3,948 matches
-
un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul este întru totul corect, doar că nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pildă logica lumii noastre, sinele și sensul vieții, timpul și moartea, nu avem dea face cu ceea ce poate fi descris. Reflecția cu privire la acestea nu oferă imagini ale unor fapte. Prin urmare, cele rostite nu vor fi „propoziții cu sens“, în accepțiunea de aici. Totuși, astfel de reflecții sunt semnificative. De exemplu, reflectând asupra eului sau asupra limbajului, am putea înțelege că acestea constituie înseși limitele lumii noastre. Nu părți ale lumii, ci limitele ei (§ 5.641). Iar acest gen de limită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să treci dincolo de ele, spre a vedea altfel propria lume („[Cel care le înțelege] trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“). Ne apar atunci ca 112 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE „nonsensuri“, însă nu întro accepțiune formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat în seamă ori de câte ori am fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
veche, anume în ce fel se poate vorbi cu privire la cele inefabile. Însă nu se poate descrie orice și nu poți avea în legătură cu orice evidența unui sens. Cred în același timp că propoziția 7 sugerează și altceva. Anume, nonsensul, întro altă accepțiune, mai elevată, se anunță odată cu acel lucru despre care nu se poate vorbi. Se arată odată cu tăcerea care i se cuvine acelui lucru despre care nu se poate vorbi. Este greu totuși să nu te întrebi cu privire la ceea ce nu poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
posibilitate. „Dacă prin veșnicie nu se înțelege o durată de timp infinită, ci atemporalitate, atunci trăiește etern cel care trăiește în pre zent“ (§ 6.4311). Întro astfel de experiență nu poate fi vorba de un sfârșit, cel puțin nu în accepțiunea obișnuită a cuvântului. Ce aș dori acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se pot dovedi lipsite de sens. Cel care spune: „Știu la ce mă gân desc“ spune totuși ceva fără sens. El își imaginează propria gân
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
De ce oare cele omenești nu ar putea fi deopotrivă lipsite de sens și, în cele din urmă, absurde? Și din ce motive cele absurde sunt văzute ca străine sensului în genere, lumii acestuia? În termenii analizei existențiale, sensul capătă o accepțiune cu totul distinctă. Reiau în această privință doar câteva mențiuni. „Numim sens ceea ce poate fi articulat printro deschidere comprehensivă. Sensul este «către ce»ul proiectului (Woraufhin des Entwurfs) de la care pornind ceva devine inteligibil ca ceva.“<ref id="109"> Martin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ultimă instanță cele absurde. Am putea privi această chestiune și altfel. Oare omul nu ia uneori el însuși cu asalt propria sa ființă și ființa oricărui alt lucru? Nu devine el însuși profund indiferent și generator de indiferență, în toate accepțiunile cuvântului? Sensul impus în manieră silnică, violentă, ce desfigurează tot ce întâlnește în sfera sa, nu este un sens absurd? Cred că tocmai acesta este absurd înainte de orice. Expresia „sens absurd“ ne apare contra dictorie, însă numai ceea ce poate avea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este la lucru chiar și aici, în aceste pagini, numai că faptul ca atare nu prea se lasă văzut. Nu este vorba doar de acea „lipsă de sens“ pe care o resimte gândirea logică în fața „cercului înțelegerii“. Ci de o accepțiune a ei radical diferită. Astfel, vorbind despre sensul ființei, înțelege că nu poate fi vorba de ceva „care s ar afla în spatele ființei“, ci privește ființa însăși în măsura în care se deschide comprehensiunii omenești.<ref id="126">Ființă și timp, ed. cit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 137. 138. (la nivelul discursului), ele sunt adecvate. Actul de neutralizare se petrece iarăși, încât ceva absurd (la nivelul desemnării) și incorect (la nivelul semnificației) poate fi adecvat (la nivelul discursului). Ceea ce numim sens - întro accepțiune deloc formală - devine posibil sau nu tocmai în economia vie a unui discurs. Ca să revin la întrebarea de mai sus, este totuși posibilă exprimarea a ceva inacceptabil la orice nivel al limbii? Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se arată în felul a „ceva miraculos, «absurd», «ce nu exist㻓. Ultimele sintagme sunt luate aici întro altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref id="143">Ibidem, p. 34.</ref>. Voi reține de aici că absurdul - în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref id="143">Ibidem, p. 34.</ref>. Voi reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță întro povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Însă semnificațiile termenului sau extins către alte zone ale celor omenești și neo menești. Unele sunt de o ambiguitate aparte, ca atunci când e vorba de ceva nebunesc, terifiant. Altele, grație modului în care apar, tind să se elibereze de orice accepțiune comună: incomprehensibil, straniu. Conduc uneori dincolo de ceea ce apare cu sens și fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
grație modului în care apar, tind să se elibereze de orice accepțiune comună: incomprehensibil, straniu. Conduc uneori dincolo de ceea ce apare cu sens și fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot fi întâlnite cel puțin în viziunea unor oameni inspirați și în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să se elibereze de orice accepțiune comună: incomprehensibil, straniu. Conduc uneori dincolo de ceea ce apare cu sens și fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot fi întâlnite cel puțin în viziunea unor oameni inspirați și în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen ca să reia grecescul átopon, semnificația avută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
crucificat: nu este o rușine, deoarece este rușinos; și Fiul lui Dumnezeu a murit: este întru totul de crezut, deoarece este nebunesc; și a înviat din mormânt: este cert, deoarece este imposibil.“ Prin urmare, aș traduce ineptum cu „nebunesc“, o accepțiune a termenului latin care încă mai păstrează, peste timp, ceva din semnificația tare de altădată. Apoi, prefer pentru quia conjuncția „deoarece“ (poate fi reluată și mai eloc vent, prin „tocmai deoarece“). Însă nu e vorba, cu această conjuncție, de o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trimiteri la filozo fia de orientare existențialistă, spunânduse că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
amestec de promisiune și amânare, apare enigmatic. Nu știm ce ascunde, nici măcar dacă ascunde ceva. Nu este ca atare nici cu sens și nici lipsit de sens. Dacă îl vei numi totuși absurd, atunci ești nevoit să cauți o altă accepțiune a cuvântului. Ca să depășească acel invariabil „încă nu“, omul de la țară caută tot felul de mici strategii, aparent nevinovate. De pildă, mituiește paznicul, îi oferă cam toate lucrurile pe care le luase cu el la drum. Paznicul le acceptă, ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tezei „nimic nu are sens“. Întrun asemenea caz, este mai PARADOX ȘI NONSENS 189 196. potrivit a evita opoziția pe care sensul și lipsa de sens o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa stranie, deopotrivă strălucitor și teribil. Ultimul schimb de cuvinte dintre omul simplu și păzitorul legii pare să suspende orice morală, orice interpretare sigură. Nu lasă loc unui sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apare potrivnic sensului, cât și ceea ce nu se supune unor criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este realmente straniu. Sau, întro altă privință, ceea ce este în sine incomprehensibil, eventual mirabil, minunat. Nu ar trebui confundate aceste accepțiuni, mai ales că ele pot privi atât unele moduri omenești de expresie, cât și ceea ce este străin acestora. Aș dori să aduc în atenție un exemplu de absurditate minunată, chiar strălucitoare. Îl găsim într un excelent eseu, Limba analitică a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a cuvântului: ceva spus într o manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbinduse despre nenumărate posibilități ale lumii și ale vieții, dincoace de orice criteriu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]