2,940 matches
-
lui Adorno, o coborâre a privirii spre „textura“ lucrului, spre detaliu și, în ultimă instanță, spre suprafața „opacă“ a lucrului: salvarea obiectului de reducția sa platoniciană la idee. În raport cu această reevaluare a materialismului la Benjamin, Adorno vorbește despre necesitatea unei accentuări a momentului dialectic, fără de care „fizionomia“ secolului al XIX-lea devine, în unele momente, o pură descriere. Alternativa lui Benjamin este aceea a unei „magii“ a obiectului, care se traduce în capacitatea acestuia de a închide, în textura sa materială
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este aceea a unei „magii“ a obiectului, care se traduce în capacitatea acestuia de a închide, în textura sa materială, raporturi abstracte sau de a fi, cum am încercat să arăt mai sus, o modalitate concretă, organică a memoriei colective. Accentuarea momentului dialectic al metodei materialiste pe care o propune Adorno lui Benjamin trimite spre un aspect important: pierderea relevanței teologiei în scenariul descris mai sus: „Adorno accordera toujours une grande importance à l’usage profane que faisait Benjamin de concepts
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Așa cum Moreau coroborează elementele unor mitologii diferite, Holder își stilizează până la hieratism figurile plasându-le în spații abstracte etc.. "Un mijloc analog de exprimare îl constituia permutarea stilistică. Aceasta implica un amestec de stiluri diferite și, în cazul formelor istorice, accentuarea deliberată a anacronismului lor. Permutarea stilistică presupunea un anumit eclectism, sensul efectelor unice al unor stiluri diferite asupra privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric. Și Nicolae Vermont realizează numeroase picturi de inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum Viziunea lui Isaia, Învierea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amintește într-o măsură de simbolism, mai ales de cel nordic, dat fiind interesul pentru lumea maladiei și suferinței"298 și tabloul Copil bolnav (1896) al lui Munch. Pentru a releva sensul unei posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
războiul între bărbați mutându-se în alcov, ca război între sexe. Intuiția lui Călinescu este corectă, cât de mult se aplică ea sculpturii lui Paciurea este discutabil, însă ceva în această sculptură atrage atenția, o anumită finețe a modelului, cu accentuarea caracterului morbid. Trăsăturile de caracter adăugate de criticul literar nu sunt însă fondate, ele corespund unei superficiale moralizări a actului artistic. Inițial, așa cum o demonstrează o schiță aflată la colecția de stampe a Muzeului Național de Artă din București, sculptura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență la Böcklin, cu Pădurea sacră. Theodor Enescu sesizează o valorizare a formelor și a compoziției, generată de stările interioare: "Este vorba de accentuarea structurii formelor, de construirea lor într-o poză și o compoziție care să crească din înseși stări interioare [...]"442. Luchian reușește să închidă scena în spațiul protector silvan, insolitând grupul alcătuit din bătrânul cerșetor și fetița sărmană, deschizând-o unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a dezvălui, vin astfel dintr-un plan superior, atestând astfel dimensiunea elevată a acestei uniuni care întreține discret tensiunea între ezoteric și exoteric. Devine interesantă preponderența elementului feminin în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, abordarea feminității o apropie de sensibilitatea simbolistă prin accentuarea dimensiunii spirituale, vizibilă, de pildă, la un Ferdinad Hodler sau Puvis de Chavannes, cât și la prerafaeliți. În partea stângă se află Dragostea profană, construită într-un raport de simetrie cu Dragostea spirituală. Tânărul îndrăgostit se află îngenuncheat la picioarele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să le accentueze de la o generație la alta. Atenția lui Darwin pare să se fi concentrat tocmai asupra acestui aspect al practicilor selecției artificiale. Deosebirile dintre diferite rase de animale domestice pot fi explicate prin orientarea consecventă a crescătorilor spre accentuarea unora și acelorași caractere de-a lungul unui mare număr de generații. Examinând marile deosebiri dintre diferite rase de porumbei domestici, lui Darwin i-a atras atenția faptul că, dacă unui ornitolog i s-ar spune că acești porumbei sunt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și a efectelor selecției care acționează în natură devine frapantă. Într adevăr, principiul divergenței caracterelor