1,420 matches
-
Voevod eu aș vrea să-mi oglindesc propriul meu destin. Destin pe care l-am fixat pe o axă care m-a dus de la Viena la Putna. În Viena mi-am fixat visurile mele. Am iubit, am încercat să mă adăp la spiritul romanic, să descopăr filosofia, comorile antichității, fascinația științei, să înțeleg destinul celor ce luptă pentru putere, dar și al celor ce îndură lipsa oricărui fel de putere". La care, O Voce i se adresează, de-acum, direct lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să-mi spună despre ce mai vorbesc oamenii de când eu stau pe bară. Un om care scrie, în urma contactelor cu lumea din afara lui, suferă mai mult decât ceilalți oameni și are nevoie de cineva, un angajat competent care să-l adape cu informații, care să participe în lume în locul lui. Cum fac părinții cu copii lor sau proprietarii de câini. Cum copilul gătit pentru școală, îmbăiat, dezinfectat e o metonimie a părintelui. Copil care participă în societate în locul lui. Ea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Iorga și Tudor Arghezi, care Încercau un calambur pe potriva delirului lor scatologic (bucă-Bucuță; petite fesse); așa cum altul, tânăr academician, poet nouros, făcut, iar nu născut, și filozof inacce sibil minților noastre (de ex: „Un cuvânt. - Marea e apă, dar nu adapă.“ Lucian Blaga, Discobolul, p. 92, Ed. Publicom, 1945), Încerca, semnând cu numele lui Întreg, alt calambur nefericit: Rădulescu-Motru În „mortu“. Câteva exemple despre nivelul bunului-gust chiar la unii oameni reputați „de carte“. Nu l-am auzit niciodată pe Bucuța pomenind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la platformă. A tras căruța pe una dintre laturi și a descărcat-o. Apoi s-a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală, "... am adormit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
semănat? Cine i-a fost slugă și stăpân? Care dintre neamurile vechi sau noi are îngropați în sânul lui atâți eroi? A cui doină de veacuri pe aicea plânge? Cin-l-a apărat de-al năvălirilor puhoi și l-a adăpat, de-atâtea mii de ori, cu sânge cu sudori ca noi?» (Aron Cotruș) În dimineața aceia de sfârșit de septembrie a anului 1934, domnul învățător Nicu Budac, directorul școlii intra la clasă, pentru prima oară indispus. Avea el o anume
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-mă: dă-i telefon fetei de la I.L.L., ori alteia; hotărăște-te! Primul pas va fi greu, căci după prima strîngere de mînă, ori după primul sărut, ai să-l dorești și pe-al doilea, cerîndu-i: Și cu parfum de farmec adapă-mă oricît, / Ca după una blondă ce-i hăt, la miazănoapte, Să nu regret atîta, să nu suspin atît". De unde știi că-i blondă?! tresare Dinu, eliberîndu-și brațul din strînsoarea mea. Nu știu. Astea-s versuri de Esenin. Ah! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de către bolșevicii români, cu fundurile bine puse la adăpost În spatele numeroaselor trupe sovietice existente În acel an 1946 pe teritoriul țării noastre. Istorici de prestigiu au apreciat numărul acestora la mai bine de 600 de mii, toți bine hrăniți și adăpați pe sudoarea bieților noștri țărani deveniți sclavi ai noilor stăpâni. Mai trebuie spus că popularitatea comuniștilor fusese mult afectată și de executarea „lotului Ion Antonescu” la 1 iunie, În același an cu alegerile. La capitolul „Priviri politico-organizatorice și starea de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
iasă; mi-aduc aminte că și frații mei de la Cursești au încercat dar n-au izbutit. Mi-ar părea bine ca tu să reușești. Dar eu nu de asta te-am căutat, vine seara și trebuie să mântuim treburile. Ai adăpat oile și vițeii? − Nu, mamă, mă duc acum; Lasă, nu te mai duce, vezi -ți de treaba ta; Gheorghiță se simți ocrotit de dragostea maicăsi, că îl scutea de treburile ce-i reveneau în gospodărie, ca să-și continuie ce-și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și să șlefuiască scândurelele care în mintea lui, vor deveni cutia de rezonanță a viorii visate. Maria scoase din fântâna de lângă poartă, mai multe căldări de apă, pe care le goli în teuca din ocol pentru oi, iar vițeii se adăpară, rând pe rând, din găleata cărată de femeie. Zilele și nopțile își urmau cursul lor de secole iar oamenii își duceau viața după tipicul bine știut de plugarii locurilor. Surorile și frații lui Gheorghiță și nici chiar Costache, nu au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la Podul Verde unde Costache și Gheorghiță, după ce au oprit la fântâna cu cumpănă și ciutură, fântână săpată de Costache împreună cu taică-su, Ion Gheorghiu, au deșertat apa din ciutură în căldarea de adăpat caii, ce era purtată mereu în căruță, și le-a pus-o sub