569,274 matches
-
de cuvânt etc., chiar printre surorile lui - prințesele. Toate răspunsurile erau șovăielnice, de nu puteai trage o concluzie. În ultima zi a lunii, disperat, mai făcu o ultimă încercare. Merse la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Shandy, ca să luăm doar câteva exemple din literatura britanică. Sinucidere literară Postumele lui Jean-Lorin Sterian sunt o carte paradoxală, și nu pentru că autorul sare, metaforic vorbind, peste propriile antume, ci pentru că pretinde, la modul teribilist, să comită prin aceasta un act de „sinucidere literară." Or, îți trebuie, înainte de toate, o reputație literară considerabilă pe care să o poți ulterior ... „sinucide." Scrise sub semnul nevrozei și al atmosferei deprimante a Bercenilor bucureșteni, prozele cuprinse în acest volum urmăresc întâmplări mărunte, relatate minimalist
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
sperăm că va merge. - Va merge perfect, a spus Alină, încrezătoare. - Trebuie să cumpăr ceva de mîncare, să avem pe drum. N-ar fi înțelept să ne oprim pe traseu, că data trecută. Mai ales că, acum, nu avem nici acte... Dar nu-mi place ideea să intru într-un magazin. - Lasă asta în seamă mea, Țină. Așa, voi avea și eu ceva de făcut. Pot să-ți spun că sînt destul de speriată, acum, ca evadarea asta a voastră devine o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
alta, înjurînd și amenintindu-ne cu închisoarea dacă nu-l predăm pe cel căutat. Pînă la urmă, au fost nevoiți să admită că nu e nimeni ascuns aici și au plecat în fugă să caute în altă parte. Ne-au cerut actele de identitate și au vrut să afle cine e fiecare dintre noi, ce facem, de ce locuim în casă, tot soiul de lucruri... Pînă și la băieți s-au uitat bănuitori și i-au chestionat drastic. După ce au plecat și lucrurile
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
degrabă de hermeneutica literară. Există în deschiderea comentariului un istoric al acestuia pe care l-am rezumat în rîndurile de mai sus și pe care André Scrima îl încheie cu o frază ce cuprinde, în cuvinte puține, sensul adînc al actului interpretării evangheliei. „Un fapt - spune André Scrima - rămîne, însă, fundamental: odată ce a fost deschisă «întru cunoaștere», cartea Sfîntului Ioan nu se mai închide la loc, după cum nici cunoașterea pe care o împărtășește nu are a se mai sfîrși." Textul e
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
fost deschisă «întru cunoaștere», cartea Sfîntului Ioan nu se mai închide la loc, după cum nici cunoașterea pe care o împărtășește nu are a se mai sfîrși." Textul e revelație, e participare la transcendență prin totalitatea infinită a sensurilor sale sacre. Actul comentării e echivalentul intrării în spațiul descris de aceste sensuri, al actualizării mesajului sub forma aducerii la lumină a unor semnificații posibile. Gestul interpretării se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
sensuri, al actualizării mesajului sub forma aducerii la lumină a unor semnificații posibile. Gestul interpretării se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu ucenicii pe Marea Tiberiadei, André Scrima oferă explicația necesității actului hermeneutic: „Eram totuși obligați să nu trecem sub tăcere acest mesaj cifrat al evangheliei pur și simplu pentru că Ioan l-a pus în text. Iar, ca orice text sacru, și pentru acesta ne trebuie ochi ca să vedem și urechi ca să
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
versificator minor (A. Toma, de exemplu), ridicat pe același piedestal cu Eminescu. Romanul Bietul Ioanide fusese retras din circulație imediat după lansarea în librării ( 1953), autorul fusese învinuit de grave devieri în reprezentarea istoriei, riscându-și condamnarea judiciară pentru un act de trădare de neam. Redus la tăcere, exilat intern, prădat de amvonul universitar ca predicator și de legătură cu publicul, respins de edituri, C. Călinescu ajunsese un prizonier în lanțuri. Ele nu săreau imediat în ochi fiindcă aparențele erau trucate
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Stockholm. Citată de Mihai Pelin, fișa de Securitate a scriitorului emigrat îl prezintă în continuare ca pe un potențial pericol la adresa regimului Ceaușescu și a statului comunist: "«Fiind fără ocupație și cu o situație materială precară, poate fi instigat la acte protestatare»" (v. Pelin, op. cit., 2002, p. 221). Nemulțumirile politice la adresa "recalcitrantului" sînt însă mai vechi și ele vin nu numai din partea autorilor de fișe de Securitate, ci și a celor de fișe de istorie literară. Dacă ar fi să ne