va atrage atenția celui care examinează sistematic practicile selecției artificiale. Dacă în multe generații la rând exemplarele domestice vor fi încrucișate de crescători, urmărindu-se accentuarea acelorași caractere, atunci formele intermediare dintre rase vor dispărea. Reflecția lui Darwin a fost orientată astfel asupra modului cum acționează selecția în natură în producerea unor forme de viață diferite, pornind de la un strămoș comun, în analogie strânsă cu modul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în natură selecția își exercită acțiunea în lungi perioade de timp asupra unui repertoriu de variații spontane considerabil mai cuprinzător și mai diversificat. Pe de altă parte, prin selecția artificială și prin selecția naturală se realizează obiective diferite: păstrarea și accentuarea unor caracteristici considerate valoroase în primul caz, păstrarea și accentuarea tuturor acelor caractere care asigură șanse mai bune de supraviețuire și înmulțire a organismelor care le posedă, în cel de al doilea caz. Dincolo de aceste deosebiri, producerea unor varietăți și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
timp asupra unui repertoriu de variații spontane considerabil mai cuprinzător și mai diversificat. Pe de altă parte, prin selecția artificială și prin selecția naturală se realizează obiective diferite: păstrarea și accentuarea unor caracteristici considerate valoroase în primul caz, păstrarea și accentuarea tuturor acelor caractere care asigură șanse mai bune de supraviețuire și înmulțire a organismelor care le posedă, în cel de al doilea caz. Dincolo de aceste deosebiri, producerea unor varietăți și specii este, și într-un caz, și în celălalt, rezultatul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
astăzi în uzul curent, aceste sintagme au fost propuse de cercetătorul american J.L. Lederberg, unul dintre inițiatorii geneticii bacteriilor. În viziunea „instrucționistă“, organismele vii se modifică sub acțiunea modelatoare a ambianței. Potrivit punctului de vedere „selecționist“, noile specii apar datorită accentuării unor variații întâmplătoare, variații ce avantajează indivizii care le posedă în lupta pentru existență. Atât creaționismul, cât și transformismul lamarckian sunt tributare modelului explicativ numit „instrucționist“. Schimbarea ochelarilor gândirii, care a făcut posibilă revoluția darwiniană, va putea fi caracterizată, prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diversitatea este relevantă în acest fel pentru supraviețuire și reproducere, atunci rezultă că populațiile de ființe vii sunt realități în continuă schimbare. Schimbarea care se produce prin supraviețuirea celor mai bine adaptați va fi orientată într-o anumită direcție: spre accentuarea continuă a variațiilor adaptative, de la o generație la alta. Originea speciilor poate fi citită urmărind mai multe fire. Unul dintre acestea este că toate ființele vii, de la cele mai elementare la cele mai complexe, ființe pe care le apropie asemănări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
populațională, și atenția deosebită acordată competiției pentru supraviețuire și reproducere între exemplare ale aceleiași specii sau varietăți l au condus, așadar, pe Darwin la marea lui descoperire, principiul selecției naturale. De la aceste premise și până la concluzia că, prin acumularea și accentuarea treptată a unor caracteristici cu valoare adaptativă, într-o ambianță dată, vor lua naștere noi varietăți și noi specii nu a fost decât un pas. Iată o formulare care pune în evidență corelația intimă dintre motivele care au orientat gândirea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
consecință posibilitatea schimbării doar treptate a caracteristicilor indivizilor de la o generație la alta. Cu deosebire în populații formate din mulți indivizi, probabilitatea împerecherii unor exemplare care prezintă variații de caractere convergente este mică. În felul acesta, reproducția sexuală acționează împotriva accentuării rapide a divergenței caracterelor în cadrul unei populații. De-a lungul lucrării sale, Darwin și-a afirmat și reafirmat cu insistență convingerea nestrămutată că cercetătorul trecutului nu poate să demonstreze procesul îndelungat și lent al transformării formelor vii prezentând rămășițele tuturor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o scurtă explicație. Punctul de vedere al lui Darwin, căruia creatorii teoriei sintetice a evoluției i-au conferit o sporită autoritate, dacă nu cumva l-au ridicat la rangul unei dogme, era că selecția naturală, ca mecanism al producerii și accentuării varietăților (raselor), acționând în imensitatea timpului geologic, este capabilă să genereze uriașa biodiversitate care a populat de-a lungul timpului planeta noastră. Selecția naturală, ca mecanism cauzal, ar fi fost nu numai necesară, dar și suficientă pentru a explica istoria
