145,175 matches
-
stinsă, și cerul întreg părea umbrit uniform, ca sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici frig nu era... Iar printre-acele înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind pe-acolo, căci, rar - dar continuu, mulțimi de umbre eterice, fără de nume și chip, în tăcere deplină, ca-n transă, treceau - tot treceau, atrase parcă de-o invizibilă forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul acela, totuși, atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră călduță și, în calmul acelui loc pământesc, în care eu eram singura ființă (sau, mai degrabă, singurul suflet de-acolo), m-a pătruns un gând insistent: „Ce poezii teribile aș putea să scriu!" .Și-aceasta în starea de pace a acelui colț, mai curând metafizic decât natural, în care verdeața și lumina nu păreau a fi tulburate de nimeni și
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
lent și dureros stă ascuns în bălării plec că e tîrziu trebuie să sosească mașina cu mîncare am rămas pe loc vulgar și inutil urmărind cîinele cum se tîrăște inconștient s-a tîrît pînă jos pe digul de pietre zvîrcolind-se acolo adulmecînd apa cu botu părea că pentru o secundă a găsit ieșirea ajuns aproape pe marginea pietrelor cu un ultim efort s-a aruncat am privit mult timp apa chiar și după ce vîrtejurile l-au înghițit. înainte de finală acum două
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
întins sub vișini înconjurat de muște colorate italianul dispăruse de dimineață însoțit de un amic scund și gras i-am improvizat un cort de protecție și oricît am rugat-o pe anca să-l lase puțin singur ea a rămas acolo vorbind cu el (mai tîrziu mi-a spus că nici nu și-a dat seama cînd s-a întîmplat) eram în bucătărie cînd m-a strigat vino bucur a plecat și a izbucnit în plîns pe trepte am căutat ceva
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o lumină care-mi face transparentă lumina. Sunt pregătită pentru metafore din ce în ce mai chinuitoare Primăvara asta își înalță căpșorul cu atîta putere, încât viața mea, privită de acolo, de sus, se vede ca un război
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
din Ierusalim, De aceea cântă și dansează cu plăcerea celor aleși, Nu e prea înalt pentru vârsta sa, nu e nici prea voinic, Dar are ochii deja deschiși spre miracole. Dacă pe cântărețul-cu harfă, viteazul cu praștie, Sculptorii Florenței, acolo, la Curtea Medicilor mei, L-au plăsmuit plin de o regalitate adolescentină, Pe el numai Angela ar putea să-l deseneze, tremurat, Siluetă parelnică, pășind alunecat mereu pe vârfuri... Poate, nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
la vioară și o tânără doamnă tatăl meu mi-a explicat mai târziu am auzit atunci cuvântul lagăr pentru prima oară trecusem cu trenul de mult prin Dobrogea lumea se uita noaptea cu groază la ochiurile de apă întunecată de-acolo dar cuvântul lagăr nu-l mai spusese nimeni în fața mea medicul de la Marghita va fi murit de mult portretele vor fi dispărut și ele în vârtejul vremurilor mama și fiica asasinate într-un lagăr german au rămas două unități dintr-
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre orizonturi ce se strîng Pe pielea mea, întocmai ca
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
devenit o mâzgălitura o pisică mi-a fugit din umbră și din galop a oprit doi căi că smoala în smoala blănii ei. doi căi cu scheletele prelungite într-o caleasca în care ne-am urcat surâzând și-am coborât acolo în acea seară când am luat-o de mână și-am aruncat-o-n tango Rochia i-a lăsat în aer o dara sânii îi păreau mai rotunzi, pielea mai rece și gândurile cumva mai aproape de buzunarul meu de la
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
umeri, sau împins înăuntru cu coada de lingură, totuna doare.) dimineața de-ntâi se trezește-n cămașa de noapte a lui 31 decembrie și când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea se cască nu bucură ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
cîte patruzeci de cartușe și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus că în spate ai sacul cu grenade iar pe față ai masca apoi mi-a mai spus: fiul meu ia toate cărțile astea ia toate hîrțoagele de-acolo și călimările și literele din plumb și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus am privit în sus și am zis: facă-se voia ta dar chiar ai nevoie sus de toate mărunțișurile acestea?
Până sus by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6207_a_7532]
-
pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de mic. Lingvistică E frig vorba o formă a frigului conotația sa căldura ușoară ce-i dă tîrcoale apoi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
cele din urmă pe piele ca o cerneală simpatică, pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete, fără litere, fără silabe, un chaos e doar acolo un abur pe gură un scuipat în noroiul alb de hîrtie. IV. o, dar raiul genunchilor tăi albi ascunși sub pînza subțire a rochiei nu mai lipsește decît un guguștiuc ce s-a înecat singur înghițindu-și propriul său nume
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
poate trăia în gara Cluj nu-mi vine să cred că numele lui e o traducere a lui Jean de la gare din gara Verdun de altădată ceea ce e sigur este că Ion de la gară scria poezii nu se știe dacă acolo în gară sau într-un loc secret al lui dar la gară le spunea în gura mare cam așa cum facem noi acum atâta doar că Ion de la gară nu fusese niciodată purtat cu trenul regal confiscat de comuniști și redat
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
prostul orașului și ce poate să facă mai bine un prost decât să scrie poezii uite așa una după alta cam cum împușca Buffalo Bill porumbeii degeaba în celebra poezie a poetului cu litere mici în fond împușca și el acolo cuvintele care i se păreau mai potrivite și mai frumoase căci Ion de la gară nu evoluase încă până la mucegaiuri și noroi cât despre sex ce să mai vorbim și-l arăta el ce-i drept uneori domnișoarelor dar numai așa
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
-o arunci în praful desertului a dori să te întorci e un lucru grav în continuare aceste silabe ale unor imperii te ajută să nu-ți mai aparțină nimic nu e bună disperarea spun unii cu sistemul în inimă pe-acolo timpul nu lasă urme de cerneală n-ai fost orbit de lanterna celor cu profesii fără risc de comercianții care au tranzacționat totul în aplauzele generale de lentoarea fluviilor traversînd orașele de la frontieră ochii mi-au lăcrimat numai peste mesajul
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
am pus piatra în mîna Îngerului. Mi-am pus viața în mîna lui Iisus. Poem pentru Zvera Vino cu mine spre Rai, unde e lumina adevărată, vino cu mine spre Rai, unde-s pășunile neștiute. Vino cu mine spre Rai, acolo vom găsi izvoarele izvoarelor. Vino cu mine spre Rai, unde inima se bucură de Hristos, Domnul. Ia-mă, Doamne Ia-mă azi - ce rost mai are ziua de mîine? Du-mă azi de unde am venit. Sau fă-mă praf și
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
mele curate. Balega lui neagră va face și anul ăsta oameni fericiți la bursă. ne va strînge într-o zi pe toți cu lopata lui tare. Nu am fost niciodată în Siberia dar pot să jur că am pe cineva acolo.
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
Traian T. Coșovei Am îngenuncheat acolo unde si alții si-au văzut aripile retezate. Peste dealurile împădurite de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
aripile retezate. Peste dealurile împădurite de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții au încărunțit de lacrimi cu mult înainte de a se deschide cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
Bogdan Hanu O casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
rotește deci totul se repetă vezi diorame cu tine la diferite vîrste diorame roind în jur ca niște sateliți lenți în stare de inconștiență dar tu lipsești mai departe cu încăpățînare n-ai cum să te-nșeli totuși ai fost acolo vei apărea într-un sfîrșit forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]