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii literaturi sovietice, realist socialiste, este inseparabil de o efigie, cea a lui Maxim Gorki, după cum intervențiile sale punctează, encomiastic, o actualitate citită, solar, sub semnul optimismului lipsit de rezerve 1. Un întreg capital simbolic este pus
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
care o tenace propagandă prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci cititorului și cetățeanului autohton semnificația actului legal în care democratismul stalinist își află expresia ultimă: constituția de la 1936, obiect de export, ce concentrează în sine toate virtuțile unui sistem din care exploatarea economică, violența și inegalitatea sunt evacuate. Lectura clasicului Sadoveanu este un ecou îndepărtat al
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
om e nimicită, ura dintre popoare pe cale de a fi strânsă; alegerea valorilor nestânjenită. Ce și-ar mai putea dori un cărturar al zilei de mâne?"3 Republica Populară Română corespunde, dialectic, visului sadovenian de la 1945. Și, dacă primul ei act fundamental de la 1948 sancționează juridic un regim de tranziție, în care vestigiile vechii lumi pot avea iluzia supraviețuirii, cel de la 1952 are calitatea, sesizată în epocă, de a fi fidel, în cel mai înalt grad, referinței canonice, documentul sovietic de la
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
încredințează misiunea de a participa, cu condeiul, în lupta dată pentru întronarea definitivă a libertății. "Însemnările pe marginea articolului 80", editate ca volum în 1952, închid un cerc și, după elogiul constituției sovietice de la 1936, intelectualul revine pentru a celebra actul fundamental ce se revendică de la același izvor doctrinar. Cei șapte ani care separă "Lumina vine de la răsărit" de "Însemnările ..." sunt cei ai facerii lumii. Cronică a anilor întunecați și manifest electoral, textul de la 1952 mobilizează memoria în vederea unei cimentări a
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
mai oribilă."4 Tuturor celor neinițiați în arcanele universului guvernat de burghezie și moșierime, clasicul li se propune ca un Vergiliu ce cartografiază bolgiile infernului. Uitarea rămâne la fel de culpabilă ca și asocierea cu Dușmanul, cu acel dușman omniprezent pe care actul fundamental de la 1952 ambiționează, rațional, să îl extermine sau să îl neutralizeze, prin acțiunea instituțiilor sale dedicate apărării binelui public. Evocarea "urgiei unor timpuri vitrege sub care era amenințat să piară acest popor" delegitimează orice tentativă de a colora nostalgic
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de la Fălticeni a putut să mai apară după primul război mondial, a putut să apară celebrul dicționar al lui H. Tiktin. A bătut la numeroase uși ale unor personalități influente, a scris numeroase scrisori în vederea obținerii de subvenții pentru variate acte de cultură. Îl roagă pe T. Maiorescu să susțină apariția, la Academia Română, a colecției de cântece populare a lui Al. Vasiliu-Tătăruși, pe Virgil Madgearu ca să ajute muzeul Etnografic al Transilvaniei, înființat de Romulus Vuia, pe Mihail Sadoveanu, în 1947 președinte
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
o vreme, pensia, lui care nu avea alt mijloc de subzistență, i-au fost introduși chiriași în casă. Toate acestea sunt menționate în jurnal, care este o operă de mare probitate. Tot aici și-a notat, cu multă amărăciune, nenumăratele acte de urgisire a culturii române, a reprezentanților ei de frunte, a memoriei lui Maiorescu, între alții, pentru care a avut un cult. Am pentru opera lui Kirileanu și pentru autorul ei, pe care nu l-am cunoscut dar despre care
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
un soț..."14 Viata reală a Sarei Gurfinchel � Gurfinckel), cum se numește la naștere Sorana Gurian 15, este greu de urmărit. În anumite perioade, ea s-a desfășurat, din motive variate, subiective ori obiective, în obscuritate profundă. Sînt puține actele, documentele, mărturiile celor ce au cunoscut-o. Și, de multe ori, chiar cele ce există ori ar trebui să existe (încă) sînt inaccesibile. Cu toate acestea, o reconstituire în linii mari nu este cu totul imposibilă. De un real ajutor