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
planul de organizare a organismelor în producerea schimbărilor cu valoare adaptativă. În a treia direcție, Gould sublinia necesitatea de a ține seama în explicarea macroevoluției și de alți factori, cum ar fi schimbări de mare amploare ale ambianței fizico-chimice, în afara accentuării treptate a micilor variații cu valoare adaptativă. Revizuirile în prima direcție, inaugurate de teoria echilibrelor punctuate, conferă și speciei statutul de obiect al selecției. Mecanismul selecției este extins sub și deasupra nivelului luptei pentru existență dintre organisme. În locul explicațiilor darwiniene
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mari dificultăți. O apreciere asemănătoare poate fi făcută cu privire la acele schimbări ale ambianței care au produs dispariția dinozaurilor și a aproximativ jumătate din animalele marine nevertebrate, precum și dezvoltarea explozivă a mamiferelor care i-a urmat. Ele nu au fost rezultatul accentuării treptate, într-o lungă perioadă de timp, a unor variații adaptative în competiția dintre indivizi pentru supraviețuire. David Raup, în cartea sa Extinction: Bad Genes or Bad Lack? (1991), a arătat cel mai clar de ce explicația clasic darwiniană a extincției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
hotărâtor în determinarea direcției pe care a luat-o evoluția speciilor. Ele au făcut posibile anumite direcții de dezvoltare și diversificare a viețuitoarelor și le-au blocat pe altele. Concluzia generală va fi că explicația evoluției lumii vii exclusiv prin accentuarea treptată a unor mici variații adaptative constituie o explicație prea simplă..pentru o lume extrem de complexă și de variată. Tocmai simplitatea face ca această explicație să fie ademenitoare, cred Eldrege și Gould. „Dacă evoluția ar fi fost produsă de o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rigidizarea sintezei moderne“, pe care o identifică în ceea ce numește „programul adaptaționist“. Presupunerile de bază ale acestui program spun că mutații ce privesc o mare varietate de caractere, promovate de selecția naturală, duc în cele din urmă, prin acumularea și accentuarea lor treptată, la apariția unor specii noi. Explicațiile de tip evoluționist sunt, în esență, explicații ale caracteristicilor adaptative ale organismelor prin selecția naturală. În cuvintele lui Gould, programul „este bazat pe credința în puterea selecției drept un agent care optimizează
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a fost pe deplin posibilă. Și aceasta deoarece anumite variații nu s-au produs pur și simplu, iar altele nu au oferit acele avantaje adaptative de care depind supraviețuirea și înmulțirea indivizilor ce le posedă. În sfârșit, uneori acumularea și accentuarea anumitor variații de caractere nu au avut loc datorită încrucișărilor. Chiar dacă numărul speciilor de plante și animale care au trăit și trăiesc pe planeta noastră este uriaș, acest număr reprezintă doar un procent infim în raport cu numărul speciilor care ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atât prioritățile locale în materie de reprezentare, cât și gradul de implicare al centrului indicat mai ales de numărul de candidați fără conexiuni locale "parașutați" pe locuri eligibile (Ștefan 2004, 185). Modificarea sistemului electoral a adus mai întâi de toate accentuarea tendinței generale a unei recrutări legislative dominate de patronaj local, datorită importanței în cadrul procesului a aleșilor locali ai partidelor (primari și președinți de consilii județene) dar și a sponsorilor privați. De asemenea, noul sistem electoral a favorizat politicieni cu experiență
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
prin natura membrilor săi.13 Naționalismul nu este însă pur și simplu un discurs îndreptat împotriva anumitor grupuri (de exemplu maghiarii), căci nu ar fi suficient de credibil, ci este o continuare a național-comunismului lui Ceaușescu, sub forma sa de accentuare a independenței în politica externă și retoricii etno-naționaliste. (Pop-Eleches 2008, 5-6) Este, cu alte cuvinte, ceea ce afirmă și Michael Shafir când vorbește despre "radical continuity" și "radical return" (Shafir 2010, 18). Putem adăuga deci la explicația succesului electoral din anul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]