1,394 matches
-
rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse perioade la prețul de cinci sau zece ruble bucata, de către locatarii casei, au avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă total eclipsate de vreun animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În Hofmann și m-am grăbit să-i scriu lui Kuznețov, unul dintre cei mai mari lepidopteriști ruși sau chiar ai lumii, din toate timpurile, denumind noua mea subspecie „Limenitis populi rossica“. Peste o lună mi-a Înapoiat descrierea și acuarelele cu „rossica Nabokov“, cu numai două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din nou acel pavilion cu frumoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
josnicie, îndrăzneală, cruzime." Cântări silueta fină, așezată în fotoliu. Întâlnită în alte condiții, putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care mă uit acum. Dar nu contează. Totul e curat și confortabil, cu un element compensator, care mai acoperă tonalitățile altminteri atotprezente ale kitschului și agitației fără rost: imaginile atârnate pe pereți. Contrar așteptărilor, acestea nu sunt goblenuri înrămate, nici acuarele prost executate cu peisaje înzăpezite din Vermont, nici reproduceri după Currier și Ives. Pereții sunt acoperiți cu fotografii alb-negru, 15 pe 25, ale unor staruri ale comediei din trecut. Este singura contribuție a lui Stanley la felul în care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
transpun suficient în acest sens, și mai ales încercam privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de pictori renumiți de pe pereții bibliotecii, sau din diverse albume tentante din bibliotecă, să identific combinarea culorilor hainelor ei, absolut originală, muiate parcă în acuarelele acestora. Iozefina nu purta niciodată orice fel de albastru, nici orice fel de galben sau orice roșu. Mai era ceva: combinarea culorilor complementare sau necomplementare, calde sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
omule... Intim. Foarte intim-corectează Valy-Nu te știe nici pasărea, să fiu al dracului! Mă crezi? Eu nu cred că nu te știe nicio pasăre subliniez cuvântul pasăre zâmbind incisiv. Un coniac? Schimbă el drăguț vorba cotrobăind pe după niște cartoane cu acuarele, ca să dea de sticlele de diferite mărimi și cu etichete în engleză, cu băuturi. Nu zic că nu-l gust. Gheață n-am. Însuși dialogul dintre noi părea un fel de antidot la eventuala tăcere care s-ar fi înfiripat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care o semnase în ziua precedentă fusese absolut goală, funcționarul scoase din sertar lista cu constatarea efectuată, semnată inclusiv de Gerard. În loc să fie goală, lista avea înșirate câteva obiecte: Material cortină catifea 5 m pătrați în valoare de...lei; tablou acuarelă donație Tabăra de pictură, în valoare de... lei și un clește mops în valoare de...lei. Într-adevăr, Gerard crezuse că e o glumă groasă sau că se produsese o confuzie și exclamă repetat: Nu se poate! Ba da, se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă nemuritori, aveau să dispară cu totul în peretele pe care era trasat cu un simplu chenar negru și dat cu lapte de var, adică ecranul. Directorul Bogdan Paloș, artist el însuși, deosebit de cunoscut pe parcursul a zeci de expoziții de acuarele în județ și în afara județului, îmi păru însă de la început, un om de aur. Mai întâi îmi apăru un om de care m-aș putea apropia. Deosebit de binevoitor, cu zâmbetul tot pe buze, foarte optimist și, pare mi-se, fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aștern cu litere de-o șchioapă, pe-un carton, niște cuvinte foarte curioase: "Latră numai la fete mari". M-a mai rugat ca a doua zi, la prima oră, să-i aduc "opera". Zis și făcut. Am mobilizat toate culorile, acuarelele și penelurile, știut fiind faptul că nea Toni era șeful portarului, omul care, dacă nu voia, nu închidea niciun ochi la desele mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pădurea de mesteceni care tremură ușor vântul bate nu se-ncurcă și-n albeața pinilor, în mătasea