boturi. Aceștia au băut puțină și au început să fluture din cap, semn că s-au săturat. Aduseră caii la căruță, i-au înhămat din nou și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe spadă, face precum struțul. O să-i înghită turcii cu puf și fulgi cu tot! Se vor trezi din amorțire când iataganul va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din nou la apă, acela s-a arătat din nou lui Lot și i-a cerut să bea. De data aceasta Lot nu i-a dat și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adapă și fiind foarte amărât din aceasta pricina, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apă pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nici nu vor sa cugete că în scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inimă și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se întuneca, cei ce beau se înfierbânta și trec la acțiuni josnice. Eu, ce să zic, știu că multe lacrimi curg din cauza băuturii. Cred că dacă cineva n-ar bea deloc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
potrivesc Și pe Cruce-L pironesc, Apoi Crucea o înaltă, într-o groapă o așează, Rănile s-au deschis tare, Curge Sânge tot la vale. Iisus greu se chinuiește, Setea-L arde și-L muncește. Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet I-au dat. Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace, Nu Se tânguie, nu plânge, Măcar că-I scăldat în Sânge. Toți îi trec pe dinainte Să-I vorbească fără minte: „Acum Tu ce poți - arată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din grajd decât atunci când îi ducea la apă la o fântână din afara satului, singura fântână cu apă bună de băut. Caii nu erau învățați nici la călărie. Tata îi ducea „de nas”, de căpăstru. Într- o primăvară, după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus de cai. În această cursă comică dar periculoasă, tatei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de răgetul sau lătratul lui însuși. Am fost educată așa: să fiu cu oamenii, dar și singură, cu pustiul din mine, în care este o dimensiune pe care am exersat-o treptat, găsind-o plină de mister, sursă de energie, adăpând puterea de îndurare în mine. Cu Andrei am fost de mai multe ori la sinagoga din Stockholm, cea mai liberală, acolo unde femeile și bărbații stau unii lângă alții. Am văzut acolo, ca și în bisericile creștine, cât de haotici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
l opresc până la o fermă ce se afla undeva pe deal. Acolo era un iaz amenajat de săteni, special pentru adăpatul animalelor. Pesemne de multe ori vicele urcase acel deal pentru a se odihni la ferma de vaci și a adăpa calul. Era un cal iute, iar când urca dealul o făcea la pas și era plăcut să-l ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet. A galopat până la iazul cu apă și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu Negru, parcă era nebun, i am spus inginerului șef. Nu a înnebunit, tovarășa primăriță. Era mort de sete și s-a dus direct acolo unde știa că este apă. Nenea Turuianu a uitat sau nu a vrut să-l adape. Să nu mai plecați niciodată pe teren cu calul însetat. Cum omul cât trăiește, învață, am mai învățat ceva în acea zi, cu prețul unei spaime grozave. COMUNA PE CARE URMA SĂ O CONDUC Iată cum arăta comuna al cărei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
anumite perplexități și critici asupra subiectului tratat. Și, neîndoielnic, refuza să accepte că punctul de întâlnire dintre creștinii de diferite confesiuni ar trebui să fie papa. Dar, în ciuda acestor perplexități doctrinale, Lewis s-a revelat un creștin evlavios, care se adăpa continuu din izvoarele Evangheliei și ale Imitației lui Cristos. Sufletul întregii corespondențe este căldura frățească, deschiderea sufletească reciprocă, intimitatea spirituală. Don Calabria scrie: «Providența divină ne strânge cu legăturile suave ale iubirii, chiar dacă nu ne-am cunoscut niciodată personal. Dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
taină se cinstește ca o împărăteasă; aleasă este ca răvărsatul zorilor, pentru că ea a gonit noaptea și toată întunerecimea păcatului și au adus în lume ziua cea purtătoare de vieață; aleasă este că este izvor, care cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta biserică și tot sufletul creștinesc; aleasă este, că este chiparos, carele cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul purcede, Ș-amu plutind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga: "Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine de te-oi lua vreodată-n deșert, Ierusalime!" Poetul a refăcut chiar, cu mare talent, pe Horațiu, în Lui Taliarh, cu o recepție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]