cu vederea apelativul „domnișoară“. —Nici unul dintre cei cu care ați vorbit nu o cunosc cu adevărat, am accentuat în schimb. De aceea nu pun nimic la îndoială. Iar dumneata când spui că o cunoști te bazezi pe faptul că ți-a fost profesoară un an de zile la Colegiul de Arte? Nu e chiar o prietenie la cataramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
afișat un zâmbet drăguț și a plecat. Am urmărit-o mergând până în celălalt capăt al încăperii. Știa că o privesc. S-a alăturat grupului ei de prieteni; aveau o revistă deschisă pe masă și râdeau pe seama unui articol. Tunsoarea scurtă accentua forma elegantă a capului, pomeții ei ridicați. Părea o risipă să refuz o asemenea oportunitate rară; cât de des se oferă o blondă frumoasă să-mi cumpere ceva de băut? Atunci am văzut-o pe Claire pe fereastră și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]