frunzelor, în dorul cutezător. Coaja dulce ce imprimă ordine firească-n glie te ferești ca fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești ca-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în chin de visul tău. Alergăm după fantasme și idei ivite-n grabă dar uităm esențialul desori cădem în sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ajungînd să Învețe pe dinafară capitole și pasaje Întregi; nu pentru că i-ar fi plăcut peste măsură, ci pentru că le citise și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe care orice om trebuie s-o trăiască mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia lui? Animatoarea atelierului de scriitură avea un păr lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zori, i se făcu puțin frig. Atelierele de dimineață Începeau la ora zece. Pe la zece și-un sfert, se Îndreptă spre piramidă. Ezită la ușa atelierului de scriitură; coborî un etaj. Timp de vreo zece secunde, citi programul atelierului de acuarelă, apoi urcă din nou câteva trepte. Balustrada era făcută din segmente drepte, separate la jumătatea Înălțimii de scurte segmente rotunjite. În interiorul fiecărui segment, lărgimea treptelor creștea, apoi scădea din nou. În punctul de Întoarcere al curbei, se găsea o treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fizică nu Începuse Încă), spiritul lui se Înălța spre bucurie. Astăzi, firește, Împrejurările erau diferite: fusese opțiunea lui să vină aici, să participe la viața centrului de vacanță. La etajul superior era un grup de scriitură; dedesubt, un atelier de acuarelă; mai jos erau probabil masajele sau respirația holotropică; și mai jos, după toate semnele, grupul de dansuri africane se adunase din nou. Peste tot, ființe umane trăiau, respirau, Încercau să simtă plăcere sau să-și amelioreze potențialul personal. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un cer de platină, roți dințate uriașe se Învârteau În sens invers. Era martor, poate, la sfârșitul timpului; oricum, lumea, așa cum o știa, ajunsese la un sfârșit. La micul dejun, cunoscu un soi de șaizecioptist breton care conducea atelierul de acuarelă. Era Paul Le Dantec, fratele actualului director al Locului, și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora zece, avea tot timpul să discute. — Ca vechi spațiot... (Bruno râse pentru a stabili o complicitate mai curând fictivă), probabil Îți amintești de Începuturile Locului, de eliberarea sexuală, de anii 70... — Eliberare, o laie! mormăi străbunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
face asta. Trebuie să‑ți învingi reținerile, dar apoi merge de la sine. În plus, am o idee pentru o nouă serie de fotografii; aș putea să‑ți fac tăieturi, crăpături și mici găuri în piele. Se poate realiza și cu acuarelele copiilor. V‑am făcut prăjitură cu caise, încearcă mămica să se dea bine pe lângă copiii la care caută înțelegere și n‑o găsește. Se bazează pe cultura lor, o treaptă preliminară a acestei înțelegeri, și pe „măsura inimii“ acestor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai citește. Aradul e un oraș de băscari. Și de enciclopediști. Cumpără În draci DEX-ul. Și volumul de la O la Pârț din Enciclopedic. De preferință de la librăria concurentă, o autoservire de cărți. Cu păpuși Barbie și papetărie. Pioneze, pixuri, acuarele. Hârtie de Împachetat cu Domnul Iisus nu aveți? Asta s-a cerut azi În librăria lui Cătă. Îi Împărtășesc suferința: la rafturile din birtul meu vin mereu actorași ca să exclame: Tracăl! Și: Coelio! Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un război personal Între cei doi, dar i-am acceptat fantezia, deși pentru unii părea destul de lipsită de umor și chiar abuzivă. Dar, În definitiv, la fel de abuziv era să-ți spui librărie și să ai pe rafturi atâtea pixuri și acuarele, dosare cu șină și jocuri lego. Dorina (librăreasa) nu urmărea Însă astfel de subtilități, așa că, deși n-avea nici o dovadă că autorul e Cătă, i-a făcut un scandal monstru, l-a băgat și l-a scos pe unde-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]