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
a întors cu totul înspre interior pentru a-și surprinde și înțelege ipseitatea, pentru a aborda cu alte instrumente "ficțiunea corporalității sale reflexive", cum ar spune Carmen Mușat. Dacă romanul optzecist avea la bază concepția inutilității prerogativelor autorului și a actului demiurgic de a mai construi lumi, Gh. Crăciun încearcă acum să analizeze mai îndeaproape înseși motivele eșecului de a scrie chiar despre sine: duplicitatea limbajului stereotip incapabil să exprime dincolo de acea limită unde, crede autorul, se află cu adevărat substanța
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
duplicitatea limbajului stereotip incapabil să exprime dincolo de acea limită unde, crede autorul, se află cu adevărat substanța eu-lui. Predilecția pentru teorie din ultimii ani a scriitorului se vede cel mai bine în această carte-eseu care completează, după 20 de ani, Acte originale, copii legalizate în sensul acutizării problematicii scrisului. Dacă acolo textul era greoi, afundat în propriile premise, aici fraza își schimbă obiectul, devine reflexivă, se scutură de excesul descriptiv. Secvențele de text inedite (filonul hard al acestei cărți cu bibliografie
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
cu ghilimele și complementarul vizual a la Barthelme). Deși nu e deloc ilizibilă. Iată două fragmente asemănătoare scrise la o distanță de timp apreciabilă care dau măsura diferențelor: "Nu poți să scrii și nu poți să te implici în nici un act de cunoaștere atâta vreme cât nu simți că lumea ți se opune, că ea reprezintă pentru tine o rezistență ce trebuie necontenit învinsă." (Acte originale...) și "Nu se poate scrie în afara sentimentului că lumea " obiectele, ființele și fenomenele sale " trebuie tot timpul
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
timp apreciabilă care dau măsura diferențelor: "Nu poți să scrii și nu poți să te implici în nici un act de cunoaștere atâta vreme cât nu simți că lumea ți se opune, că ea reprezintă pentru tine o rezistență ce trebuie necontenit învinsă." (Acte originale...) și "Nu se poate scrie în afara sentimentului că lumea " obiectele, ființele și fenomenele sale " trebuie tot timpul învinsă. Înfruntarea aceasta e una fără sfârșit. Orice text încheiat și orice încetare a războiului e o victorie incertă, provizorie. Literatura reprezintă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
și public. V. E.: - Evident. D. T.: - "Comedia Omul care a văzut moartea am scris-o în trei zile, fără a-i atribui o prea mare importanță", mărturiseați dumneavoastră cîndva... V. E.: - Da... scriu destul de ușor. Am piese într-un act, pe care le-am scris într-o singură zi... D. T.: - ...Precum - zice-se! - prolificul Lope de Vega, care a creat peste 2.200 de piese, din nefericire, în cea mai mare parte distruse, pierdute... V. E.: - Da... și nici
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
Un tratat cu înflorituri și un s buclucaș Ieri a fost sărbătoare națională: Waitangi Day. Waitangi este numele localității unde s-a semnat în 1840 un Tratat între reprezentanții coroanei engleze și cîteva duzini de căpetenii maori, un fel de act de întemeiere a Noii Zeelande. Hîrtia care s-a semnat la 6 februarie este și azi contestată. Textul Tratatului a fost conceput în mare grabă și în și mai mare viteză tradus în limba maori. Cum această limbă nu avea
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
ceas în planul editorial. La cîteva zile după această vizită inopinată E. Lovinescu mi-a comunicat că mă așteaptă un eveniment, la care avea să ia parte și regele Carol al II-lea. E. Lovinescu era preocupat de desfășurarea importantului act ceremonios săvîrșit în prezența regelui țării, ctitor al Fundațiilor Regale. Ceremonia se săvîrșea într-un loc numit "La Senat", aflat peste rîul Dîmbovița, care traversa capitala, acesta fiind încătușat între malurile acoperite de iarbă ale rîului. Mi-aduc aminte că
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
proaspătă. Îmi venea să opresc trecătorii de pe stradă, să le împărtășesc bucuria pe care o trăiam și care răspîndea în ființa mea un șuvoi de inegalabilă fericire. Acea zi s-a înscris, în biografia mea, ca începutul celui mai important act din viața mea, parafat de prestigioasa semnătură a marelui critic E. Lovinescu Bacău - 3 februarie 2003
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]